ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5605/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta C.E. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu

aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 11706 din 25 martie 2005, emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că s-a născut în București, localitate de refugiu a mamei sale, suferind

efectele refugiului alături de aceasta.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 200/CA/2005 - PI din

13 iunie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea

hotărârii nr. 11706 din 25 martie 2005, emisă de pârâtă și obligând-o pe

aceasta din urmă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii

nr. 189/2000, pentru perioada 4 iulie 1943 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că reclamanta a dovedit că mama ei a fost refugiată,

beneficiind de drepturile conferite de lege și că ea s-a născut în localitatea

și pe perioada de refugiu a mamei sale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și ca urmare, nu

avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, decât cea

de domiciliu, din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 din

Legea nr. 189/2000. A mai susținut că legislația română nu recunoaște

capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea fătului conceput,

singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a

i se deschide dreptul la moștenire.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enumerate.

Din interpretarea acestor prevederi

rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea

unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele

persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Ceea ce reglementează legea, este,

deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească

domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate

susține că, dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu

beneficiază de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a

avut de îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca părinții săi, obligați să

își părăsească domiciliul.

În cauză, așa cum corect a reținut

și instanța de fond, reclamanta a dovedit că a fost născută în timpul

refugiului mamei sale, din cauza persecuțiilor etnice, suportând consecințele

strămutării alături de aceasta, astfel că urmează a avea același statut de

refugiat, ca și mama sa, acordându-i-se drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Examinând și din oficiu hotărârea

atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența nici unui motiv de casare, recursul declarat urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 200/CA/2005 - PI din

13 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 noiembrie 2005.