ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1853/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 29 martie 2004, reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 2878 din 30 ianuarie

2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În motivare, reclamantul a arătat că

s-a născut în timpul refugiului părinților săi, dobândind același statut, de

refugiat și că, în mod nejustificat, pârâta i-a respins cererea de recunoaștere

a drepturilor legale compensatorii.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 318/CA/2004 - PI

din 26 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Instanța a reținut că și copii

născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut

cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții, din motive etnice, pe toată

durata strămutării, care este sinonimă cu refugiul și, cum reclamantul s-a

născut în perioada de refugiu al părinților săi, beneficiază de prevederile

Legii nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în

esență, că nefiind născut la data strămutării părinților săi, intimatul-reclamant

nu poate beneficia de prevederile actului normativ reparatoriu, întrucât

legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu,

în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput

să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moștenire.

Recursul se va admite, în sensul și

în considerarea celor expuse în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (5) teza I C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin

toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În acest scop, judecătorii sunt în

drept să pună în discuția părților, orice împrejurări care pot duce la

lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră

folositoare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire ca

hotărârea să nu depășească obiectul litigiului.

În ceea ce privește cauza dedusă

judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către intimatul-reclamant,

nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, înscrisurile

depuse nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în

litigiu.

Astfel, din extrasul emis de

Direcția Județului Bihor a Arhivelor Naționale reiese că în indexul cu evidența

refugiaților români din Ungaria, întocmit la 2 noiembrie 1940, figurează tatăl

reclamantului, I.V.

Intimatul-reclamant a mai depus în

plus, în susținerea acțiunii, doar acte de stare civilă, din care rezultă că

s-a născut la data de 4 iulie 1943, în localitatea Besenova Nouă, raionul

Timișoara.

Având în vedere c, din aceste

dovezi, nu rezultă cu claritate perioada refugiului părinților și nici locul în

care aceștia s-au refugiat, nu se putea stabili cu certitudine că reclamantul

s-a născut în timpul refugiului părinților săi și nici perioada exactă pentru

care acesta ar putea fi îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii.

Prin urmare, pentru a stabili cu

certitudine incidența prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

trebuie determinată fără echivoc perioada și împrejurările refugiului

reclamantului și al familiei sale.

Ca atare, Curtea va admite recursul,

va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași

instanță, pentru suplimentarea probatoriului prin orice mijloc de dovadă

(eventual martori) permis de lege, în sensul specificat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 318/CA/2004 - PI

din 26 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2005.