ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 833/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 15 aprilie 2004, reclamanta N.F. a chemat în judecată pe pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 3989 din 26

martie 2004 și obligarea pârâtei la recunoașterea calității sale de beneficiară

a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că tatăl său a fost refugiat din localitatea de domiciliu, din data de

12 decembrie 1942, conform adeverinței emise de Arhivele Naționale, însă s-a

întors în localitatea de domiciliu, aflată în teritoriul cedat Ungariei, după

mama sa, reîntorcându-se cu toată familia, în localitatea de refugiu, în luna

iulie 1944.

Prin sentința civilă nr. 341/CA - PI

din 12 mai 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea introdusă de reclamanta N.F., în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

A anulat hotărârea nr. 3989 din 26

martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei,

calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut din probele administrate în cauză, că tatăl

reclamantei a fost refugiat din anul 1942, reîntorcându-se la familia sa,

respectiv reclamanta, născută în 6 iunie 1944 și mama acesteia și întorcându-se

din nou în refugiu, împreună cu familia sa, în localitatea Roșia - Tona

Beiușului.

Împotriva sentinței civile sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a motivat, în esență,

că reclamanta nu face dovada unei persecuții etnice și nici a situației de

strămutare sau de refugiu în altă localitate.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză,

rezultă că tatăl reclamantei figurează, ca fiind înregistrat în indexul

refugiaților din Ungaria, întocmit la data de 12 decembrie 1942, având nr. fișei

10074.

Tatăl reclamantei, refugiat anterior

nașterii acesteia, s-a reîntors după familia sa, datorită persecuțiilor etnice

și au plecat împreună, înapoi, în localitatea de refugiu.

Astfel, reclamanta a dobândit același

statut ca și al părinților, de refugiată, până la data reîntoarcerii în

localitatea de domiciliu, odată cu retrocedarea pământului românesc.

Astfel, din probele administrate

rezultă că reclamanta a suferit împreună cu părinții săi, efectele strămutării -

refugiului din localitatea de domiciliu, sentința instanței de fond fiind

legală și temeinică.

Față de cele ce preced, recursul de

față este nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 341/CA - PI din 12 mai

2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2005.