ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 683/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 6 februarie 2004, reclamanta R.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 8486 din 16 ianuarie

2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de

actul normativ indicat, întrucât s-a născut în timpul refugiului părinților

săi, dobândind același statut de refugiat cu aceștia.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 172/CA/2004

- PI din 8 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, pentru perioada 7 martie 1943 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați

ori s-au refugiat, au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit

persecuții din motive etnice, în perioada cuprinsă între data nașterii lor și

data de 6 martie 1945, când teritoriul a fost retrocedat și a încetat motivul

strămutării.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în

esență, că nefiind născută la data strămutării părinților săi, intimata-reclamantă

nu poate beneficia de prevederile actului normativ reparatoriu, întrucât

legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință, nici de domiciliu, în

favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să

se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moștenire.

Criticile formulate sunt neîntemeiate,

în speță nepunându-se problema statutului sau drepturilor copilului, înainte de

momentul nașterii sale, ci după.

Este necontestat că reclamanta s-a

născut la data de 7 martie 1943, în orașul Stalin, unde părinții săi se

refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate la lit. a) - g).

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective, în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este de necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat, potrivit art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 172/CA - PI din 8

martie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2005.