ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 419/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul M.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 9375 din 23 ianuarie 2004 și recunoașterea calității sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data strămutării părinților săi. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 290/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 9375 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâta în mod greșit a reținut că reclamantul, nefiind născut la data strămutării părinților, nu beneficiază de prevederile legii, deoarece dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, au fost modificate prin Legea nr. 586/2002, în sensul că și refugiații beneficiază de prevederile legii. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor. Recurenta a susținut că reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat, din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul de moștenire. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile art. 1 al Legii nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. Din actele dosarului și declarațiile martorilor rezultă că părinții reclamantului, M.P. și M.M., s-au refugiat, pe motive etnice, din localitatea Borod, în localitatea Zece Hotare și ulterior, în luna septembrie 1940, în localitatea Beiuș.

În anul 1941, M.F. a plecat în localitatea Zăgujeni, județul Caraș Severin, unde l-a născut pe M.P. Legea nu a înțeles, însă, să acorde părinților, statutul de refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă, să le stabilească un alt tratament. Este evident că și copii au avut de suportat aceleași consecințe grele de viață, motiv pentru care instanța de fond, legal și temeinic a admis acțiunea, stabilind că și copii născuți în perioada în care părinții au fost strămutați, refugiați, sunt beneficiari ai drepturilor ce se acordă conform O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Față de aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, iar pe cale de consecință, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 290/CA/2004 - PI din 19 aprilie 2004, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2005.