ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 320/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 320/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 16 decembrie 2003, reclamanta L.V. a solicitat, pe calea
contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de
Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 8130 din 28 noiembrie 2003, emisă de
pârâtă și obligarea pârâtei, la recunoașterea calității sale de beneficiară a O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările
ulterioare.
În motivarea cererii sale,
reclamanta a arătat că este îndreptățită la acordarea drepturilor
compensatorii, întrucât s-a născut în perioada în care părinții săi erau
strămutați din motive etnice, ea având același regim cu cel al părinților.
Curtea de Apel Oradea, prin
sentința nr. 29/CA/2004 - PI din 19 ianuarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea
atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei. calitatea de beneficiară
a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și
completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu este o
formă de persecuție etnică, de care au suferit și copiii născuți în perioada
strămutării părinților, având același statut cu părinții lor și beneficiind de
efectele actului normativ reparatoriu.
Împotriva sentinței a
declarat, în termen legal, recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,
susținând, în esență, că nefiind născută la data strămutării părinților săi,
intimata-reclamantă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000,
întrucât legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de
domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care
fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la
moștenire.
Criticile formulate sunt
neîntemeiate, în speță nepunându-se problema statutului sau drepturilor
copilului, înainte de momentul nașterii sale, ci după.
Este necontestat faptul că
reclamanta s-a născut la data de 20 august 1942, în localitatea Arad, raionul
Arad, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a
persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit art. 1 din O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit
persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate la lit. a)
- f).
Din interpretarea
teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul
reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru
prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în
perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate
persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor
exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor
care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,
toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este
necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi
au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit
aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,
ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să
acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au
avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea
că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și
soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a
înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a
suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a
fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul
care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate
consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a
persecuțiilor etnice.
Cu această motivare, soluția
curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca
neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 29/CA/2004 - PI
din 19 ianuarie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de
contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 ianuarie 2005.