ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 269/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 18

ianuarie 2005, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 10480 din 15 octombrie 2004, emisă de

pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 198/CA din

13 iunie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat-o

pe aceasta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei,

drepturile solicitate pentru perioada 5 mai 1942 - 6 martie 1945.

Instanța a reținut că probele

administrate în cauză - adresa nr. C21082 din 10 mai 2005 a Ministerului

Apărării Naționale și extrasul din Registrul refugiaților eliberat de Arhivele

Naționale, cu adresa nr. C608 din 19 august 2004, precum și depozițiile

martorilor C.F. și P.C., fac dovada refugiului și a persecuției etnice care l-a

determinat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în

esență, că nu se poate reține persecuția etnică prevăzută de art. 1 din Legea

nr. 189/2000, întrucât ambele localități - de domiciliu și de refugiu, se aflau

pe teritoriul României și nu au fost niciodată ocupate de autoritățile

maghiare.

Recursul este fondat, în sensul și

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care,

în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții etnice, fiind

refugiate sau strămutate în altă localitate.

Dovada încadrării în situațiile

prevăzute de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte

oficiale sau, în lipsa lor, cu declarații de martori.

În ceea ce privește cauza dedusă

judecății, împrejurările de fapt invocate de reclamantă nu au putut fi verificate

suficient prin probele administrate în cauză, acestea fiind contradictorii cu

privire la motivul și perioada refugiului, ca și cu privire la situarea

geografică a comunei Hotar (localitatea de domiciliu a intimatei-reclamante),

la nord sau la sud de granița trasată prin Dictatul de la Viena.

Pentru a stabili cu certitudine

aceste aspecte, se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru suplimentarea

probatoriilor, în aplicarea dispozițiilor art. 312 și 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 198/CA din 13 iunie

2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2006.