ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 828/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 22 ianuarie 2004, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 3053 din 22

octombrie 2003, emisă de pârâtă, în sensul obligării ei să-i recunoască

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie

1994 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la depunerea cererii, la pârâtă, a indicat perioada, dar

nu s-a luat bine în considerare.

Prin sentința civilă nr. 141/CA

- PI din 23 februarie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea introdusă de reclamanta C.M.,

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor și a anulat în parte hotărârea

nr. 3053 din 22 octombrie 2003, emisă de pârâtă privind perioada beneficiului

ordonanței și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare, pentru perioada 24 septembrie 1944 - 6 martie 1945,

sens în care va emite o nouă hotărâre.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut din declarațiile martorilor audiați în

cauză, că reclamanta, împreună cu mama ei, s-a întors din refugiu, în aprilie

sau în mai 1945.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, motivând, în

esență, că reclamanta nu face dovada cu acte oficiale, că a fost strămutată în

altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, până în luna martie

1945.

Recursul este nefondat.

Se reține că prin hotărârea nr.

3053 din 22 octombrie 2003, pârâta a recunoscut reclamantei, calitatea de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 24 septembrie 1944 - 15

noiembrie 1944.

Perioada de refugiu cuprinsă

între 15 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, a fost stabilită în mod corect de

instanța de fond, urmare a audierii martorilor G.V. și B.T., care au precizat

că reclamanta împreună cu familia ei s-au întors din refugiu, în aprilie sau

mai 1945.

Art. 4 alin. (2) din H.G. nr.

127/2002, prevede că „în lipsa actelor oficiale, dovada persecuției etnice se

poate face prin declarație cu martori”.

În consecință, având în

vedere considerentele prezentate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 141/CA - PI

din 23 februarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2005.