ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 325/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 26 noiembrie 2003, reclamantul G.S. a solicitat, pe calea contenciosului

administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

anularea hotărârii nr. 7976 din 23 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea

pârâtei, la recunoașterea calității sale de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este

îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, întrucât s-a născut în

perioada în care părinții săi erau strămutați din motive etnice, el având

același regim cu cel al părinților.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 22/CA/2004 - PI din 19 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu este o formă de

persecuție etnică, de care au suferit și copiii născuți în perioada strămutării

părinților, având același statut cu părinții lor și beneficiind de efectele

actului normativ reparatoriu.

Împotriva sentinței a declarat, în

termen legal, recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în

esență, că nefiind născut la data strămutării părinților săi,

intimatul-reclamant nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000

întrucât legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de

domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care

fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la

moștenire.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate, în speță nepunându-se problema statutului sau drepturilor

copilului, înainte de momentul nașterii sale, ci după.

Este necontestat faptul că

reclamantul s-a născut la data de 7 noiembrie 1943, în localitatea Cernăuți, în

U.R.S.S., unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare

a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei

ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până 6 martie 1945, a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate la lit. a) - f).

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 22/CA/2004 - PI din

19 ianuarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2005.