ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1913/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7

octombrie 2005, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12.222 din 31 august 2005 și

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 329/CA/2005-PI

din 21 noiembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantului, drepturile solicitate; a obligat, de asemenea, pârâta, la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei RON.

Instanța a reținut că mama

reclamantului, B.F., s-a refugiat din Ardealul de Nord, ca urmare a persecuției

etnice suferite din partea autorităților maghiare de ocupație, împrejurare

dovedită cu carnetul eliberat de Comisariatul General al Refugiaților din

Nordul Transilvaniei.

Coroborând acest aspect, cu

împrejurarea, dovedită cu actele de stare civilă depuse în copie la dosar, că

reclamantul s-a născut la 18 septembrie 1942, în localitatea de refugiu a

părinților săi, orașul Beiuș, instanța de fond a apreciat că acesta a dobândit,

ca și părinții săi, statut de refugiat.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.

S-a susținut în motivele de recurs

că, atâta vreme, cât reclamantul nu era născut la data refugiului familiei

sale, el nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, deoarece

legislația română nu-i recunoaște copilului, în faza de concepție, capacitatea

de folosință.

Recursul este nefondat și urmează fi

respins.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 189/2000, pot fi beneficiare ale acestui act normativ, persoanele

care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuții de

natură etnică, fiind refugiate, strămutate sau expulzate din localitatea în

care își aveau domiciliul.

După cum se poate observa, textul

legii nu face distincție între părinții și copii lor născuți înainte sau în

timpul refugiului, lucru pe deplin explicabil, în condițiile în care, fiind vorba

de acordarea unor drepturi compensatorii, acestea nu se pot acorda decât în mod

echitabil, tuturor celor care au suportat condițiile traumatizante ale

refugiului.

Cum din probatoriile administrate

conform dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale și

martori, a rezultat, pe de o parte, refugiul din motive etnice al părinților reclamantului,

iar pe de altă parte, împrejurarea că acesta s-a născut în perioada respectivă,

în localitatea de refugiu, în mod corect, instanța de fond a admis acțiunea.

Pentru aceste considerente și

constatând că potrivit dispozițiilor art. 304 și 304

1

C. proc. civ., există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de

instanța de fond Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 329/CA/2005-PI din 21

noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2006.