ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1909/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 octombrie 2005, reclamanta V.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12244 din 31 august 2005, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 325/CA/2005 - P.I. din 21 octombrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părinții reclamantei s-au refugiat, ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, din Ardealul de Nord, ocupat de administrația maghiară, după Dictatul de la Viena, în teritoriile aflate în administrarea Statului Român, motiv pentru care mama reclamantei a devenit beneficiară a Legii nr. 189/2000. În acest context, instanța a apreciat că și copii născuți în perioada refugiului părinților dobândesc același statut de refugiați, ca și părinții lor. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în esență, că persoanele născute în perioada refugiului nu sunt enumerate între categoriile, expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de beneficiari ai acesteia, pe de o parte, iar pe de altă parte, copii născuți în aceste împrejurări nu pot fi considerați persoane refugiate, deoarece nu și-au schimbat domiciliul în altă localitate.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Textele legale au avut în vedere persecuțiile din motive etnice la care au fost supuși unii cetățeni români, fără a face distincție între părinți și copii lor născuți înainte sau în timpul refugiului, întrucât toți au suportat consecințele materiale și morale traumatizante ale unei asemenea situații. Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a apreciat că intimata îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Față de aceste considerente și constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 325/CA/2005 - P.I. din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.