ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3271/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3271/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamanta O.C. a chemat în
judecată Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanței ca, în
contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ, să dispună
anularea Hotărârii nr. 149 din 1 martie 2006, emisă de Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins cererea de numire în funcția
de judecător, în condițiile art. 33 alin. (5) - (8) din Legea nr. 303/2004 și
să i se recunoască dreptul de a fi numită în această funcție.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că, deși prin Hotărârea nr. 29/26, secția pentru judecători
a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că îndeplinește condițiile
pentru a fi numită judecător fără concurs, totuși Plenul Consiliului Superior
al Magistraturii, care urma să o propună Președintelui României, pentru numire,
a decis prin Hotărârea nr. 149 din 1 martie 2006, că nu îndeplinește condițiile
art. 33 alin. (5) - (8) din Legea nr. 303/2004, respingându-i cererea.
Curtea de Apel Timișoara,
secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.
204/PI din 19 iunie 2006, și-a declinat competența materială de soluționare a
cauzei, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că, potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr.
317/2004, hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, în termen
de 15 zile de la comunicare sau de la publicare la secția de contencios
administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamanta O.C., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Recurenta a susținut, în
esență, că în speță obiectul acțiunii îl constituie contestarea actului
administrativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii, privind promovarea
unei propuneri către Președintele României, pentru numirea sa în funcția de
judecător, situație în care Consiliul Superior al Magistraturii acționează ca
un organ cu activitate administrativă, iar nu jurisdicțională.
A mai arătat că dispozițiile
art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii, se referă la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor
în funcție, și nu la pretenții pentru acte administrative premergătoare,
„hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii”, actelor de numire în
funcția de judecător, „decret prezidențial”.
Recursul este fondat, urmând
a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art.
29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii, republicată, hotărârile plenului privesc cariera și drepturile
judecătorilor și procurorilor, ori, recurenta-reclamantă nu este încă în
funcție, nu este judecător, ci ea dorește să devină judecător, numirea urmând a
fi făcută de Președintele României, după parcurgerea în prealabil a procedurii
prevăzută de lege.
Așa cum corect a susținut și
recurenta, în cauza dedusă judecății, Consiliul Superior al Magistraturii a
acționat ca un organ cu activitate administrativă, soluționând o petiție
formulată de o persoană care nu este încă magistrat, astfel că instanța
competentă a soluționa pricina este instanța de contencios administrativ,
respectiv Curtea de Apel Timișoara, căreia i se va trimite cauza, pentru
competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
O.C. împotriva sentinței civile nr. 204/PI din 19 iunie 2006 a Curții de Apel
Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 octombrie 2006.