ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1662/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 3 martie 2004, reclamantul B.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 8968 din 30

ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea de refugiu al părinților săi,

respectiv Pădureni - Ciocova și a susținut că are același statut de refugiat,

ca și aceștia.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 262/CA/2004 - PI

din 5 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, pentru perioada 17 octombrie 1944 - 6 martie 1945.

Instanța a reținut că reclamantul

a făcut dovada că s-a născut în perioada de refugiu al părinților săi, suferind

împreună cu ei, efectele strămutării, astfel că se încadrează în prevederile

Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru a i se acorda drepturile prevăzute

de acest act normativ.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a susținut că

reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și, ca urmare, nu

avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, decât cea de

domiciliu, din motive etnice.

A precizat că strămutarea

este o modalitate de persecuție etnică, cu condiția ca persoana respectivă să

existe cu capacitate juridică la data strămutării, ori legislația română nu

recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu, în favoarea fătului

conceput, singura excepție fiind cea în care fătul să se fi născut viu, pentru

a i se deschide dreptul la moștenire.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au

fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în

vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în

perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și

morale, vătămătoare atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor,

indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum reclamantul s-a născut

la 17 octombrie 1944, în localitatea Pădureni - Ciocova, județul Timiș, unde

părinții săi s-au refugiat din localitatea Suncuiuș, județul Bihor, curtea de

apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.

În ce privește susținerea

recurentei, potrivit căreia legislația română nu recunoaște capacitatea de

folosință în favoarea fătului conceput, decât pentru recunoașterea dreptului de

moștenire, aceasta nu poate fi primită.

Capacitatea de folosință a

persoanei fizice începe, în principiu, de la data nașterii, însă de la această

regulă exista o excepție, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute de

la concepțiune, dacă se naște viu [art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954].

În consecință, pentru

considerente arătate, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 262/CA/2004 -

P din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.