ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3271/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta O.C. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea Hotărârii nr. 149 din 1 martie 2006, emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins cererea de numire în funcția de judecător, în condițiile art. 33 alin. (5) - (8) din Legea nr. 303/2004 și să i se recunoască dreptul de a fi numită în această funcție.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși prin Hotărârea nr. 29/26, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că îndeplinește condițiile pentru a fi numită judecător fără concurs, totuși Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, care urma să o propună Președintelui României, pentru numire, a decis prin Hotărârea nr. 149 din 1 martie 2006, că nu îndeplinește condițiile art. 33 alin. (5) - (8) din Legea nr. 303/2004, respingându-i cererea. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 204/PI din 19 iunie 2006, și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare la secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta O.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că în speță obiectul acțiunii îl constituie contestarea actului administrativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii, privind promovarea unei propuneri către Președintele României, pentru numirea sa în funcția de judecător, situație în care Consiliul Superior al Magistraturii acționează ca un organ cu activitate administrativă, iar nu jurisdicțională.

A mai arătat că dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, se referă la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor în funcție, și nu la pretenții pentru acte administrative premergătoare, „hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii”, actelor de numire în funcția de judecător, „decret prezidențial”. Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, hotărârile plenului privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, ori, recurenta-reclamantă nu este încă în funcție, nu este judecător, ci ea dorește să devină judecător, numirea urmând a fi făcută de Președintele României, după parcurgerea în prealabil a procedurii prevăzută de lege.

Așa cum corect a susținut și recurenta, în cauza dedusă judecății, Consiliul Superior al Magistraturii a acționat ca un organ cu activitate administrativă, soluționând o petiție formulată de o persoană care nu este încă magistrat, astfel că instanța competentă a soluționa pricina este instanța de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Timișoara, căreia i se va trimite cauza, pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de O.C. împotriva sentinței civile nr. 204/PI din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.