ÎCCJ, decizie (scj.ro #85259)

Acțiune împotriva hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii de eliberare din funcție a unui judecător. Necompetența

Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție

C. proc. civ.,

art. 3 pct. 1

Legea nr. 317/2004

În cazul acțiunilor în justiție introduse împotriva hotărârilor Consiliului

Superior al Magistraturii, competența de soluționare aparține în primă instanță

curții de apel și nu Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 3 pct.1 C. proc. civ., curțile de apel sunt instanțele care

soluționează, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios

administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

I.C.C.J.,

secția de contencios administrativ și fiscal,

decizia

nr. 8180 din 11 noiembrie 2004

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 septembrie 2004 la Secția contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta D.E.

, judecător la Curtea de Apel Cluj a contestat Hotărârea nr.137 a Consiliului

Superior al Magistraturii adoptată în ședința din 8 septembrie 2004, privind

eliberarea sa din funcția de judecător, prin pensionare, începând cu data de 1

octombrie 2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a funcționat 30 de ani ca

magistrat, perioadă în care a fost notată numai cu calificativul „foarte bine”

și că, chiar dacă are vârsta de 63 de ani, este în deplinătatea capacității de

muncă și nu a cerut, nici în scris și nici verbal, să fie eliberată din funcție

în vederea pensionării.

În ședința de astăzi, ca urmare a excepțiilor invocate de Consiliul Superior al

Magistraturii prin întâmpinare, instanța a pus în discuția părților excepția

privind competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa în primă

instanță acțiunea de față.

Competența aparține Curții de Apel Cluj.

Din prevederile generale ale Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al

Magistraturii, rezultă că acesta este o instituție publică centrală, cu

competență națională, având, între altele, atribuții executive, de organizare a

executării și de executare în concret a legilor privind cariera profesională a

magistraților, adoptând în acest scop, fie acte administrativ jurisdicționale,

atunci când acționează ca instanță disciplinară, fie simple acte

administrative, ca cel din cauza de față.

Este adevărat că,

potrivit principiului constituțional al accesului liber la justiție, consacrat

prin art. 21 din Constituție, precum și potrivit prevederilor art. 52, orice

persoană vătămată într-un drept al său ori    într-un interes

legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ, este

îndreptățită să se adreseze instanțelor judecătorești, în condițiile legii.

Or, potrivit prevederilor art. 3 pct.1 C. proc. civ., curțile de apel sunt

instanțele care soluționează, în primă instanță, procesele și cererile în

materie de contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiilor centrale.

Astfel fiind și având în vedere și dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990,

modificată, în cazul de față competența de soluționare aparține Curții de Apel

Cluj, urmând să se decidă în consecință.