ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7679/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30

septembrie 2003, reclamanta P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 4263 din 21

februarie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască

calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta P.E.

a învederat că părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu,

Oradea, în orașul Timișoara, fiind persecutați pe motive etnice, unde s-a născut

la data de 21 octombrie 1942.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 461/CA/2003

– P din 3 noiembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea hotărârii

contestate și obligarea pârâtei, să-i recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Sentința a fost recurată de către

Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recursul urmează a fi respins,

pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a

născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din

localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și

prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Din această perspectivă, concluzia

la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurent, că un

minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav

restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi acceptată, fiind

contrară ordinii publice și bunelor moravuri.

Soluția, ca și motivarea adusă de

prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect și uman de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Față de considerentele expuse,

recursul se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se

sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 461/CA/2003 - P din 3

noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2004.