ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 22 ianuarie 2004, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 3053 din 22 octombrie 2003, emisă de pârâtă, în sensul obligării ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1994 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la depunerea cererii, la pârâtă, a indicat perioada, dar nu s-a luat bine în considerare.

Prin sentința civilă nr. 141/CA - PI din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea introdusă de reclamanta C.M., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor și a anulat în parte hotărârea nr. 3053 din 22 octombrie 2003, emisă de pârâtă privind perioada beneficiului ordonanței și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 24 septembrie 1944 - 6 martie 1945, sens în care va emite o nouă hotărâre.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză, că reclamanta, împreună cu mama ei, s-a întors din refugiu, în aprilie sau în mai 1945. Împotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, motivând, în esență, că reclamanta nu face dovada cu acte oficiale, că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, până în luna martie 1945. Recursul este nefondat. Se reține că prin hotărârea nr. 3053 din 22 octombrie 2003, pârâta a recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1944 - 15 noiembrie 1944. Perioada de refugiu cuprinsă între 15 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, a fost stabilită în mod corect de instanța de fond, urmare a audierii martorilor G.V.

și B.T., care au precizat că reclamanta împreună cu familia ei s-au întors din refugiu, în aprilie sau mai 1945. Art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2002, prevede că „în lipsa actelor oficiale, dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori”. În consecință, având în vedere considerentele prezentate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 141/CA - PI din 23 februarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.