ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2859/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiune în contencios

administrativ, reclamantul M.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 12272 din 9

decembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea

calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că, împreună cu

părinții săi, a fost refugiat în perioada 1940 - 1945, din localitatea Oradea,

în localitatea Beiuș.

Prin sentința civilă nr. 28/CA-PI

din 13 februarie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.P., cu

motivarea că reclamantul nu a dovedit cu nici un act că ar fi avut domiciliul

în Oradea.

Împotriva sentinței sus menționate a

declarat recurs, M.P., care a motivat că tatăl său a avut locul de muncă în

Oradea, deci implicit și domiciliul și din cauza persecuției etnice a fost

nevoit să se refugieze la Beiuș.

Recursul este nefondat.

Se reține că la dosar nu există nici

un act oficial sau vreo dovadă a faptului că reclamantul, împreună cu familia

sa, ar fi locuit în anul 1940, în Oradea.

De asemenea, nici din declarațiile

martorilor și nici din cererea reclamantului, nu rezultă clar motivul

persecuției etnice, pentru care se presupune că familia reclamantului, împreună

cu acesta, ar fi plecat în refugiu.

În consecință, întrucât reclamantul

nu a făcut dovada că în perioada 1940 - 1945 a fost refugiat în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa cum în mod expres prevede Legea nr.

189/2000, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 septembrie 2006.