ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 607/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

hotărârea nr. 477 din data de 26 iunie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

a decis eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor care au obținut decizii

de pensionare și au procedat la punerea în plată a acestora, continuându-și activitatea

fără a opera o reîncadrare în funcție și cumulând astfel drepturile de pensie cu

indemnizația pentru exercitarea funcțiilor respective.

În considerentele hotărârii, Consiliul Superior

al Magistraturii a reținut că art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004,

republicată, instituie o normă imperativă, potrivit căreia „judecătorii și procurorii

sunt eliberați din funcție prin pensionare”, reglementarea actuală fiind diferită

de cea cuprinsă în art. 92 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 92/1992, care consacra

posibilitatea eliberării din funcție prin pensionare (magistrații pot fi eliberați

din funcție prin pensionare).

De asemenea, intimatul a reținut că art. 65 din

Legea nr. 303/2004 transpune în materia raporturilor de serviciu ale magistraților

dispoziția de principiu din art. 56 C. muncii, conform căreia contractul individual

de muncă încetează de drept, printre alte cazuri, limitativ prevăzute, la data comunicării

deciziei de pensionare.

Această hotărâre a fost atacată cu recurs, în

temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, de recurenta T.N., care a solicitat

anularea acesteia, cu consecința menținerii sale în funcția de judecător până la

împlinirea vârstei de 68 de ani și a cumulării drepturilor de pensie cu indemnizația

pentru exercitarea funcției de judecător.

Totodată, recurenta a solicitat suspendarea executării

hotărârii până la soluționarea recursului.

În motivarea cererii sale, recurenta a arătat

că este judecător la Tribunalul Brăila și a formulat cerere de pensionare începând

cu data de 01 aprilie 2005, decizia sa de pensionare fiind apoi comunicată Direcției

de resurse umane și organizare a Consiliului Superior al Magistraturii.

A mai arătat că prin hotărârea nr. 496 din 26

octombrie 2005, comunicată la data de 14 noiembrie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii

a stabilit menținerea sa în funcție până la împlinirea vârstei de 68 de ani și în

baza acelei hotărâri a continuat activitatea fără îndeplinirea altor formalități,

cumulând pensia cu indemnizația, conform prevederilor art. 82 alin. (8) din Legea

nr. 303/2004. Prin hotărârea nr. 444 din 12 octombrie 2005, Plenul Consiliul Superior

al Magistraturii stabilise, în acord cu Decizia nr. 419/2005 a Curții Constituționale,

că judecătorii și procurorii pot fi menținuți în funcție în condițiile art. 64 din

Legea nr. 303/2004, în forma sa inițială, până la împlinirea vârstei de 68 de ani,

iar ulterior, prin hotărârea nr. 496 din 26 octombrie 2005, s-a stabilit că menținerea

în funcție a judecătorilor și procurorilor după împlinirea vârstei standard de pensionare

se face fără avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii.

În condițiile expuse, recurenta a arătat că hotărârea

nr. 477 din 26 iunie 2007 creează efecte discriminatorii față de o categorie de

magistrați cărora li s-a suprimat dreptul de a continua activitatea din cauza lacunelor

legii, în pofida hotărârilor anterioare ale Consiliului Superior al Magistraturii

.

În opinia recurentei, faptul că pensionarea sa

a avut loc după abrogarea Legii nr. 92/1992, sub imperiul Legii nr. 303/2004, care

nu prevede posibilitatea reîncadrării, nu poate conduce la încălcarea dreptului

său de a continua activitatea până la împlinirea vârstei de 68 de ani, iar magistrații

aflați în această situație nu pot fi constrânși să renunțe la dreptul la pensie

sau la dreptul de a profesa ca judecător.

Intimatul a depus la dosar, în raport de dispozițiile

art. 13 din Legea nr. 554/2004, documentația care a stat la baza emiterii hotărârii

contestate în cauză, precum și hotărârea nr. 59 din 24 ianuarie 2008.

Analizând materialul probator administrat în cauză,

în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte

va respinge recursul ca lipsit de interes pentru considerentele care vor fi expuse

în continuare:

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior

al Magistraturii recurenta a solicitat eliberarea din funcția de judecător, prin

pensionare, începând cu data de 01 ianuarie 2008. Această cerere a fost însoțită

de decizia nr. 166390 din 08 octombrie 2007, prin care, potrivit dispozițiilor Legii

nr. 19/1990 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,

modificată, Casa Județeană de Pensii Brăila i-a actualizat recurentei drepturile

de pensie, drepturi care au fost stabilite inițial la data de 01 aprilie 2005.

Prin hotărârea nr. 59 din 24 ianuarie 2008, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind că recurenta îndeplinește condițiile

impuse de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, a propus Președintelui

României eliberarea din funcție, prin pensionare, a recurentei, judecător la Tribunalul

Brăila, începând cu data de 01 ianuarie 2008.

În consecință, în raport de hotărârea anterior

indicată, Înalta Curte, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat

la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.N. împotriva hotărârii

nr. 477 din 26 iunie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsit

de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie

2008.