ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2005

HOTĂRÂRE
01.03.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1315/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta S.Z. a

solicitat anularea hotărârii nr. 8010 din 7 noiembrie 2003, emisă de pârâtă,

motivând că beneficiază de acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Prin sentința nr. 144 din 23

februarie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 8010 din 7

noiembrie 2003 și a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantei, statutul de

refugiată pe perioada 22 iulie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 noiembrie 2003, reținând în

esență că reclamanta a fost născută în refugiu, acest statut asimilându-se

celui de refugiat, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o în raport cu

dispozițiile art. 299 și 304 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamanta

s-a născut la data de 22 iulie 1944, în localitatea Oradea, raionul Oradea,

acolo unde părinții acesteia se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca

urmare a persecuțiilor etnice.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul

a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Pe cale de consecință,

Curtea constată că recursul este nefondat și conform dispozițiilor art. 312 teza

a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 144 din 23 februarie

2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-01
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1310/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul C.C. a solicitat anularea hotărârii nr.
ÎCCJ 2005-03-01
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1309/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul F.N. a solicitat anularea hotărârii nr.
ÎCCJ 2005-01-13
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 119/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 181/CA din 8 martie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de
ÎCCJ 2005-03-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1318/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta S.G. a solicitat anularea hotărârii nr
ÎCCJ 2004-09-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6940/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.E., prin mandatar D.C., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr. 7401 din 12 septembrie 2003, emisă de pâ
Sursă