ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 997/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție, la data de 15 septembrie 2004, reclamanta D.E. a

solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii și

Ministerul Justiției, anularea Hotărârii nr. 137 din 8 septembrie 2004, emisă

de primul pârât, privind eliberarea sa din funcția de judecător, prin

pensionare.

În baza dispozițiilor art. 3 pct. 1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal care, prin sentința civilă nr. 397 din 6

iunie 2005, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Justiției, precum și excepția lipsei procedurii prealabile invocate

de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, respingând acțiunea reclamantei

față de aceștia.

A respins, de asemenea, ca

inadmisibilă, acțiunea împotriva Administrației Prezidențiale, formulată prin

cererea precizatoare de la 6 ianuarie 2005, privind anularea Decretului nr.

705/2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că singurul abilitat să propună numirea și eliberarea din

funcție, este emitentul hotărârii contestate, respectiv Consiliul Superior al

Magistraturii, Ministerul Justiției neavând atribuții în acest sens.

S-a mai reținut, de asemenea, că,

fiind vorba de o acțiune formulată în baza Legii nr. 29/1990, se impunea

efectuarea procedurii prealabile, în condițiile art. 5 din lege, obligație ce

nu a fost îndeplinită de reclamantă, aceasta formulând acțiune direct la Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere atribuțiile

Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la numirea și eliberarea din

funcție a magistraților, s-a apreciat de către instanța de fond că Decretul nr.

705/2004 al Președintelui României, nu a făcut decât să confirme o hotărâre,

deja existentă, emisă de organul competent - Consiliul Superior al

Magistraturii

și, pe cale de consecință, este

inadmisibilă cererea privind anularea acestuia.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, reclamanta D.E., solicitând, în baza

dispozițiilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (2) C.

proc. civ., casarea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași

instanțe, pentru următoarele motive:

- Instanța de fond avea obligația să

pună în discuție lipsa procedurii prealabile, prevăzută de Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, la primul termen de judecată, în ianuarie 2005;

- Procedura prealabilă a fost

îndeplinită;

- Ministerul

j

ustiției are calitate procesuală pasivă, deoarece la data

pensionării ei, magistrații se aflau încă în subordinea acestuia;

- Cererea privind anularea parțială

a Decretului nr. 705/2004 se justifică prin împrejurarea că însăși hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii, pe care acesta o confirmă, este

nelegală.

Recursul este fondat.

Cu privire la procedura prealabilă

se constată că Hotărârea nr. 137 a Consiliului Superior al Magistraturii,

adoptată la 8 septembrie 2004, prin care D.E. a fost eliberată de funcția de

judecător, prin pensionare, i-a fost comunicată de președintele Curții de Apel

Cluj, prin adresa nr. 1090/A, la data de 24 septembrie 2004.

Așa fiind, termenul de 30 zile

prevăzut de Legea nr. 29/1990, privind îndeplinirea procedurii prealabile,

începe să curgă de la această dată, fiind îndeplinit, așa cum rezultă din

confirmarea poștală de primire a contestației, de către Consiliul Superior al

Magistraturii, la data de 14 octombrie 2004.

În mod greșit, instanța de fond a

reținut că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită.

Hotărârea instanței de fond fiind

nelegală, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința

atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.E.

împotriva sentinței civile nr. 397 din 6 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.