ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta P.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 7797 din 3 octombrie 2003 și recunoașterea calității sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost strămutată din comuna Șuncuiuș, în satul Zece Hotare și în timpul refugiului s-a născut ea. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 293/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 7707 din 3 octombrie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că greșit, pârâta a considerat că reclamanta, nefiind născută la data strămutării mamei sale, nu beneficiază de prevederile legii, întrucât dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, au fost modificate prin Legea nr. 586/2002. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor. Recurenta a susținut, în esență, că reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi, și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enumerate. Din interpretarea acestor prevederi, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Ceea ce reglementează legea este, deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească domiciliul, de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susține că dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a avut de îndurat aceleași suferințe și neajunsuri, ca părinții săi, obligați să își părăsească domiciliul. În raport cu aceste considerente, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului, astfel că sentința nr. 293/CA/2004 - PI, a Curții de Apel Oradea, este temeinică și legală, făcându-se o judicioasă și corectă aplicare a Legii nr. 189/2000. Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 293/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.