ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1913/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 7 octombrie 2005, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12.222 din 31 august 2005 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 329/CA/2005-PI din 21 noiembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate; a obligat, de asemenea, pârâta, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei RON.

Instanța a reținut că mama reclamantului, B.F., s-a refugiat din Ardealul de Nord, ca urmare a persecuției etnice suferite din partea autorităților maghiare de ocupație, împrejurare dovedită cu carnetul eliberat de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei. Coroborând acest aspect, cu împrejurarea, dovedită cu actele de stare civilă depuse în copie la dosar, că reclamantul s-a născut la 18 septembrie 1942, în localitatea de refugiu a părinților săi, orașul Beiuș, instanța de fond a apreciat că acesta a dobândit, ca și părinții săi, statut de refugiat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor. S-a susținut în motivele de recurs că, atâta vreme, cât reclamantul nu era născut la data refugiului familiei sale, el nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000, deoarece legislația română nu-i recunoaște copilului, în faza de concepție, capacitatea de folosință.

Recursul este nefondat și urmează fi respins. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, pot fi beneficiare ale acestui act normativ, persoanele care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuții de natură etnică, fiind refugiate, strămutate sau expulzate din localitatea în care își aveau domiciliul. După cum se poate observa, textul legii nu face distincție între părinții și copii lor născuți înainte sau în timpul refugiului, lucru pe deplin explicabil, în condițiile în care, fiind vorba de acordarea unor drepturi compensatorii, acestea nu se pot acorda decât în mod echitabil, tuturor celor care au suportat condițiile traumatizante ale refugiului. Cum din probatoriile administrate conform dispozițiilor art. 4 din H.G.

nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale și martori, a rezultat, pe de o parte, refugiul din motive etnice al părinților reclamantului, iar pe de altă parte, împrejurarea că acesta s-a născut în perioada respectivă, în localitatea de refugiu, în mod corect, instanța de fond a admis acțiunea. Pentru aceste considerente și constatând că potrivit dispozițiilor art. 304 și 304 1 C. proc. civ., există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 329/CA/2005-PI din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.