ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1246/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 28 iunie 2004, reclamantul A.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 8008 din 26 mai

2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

în sensul completării perioadei de refugiu.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâta i-a stabilit calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru o perioadă de refugiu, de 2 ani, 9 luni

și 21 de zile, însă, ulterior, a obținut un înscris de la Arhivele Naționale, din care rezultă că mama sa a fost refugiată din anul 1940, anterior

nașterii sale, sens în care a solicitat revizuirea deciziei obținute inițial,

în sensul majorării perioadei de refugiu, la 4 ani și 3 luni.

Prin sentința civilă nr. 455/CA

- PI din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.D., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și a anulat hotărârea nr.

8008 din 26 mai 2004, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să

recunoască în favoarea reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

pentru perioada cuprinsă între 21 decembrie 1940 - 15 mai 1942, pe lângă

perioada prevăzută în hotărârea nr. 4629/2003, urmând să emită în favoarea acestuia,

o nouă hotărâre cuprinzând întreaga perioadă de refugiu.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat în cauză, rezultă

că reclamantul a fost refugiat împreună cu familia sa, suferind împreună cu

aceștia, consecințele refugiului, în perioada cuprinsă între data nașterii și 6

martie 1945, când s-au reîntors în localitatea de domiciliu, Vadu Crișului.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a motivat, în esență,

că nu există certitudinea că A.F. este mama reclamantului, după cum nu există

nici certitudinea că numitul A.N. care figurează în indexul cu refugiați români

din Ungaria, la nr. de fișă 3495, este tatăl fraților A.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în

cauză, rezultă că ambii părinți ai reclamantului au fost refugiați din

localitatea de domiciliu, aflată în teritoriul cedat din Ardealul de Nord, în

zonele de refugiu din teritoriul necedat, acesta suferind împreună cu familia

sa, consecințele refugiului din motive etnice.

Astfel, din extrasul

eliberat de Direcția Județeană a Arhivelor Naționale rezultă că numita A.F.,

mama reclamantului, figurează în evidența refugiaților români din Ungaria, începând

cu data de 2 noiembrie 1940, iar din extrasul nr. 171/C din 27 ianuarie 2003,

emis de aceeași autoritate, rezultă că numitul A.N., tatăl reclamantului,

figurează în același index întocmit pentru perioada anterioară datei de 18 mai

1942.

Rezultă că reclamantul a

fost refugiat împreună cu familia sa, suferind împreună cu aceștia,

consecințele refugiului, în perioada cuprinsă între data nașterii și 6 martie

1945, când s-au reîntors în localitatea de domiciliu.

Față de consecințele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 455/CA - PI

din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.