ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 228/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 7 iunie 2004, reclamantul T.S. a chemat în judecată Consiliul Superior

al Magistraturii și Ministerul Justiției, solicitând desființarea hotărârii nr.

76 din 26 mai 2004, reîncadrarea sa în funcția deținută anterior pensionării și

obligarea celui de al doilea pârât, la despăgubiri civile reprezentând

drepturile bănești cuvenite, cu începere de la 1 iunie 2004.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că prin actul contestat s-a dispus încetarea prin pensionare,

a funcției pe care o deținea, aceea de președinte al secției penale a Curții de

Apel Craiova, invocându-se ca temei legal, dispozițiile art. 92 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 92/1992, potrivit cărora magistrații de la curțile de apel pot

fi menținuți în funcție, până la împlinirea vârstei de 68 de ani, cu avizul

conducătorului instanței.

Reclamantul a precizat că

textul de lege sus-menționat nu prevede obligativitatea eliberării din funcție,

prin pensionare pentru limită de vârstă, ci numai o posibilitate, norma având

numai un caracter facultativ.

Întrucât nu au existat

motive întemeiate pentru neavizarea sa în funcția de președinte de secție, în

care a fost promovat pe un mandat de 4 ani, în anul 2002, când avea deja 63 de

ani și în raport cu performanțele realizate în activitatea profesională,

reclamantul a solicitat menținerea sa în funcție.

Prin sentința nr. 431 din 24

iunie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că menținerea în activitate a magistraților, după

împlinirea vârstei legale de pensionare din sistemul public de pensii, până la

68 ani, este facultativă, și nu obligatorie, fiind condiționată de avizul

conducătorului instanței.

Întrucât președintele Curții

de Apel Craiova și-a retras avizul pentru menținerea în funcție a reclamantului,

prin adresa nr. 124/S din 16 aprilie 2004, s-a propus Consiliului Superior al

Magistraturii, încetarea activității, prin pensionare, măsură care a fost

dispusă prin decizia atacată, cu respectarea prevederilor legale în vigoare la

data emiterii actului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul T.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat

că decizia emisă încalcă statutul de inamovibilitate al judecătorului,

consacrat prin art. 124 alin. (1) din Constituție și art. 91 alin. (1) din

Legea nr. 92/1992, precum și dispozițiile constituționale, care prevăd că

dreptul la muncă nu poate fi îngrădit și că este interzisă orice discriminare

pe motiv de vârstă.

S-a menționat că

președintele instanței în care funcționa, și-a dat avizul pentru continuarea

activității reclamantului, ca judecător la curtea de apel, la data de 14 iunie

2002, prin propunerea, ulterior concretizată, de numire ca președinte de

secție, Legea nr. 92/1992 neprevăzând că avizul trebuie acordat periodic.

De altfel, însăși promovarea

într-o funcție de conducere echivalează cu acordarea avizului prevăzut de art. 68

din Legea nr. 92/1992.

Pe de altă parte,

reclamantul a învederat că nu s-au invocat și nu există considerente întemeiate

care să justifice eliberarea sa din funcție, vârsta neputând constitui un motiv

determinant, în timp ce activitatea meritorie pe care a desfășurat-o de-a lungul

anilor, constituie un argument care să justifice menținerea sa, ca magistrat.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Din actele dosarului rezultă

că reclamantul a fost eliberat din funcția de judecător la Curtea de Apel Craiova, unde era președinte de secție, prin Decretul Președintelui României nr.

503/2004, întemeiat pe hotărârea nr. 76 din 26 mai 2004, a Consiliului Superior

al Magistraturii.

Decretul prezidențial, după

publicare în Monitorul Oficial, și-a produs efectele, reclamantul fiind

pensionat pentru limită de vârstă, cu începere de la 1 iunie 2004.

De menționat că, reclamantul

a înțeles să conteste, numai hotărârea autorității judecătorești, nu și actul

prezidențial de eliberare din funcție, motivele invocate neavând, însă, suport

legal.

Potrivit art. 68 alin. (2)

din Legea nr. 92/1992, dispoziții abrogate în mod expres prin Legea nr. 303/2004

și reluate în art. 64 alin. (1) din legea privind statutul magistraților - magistrații

pot fi menținuți în funcție după împlinirea vârstei de pensionare (prevăzută de

Legea nr. 19/2000), până la vârsta de 68 de ani.

În ambele norme juridice,

permisivitatea continuării activității de judecător este condiționată de

existența unui aviz acordat conform Legii nr. 92/1992, de conducătorul

instanței, iar potrivit Legii nr. 303/2004, de avizul conform al Consiliului Superior

al Magistraturii, la propunerea președintelui curții de apel.

Deși Legea nr. 92/1992, în

vigoare la data emiterii hotărârii atacate, nu specifică, potrivit

regulamentului de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești, avizul

președintelui instanței, necesar și obligatoriu pentru menținerea în funcție a

judecătorilor care au împlinit vârsta de pensionare, se acordă anual.

În cauză, reclamantul,

promovat în funcția de președinte de secție, în martie 2002, nu a mai primit în

anul 2004, avizul favorabil al președintelui Curții de Apel Craiova, astfel cum

rezultă din adresa nr. I/1880 din 29 aprilie 2004, prin care se propunea

încetarea activității, prin pensionare.

În aceste împrejurări,

solicitarea conducătorului instanței a fost însușită de Consiliul Superior al

Magistraturii și concretizată prin hotărârea nr. 76/2004, urmată de decretul

prezidențial, de eliberare din funcția de judecător, prin pensionare.

Așadar, Curtea constată că

la emiterea actului contestat, au fost respectate dispozițiile imperative ale

legii pentru organizarea judecătorească, susținerea reclamantului privind

încălcarea dreptului său la muncă, prin invocarea discriminatorie a vârstei și,

respectiv, de nerespectare a statutului de inamovibilitate al judecătorului,

neavând suport.

De asemenea, se reține că

adresa președintelui Curții de Apel Craiova, prin care a fost retras avizul

pentru menținerea reclamantului, în activitate, este motivată, considerentul

pentru care s-a solicitat pensionarea judecătorilor care au împlinit vârsta

prevăzută de Legea nr. 19/2000, fiind cel al realizării reformei justiției, în

perspectiva integrării europene, inclusiv în rândul corpului magistraților.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.S., împotriva sentinței civile nr. 431 din 24 iunie 2004, a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2005.