ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.11.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7945/2004

HOTĂRÂRE
02.11.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7945/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3

iulie 2003, reclamantul B.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 4447 din 7 februarie 2003 și obligarea

pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că întrucât a dovedit că s-a născut în refugiu, beneficiază de

prevederile actului normativ enunțat.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 356 din 22

septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

prevederilor actelor normative invocate.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în esență că întrucât

reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și ca urmare nu

avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în alte localități, din motive

etnice, nu îndeplinește cerințele expres și limitativ prevăzute de art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în

care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor

persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele

nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Soluția curții de apel fiind legală

și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 356/CA/2003 - P din 22

septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-15
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6940/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.E., prin mandatar D.C., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr. 7401 din 12 septembrie 2003, emisă de pâ
ÎCCJ 2004-10-19
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7704/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 ianuarie 2004, reclamantul V.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 8859 din 12 decembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județ
ÎCCJ 2004-10-19
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7679/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 30 septembrie 2003, reclamanta P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 4263 din 21 februarie 2003, emisă de pârâtă și obliga
ÎCCJ 2003-02-04
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 435/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 aprilie 2002, reclamantul D.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 88
ÎCCJ 2004-06-30
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5520/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.G., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor - Oradea, a solicitat anularea hotărârii nr. 5223 din 17 iunie 2003 și obligarea pârâtei, la emi
Sursă