ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 181/CA din 8

martie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de B.A., în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Bihor, a anulat hotărârea acesteia, nr. 6242 din 30 ianuarie 2004 și

a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada mai 1943 - 6 martie

1945.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că mama reclamantei, C.M., figurează în tabloul refugiaților din

perioada ianuarie 1943, din Ardealul de Nord, localitatea Ponoare, la Beiuș așa încât, reclamanta, născută în perioada de refugiu (la 12 aprilie 1943), beneficiază

de prevederile art. 1 lit. c) din actul normativ mai sus menționat.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, conform art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În acest sens, prin motivele depuse

la dosar, recurenta susține că instanța de fond, în mod nejustificat, a reținut

că intimata-reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, deoarece nu a făcut dovada

persecuției etnice și nici că s-a aflat în situația de strămutat într-o altă

localitate sau de refugiat.

Recursul este întemeiat.

Prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

„Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează

(..) lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”.

Potrivit art. 6

1

din

ordonanță s-a stabilit că „Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1, se face

de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de către organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege”.

În cauză, rezultă din certificatul

de naștere și din buletinul de identitate ale intimatei că aceasta s-a născut

la data de 12 aprilie 1943 în localitatea Ponoare, județul Bihor, din părinții

C.I. și C.M., iar din tabloul refugiaților stabiliți la Beiuș, venind din localitatea Ponoare, în perioada 1 - 31 ianuarie 1943, că mama intimatei și

alte trei persoane s-au aflat în această situație.

În legătură cu refugiul intimatei-reclamante

și al mamei sale, martorii L.A. și M.G. au menționat în declarațiile notariale,

că acesta s-a produs în luna mai 1943 și a durat până în luna aprilie 1945. Ei nu

au precizat dacă s-au aflat în aceeași situație cu intimata și nu au invocat

nici alte împrejurări care să le facă afirmațiile credibile, cu toate că

respectivele afirmații contrazic datele din actele oficiale privitoare la anul,

luna, ziua și locul nașterii reclamantei.

Curtea reține, însă, că în perioada

în discuție, în cazul în care mama intimatei-reclamante ar fi avut de suferit

persecuții din motive etnice în localitatea Ponoare, aflată sub administrație

ungară, după Dictatul de la Viena, nu ar fi revenit în această localitate,

pentru a naște și apoi, să plece din nou în refugiu. Pe de altă parte,

autoritățile ungare de ocupație nu ar fi permis circulația nestingherită de o

parte și de alta a graniței creată după cedarea Ardealului de Nord, a

persoanelor refugiate.

Pentru considerentele prezentate,

constatându-se că reclamanta nu a dovedit că s-a aflat în vreuna din situațiile

de persecuție din motive etnice, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, în temeiul art. 7 alin. (4) din acest act

normativ și art. 312 și 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Bihor, va fi casată sentința atacată și pe fond, va fi

respinsă acțiunea formulată de B.A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 181 din 8 martie 2004,

a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2005.