ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 181/CA din 8 martie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de B.A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea acesteia, nr. 6242 din 30 ianuarie 2004 și a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada mai 1943 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că mama reclamantei, C.M., figurează în tabloul refugiaților din perioada ianuarie 1943, din Ardealul de Nord, localitatea Ponoare, la Beiuș așa încât, reclamanta, născută în perioada de refugiu (la 12 aprilie 1943), beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din actul normativ mai sus menționat.
Împotriva sentinței a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În acest sens, prin motivele depuse la dosar, recurenta susține că instanța de fond, în mod nejustificat, a reținut că intimata-reclamantă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, deoarece nu a făcut dovada persecuției etnice și nici că s-a aflat în situația de strămutat într-o altă localitate sau de refugiat. Recursul este întemeiat. Prin art. 1 lit. c) din O.G.
nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează (..) lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate”. Potrivit art. 6 1 din ordonanță s-a stabilit că „Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”. În cauză, rezultă din certificatul de naștere și din buletinul de identitate ale intimatei că aceasta s-a născut la data de 12 aprilie 1943 în localitatea Ponoare, județul Bihor, din părinții C.I.
și C.M., iar din tabloul refugiaților stabiliți la Beiuș, venind din localitatea Ponoare, în perioada 1 - 31 ianuarie 1943, că mama intimatei și alte trei persoane s-au aflat în această situație. În legătură cu refugiul intimatei-reclamante și al mamei sale, martorii L.A. și M.G. au menționat în declarațiile notariale, că acesta s-a produs în luna mai 1943 și a durat până în luna aprilie 1945. Ei nu au precizat dacă s-au aflat în aceeași situație cu intimata și nu au invocat nici alte împrejurări care să le facă afirmațiile credibile, cu toate că respectivele afirmații contrazic datele din actele oficiale privitoare la anul, luna, ziua și locul nașterii reclamantei.
Curtea reține, însă, că în perioada în discuție, în cazul în care mama intimatei-reclamante ar fi avut de suferit persecuții din motive etnice în localitatea Ponoare, aflată sub administrație ungară, după Dictatul de la Viena, nu ar fi revenit în această localitate, pentru a naște și apoi, să plece din nou în refugiu. Pe de altă parte, autoritățile ungare de ocupație nu ar fi permis circulația nestingherită de o parte și de alta a graniței creată după cedarea Ardealului de Nord, a persoanelor refugiate. Pentru considerentele prezentate, constatându-se că reclamanta nu a dovedit că s-a aflat în vreuna din situațiile de persecuție din motive etnice, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, în temeiul art. 7 alin. (4) din acest act normativ și art. 312 și 314 C. proc.
civ., se va admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, va fi casată sentința atacată și pe fond, va fi respinsă acțiunea formulată de B.A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 181 din 8 martie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.