ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1759/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 12 ianuarie, reclamantul A.G. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Public și Consiliul Superior al

Magistraturii:

A) Pe calea excepției de

nelegalitate, în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004,

constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 337/1996, emis de Ministerul

Public - Procurorul general, respectiv a măsurii de eliberare a sa din funcția

de procuror, începând cu data de 20 martie 1996 și de transferare a sa în

interes de serviciu, în afara corpului magistraților, pe post de consilier

juridic la SC O. SA Oradea, fiind încălcate prevederile art. 76 din Legea nr. 92/1992

(în vigoare la acea dată)

- repunerea sa în situația

anterioară eliberării sale din funcția de procuror, cu toate consecințele

juridice pe care le implică, prin recunoașterea vechimii în magistratură de la

data eliberării din funcție și până la data numirii în funcție și plata

drepturilor salariale aferente;

B) Anularea Hotărârii nr. 582 din 8

decembrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii - necomunicată,

ca nelegală și netemeinică, judecarea pe fond a cererii sale inițiale, prin

care a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, să înainteze

Președintelui României, propunerea de numire a sa pe un post de procuror sau

judecător;

C) Obligarea Consiliului Superior al

Magistraturii să înainteze Președintelui României, propunerea de numire a sa în

funcția de procuror sau judecător, cu motivarea de rigoare.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 72/CA/2006 din 12

aprilie 2006, a admis excepția de necompetență materială invocată, prin

întâmpinare, de către pârâtul Procurorul general al României și a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 317/2004,

privind Consiliul Superior al Magistraturii și cu împrejurarea că în cauză este

vorba în exclusivitate de cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul A.G., susținând că:

- pentru primul capăt de cerere prin

care a solicitat constatarea nulității în parte a unui ordin emis de Procurorul

general, competența materială revenea Curții de Apel Oradea;

- prin capătul doi și trei al

cererii, recurentul-reclamant a solicitat anularea Hotărârii nr. 582 din 8

decembrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, competența de soluționare

a pricinii revenind hotărârii Curții de Apel Oradea.

Recurentul arată că Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii, în înțelesul Legii nr. 317/2004, nu este constituit

ca instanță de judecată, decât atunci când judecă cererile privind cariera și

drepturile judecătorilor. Ori față de acest aspect, recurentul susține că,

întrucât nu are calitatea de judecător sau procuror, dispozițiile ordinului

atacat sunt nule de drept.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

La pct. A al cererii de chemare în

judecată, recurentul-reclamant a solicitat constatarea nulității absolute în

parte a Ordinului Ministerului Public nr. 337/1996, pe cale de excepție de

nelegalitate, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Noua lege a contenciosului administrativ

se aplică numai actelor administrative individuale sau normative comunicate/publicate,

cu începere de la 7 ianuarie 2005, refuzului explicit comunicat reclamantului

după această dată, precum și expirării termenului de formulare a răspunsului la

cerere.

Excepția de ilegalitate poate fi

ridicată numai cu privire la acte administrative emise după intrarea în vigoare

a noii legi, ceea ce înseamnă că până la data respectivă rămân aplicabile principiile

generale de drept, consacrate de doctrină și jurisprudență.

Cu privire la susținerea referitoare

la competența materială de soluționare a pricinii, de către Curtea de Apel, se constată

că cele două capete de cerere, prin care s-a solicitat anularea Hotărârii

Plenului a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 582/2005, să înainteze

Președintelui României, propunerea de numire în funcția de judecător, a

reclamantului-recurent, sunt principale și potrivit dispozițiilor art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, republicată la 13 septembrie 2005, pot fi atacate

cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare

sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Întrucât hotărârea atacată privește

cariera și drepturile judecătorului potrivit alin. (5), coroborat cu alin. (7)

enunțat, competența de soluționare aparține Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Referitor la capătul de cerere

privitor la anularea în parte a ordinului emis de Procurorul general, acesta

fiind un capăt de cerere subsidiar, va fi soluționat tot de Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Pe fondul cauzei se reține că recurentul-reclamant,

în perioada octombrie 1993 - martie 1996, a îndeplinit funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.

La data de 7 martie 1996,

recurentul-reclamant și-a dat demisia din funcția de procuror. Ca urmare, a

fost emis Ordinul nr. 245 din 7 martie 1996, prin care cel în cauză a fost

eliberat din funcție.

Ulterior, Procurorul general a emis Ordinul

nr. 337 din 3 aprilie 1996, prin care a anulat Ordinul nr. 245/1996, prin care reclamantul

a fost eliberat din funcția de procuror, începând cu data de 20 martie 1996, și

transferat, la cerere, în funcția de jurisconsult la SC O. SA Oradea.

Cererea de numire fără concurs în

funcția de judecător sau procuror a fost respinsă în mod eronat de către

Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit dispozițiilor art. 33 pct. 5

din Legea nr. 303/2004, persoanele care au îndeplinit funcția de judecător sau

procuror cel puțin 10 ani și care și-au încetat activitatea din motive neimputabile,

pot fi numite, fără concurs, în funcția de judecător sau procuror.

Recurentul-reclamant a îndeplinit

această funcție, numai 2 ani și 5 luni, astfel că va putea fi numit în

magistratură, numai pe bază de concurs, potrivit art. 33 pct. 1 al Legii nr. 303/2004.

Având în vedere cele mai sus expuse,

se va respinge recursul declarat de reclamant, iar pe fond se va respinge

acțiunea formulată de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul A.G. împotriva sentinței civile nr. 72/CA/2006 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pe fond, respinge acțiunea formulată

de reclamantul A.G., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2006.