ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5605/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 11706 din 25 martie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în București, localitate de refugiu a mamei sale, suferind efectele refugiului alături de aceasta.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 200/CA/2005 - PI din 13 iunie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 11706 din 25 martie 2005, emisă de pârâtă și obligând-o pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 4 iulie 1943 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta a dovedit că mama ei a fost refugiată, beneficiind de drepturile conferite de lege și că ea s-a născut în localitatea și pe perioada de refugiu a mamei sale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 din Legea nr. 189/2000. A mai susținut că legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moștenire. Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enumerate.

Din interpretarea acestor prevederi rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Ceea ce reglementează legea, este, deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susține că, dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a avut de îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca părinții săi, obligați să își părăsească domiciliul.

În cauză, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamanta a dovedit că a fost născută în timpul refugiului mamei sale, din cauza persecuțiilor etnice, suportând consecințele strămutării alături de aceasta, astfel că urmează a avea același statut de refugiat, ca și mama sa, acordându-i-se drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 200/CA/2005 - PI din 13 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.