ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1799/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 9751/1/2006 la Înalta Curte de Casație și Justiție, N.Ș., judecător la Curtea de Apel Bacău a declarat recurs împotriva Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând ca prin decizia ce va pronunța instanța supremă să dispună: - anularea în parte a Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv a dispoziției prin care s-a validat concursul pentru funcția de președinte al Curții de Apel Bacău, post pentru care a candidat.

- constatarea că în mod nelegal și netemeinic prin exces de putere a fost respins la prima probă privind testele specifice, în condițiile în care obținuse o compatibilitate de 70 % cu postul pentru care a candidat. - obligarea intimatului la despăgubiri constând în daune materiale și morale ce i-au fost cauzate, respectiv a sumei ce reprezintă diferența dintre salariul de judecător și cel de președinte pe perioada 1 mai 2006 – și data când va fi numit președinte al instanței în urma concursului care se va organiza, și 50.000 euro daune morale. - obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea recursului se precizează de către recurent că a candidat pentru funcția de președinte al Curții de Apel Bacău la concursul ce s-a organizat în perioada 4 - 26 martie 2006 și a fost respins în mod abuziv la prima probă cea a testelor specifice, deși lucrarea întocmită de el a fost foarte bună, obținând o compatibilitate de 70 % cu postul. Cu toate diligențele depuse, arată recurentul, nu i s-a comunicat Hotărârea nr. 306 din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, motivarea acesteia și argumentele pentru care a fost respins la proba eliminatorie.

Precizează recurentul că în cazul în care completul de judecată nu se poate edifica cu privire la nelegalitatea și netemeinicia soluțiilor date de Comisia de Concurs, Comisia de Contestație și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma studierii documentelor ce urmează a fi depuse de intimat, va solicita proba cu un expert psiholog pentru efectuarea unei expertize de specialitate care să se pronunțe cu privire la corectitudinea răspunsurilor pe care le-a dat cu prilejul testării psihologice.

Recurentul invocă totodată și aspecte de nelegalitate, în ce privește organizarea și desfășurarea concursului, care duc la invalidarea acestuia conform art. 19 alin. (2) din Regulament, printre care: conflictul vădit de interese în care s-a aflat Președintele Comisiei și respectiv directorul D.R.U.O., prezidarea trebuind a fi fost asigurată de un judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție și nerespectarea prevederilor privind repartizarea candidaților în sălile de concurs, în ordine alfabetică (nu pe Curți de Apel cum s-a făcut în mod greșit), nerespectarea unui minim de 15 candidați într-o sală, nesemnarea lucrării în colțul care s-a sigilat, nerămânerea în sală a ultimilor doi candidați (în sală a rămas un singur candidat).

S-a depus la dosar Hotărârea nr. 306 din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii însoțită de o anexă privind tabelul ce conține rezultatele concursului sau examenului pentru numirea judecătorilor în funcții de conducere vacante la Curțile de apel, tribunale și judecătorii, validate prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 306 din 13 aprilie 2006. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare solicitând pe cale de excepție, respingerea recursului ca tardiv formulat.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității formulării recursului ca neîntemeiată, dat fiind că la dosar nu există dovada comunicării hotărârii în cauză către recurent, deși obligativitatea comunicării acesteia este prevăzută în mod expres la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, iar termenul de recurs de 15 zile pentru recurent curge de la momentul comunicării. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus o completare la întâmpinarea inițial formulată, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a Hotărârii nr. 306/2006 a P.C.S.M.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului cât și de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Recurentul N.Ș., solicită anularea în parte a Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., hotărâre prin care au fost validate rezultatele concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor la Curți de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, desfășurat în perioada 4 – 20 martie 2006, și invalidarea rezultatelor concursului pentru numirea în funcția de președinte al Curții de Apel Bacău.

Recurentul a cerut a se dispune invalidarea rezultatelor concursului pentru funcția de președinte al Curții de Apel Bacău, întrucât apreciază că în mod nelegal a fost respins la prima probă, testarea psihologică, ceea ce i-a afectat grav reputația profesională de care se bucură, fapt pentru care a solicitat și acordarea de daune materiale și morale. Este de reținut faptul că fiind respins la prima probă de concurs, testarea psihologică, recurentul a formulat contestație care a fost de asemenea respinsă de comisia de examinare, în condițiile în care soluționarea contestațiilor s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Regulament de către comisia de examinare, cu concursul psihologului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și al unui psiholog desemnat de C.P.R., astfel cum s-a stabilit de P.C.S.M.

prin Hotărârea nr. 170 din 3 martie 2006. Așa cum se menționează în Hotărârea nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., atacată cu recurs, la testarea psihologică, prima probă a concursului, s-a avut în vedere determinarea existenței pentru fiecare candidat a celor trei criterii de compatibilitate cu funcția de conducere prevăzute în Regulamentul de organizare a concursului, respectiv capacitate de decizie, asumarea răspunderii și rezistența la stres, la un nivel cel puțin mediu. Utilizarea chestionarelor aplicate se face în mod diferențiat, în funcție de aspectele urmărite, pentru mai multe profesii, cu precizarea că raportarea rezultatelor se va face la etaloane distincte, deci la profiluri diferite.

Pronunțarea cu privire la incapacitatea de exercitare a unei funcții de conducere s-a făcut raportat la inexistența sau insuficienta dezvoltare a celor trei abilități prevăzute de regulament, respectiv evaluarea capacității de a lua decizii, de a-și asuma răspunderea și rezistența la stres. De altfel, așa cum recunoaște și recurentul, acestuia i s-a dat posibilitatea de a-și vizualiza profilul rezultat în urma parcurgerii probei de evaluare psihologică, în prezența psihologului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii căruia i s-a solicitat lămuriri suplimentare cu privire la interpretarea rezultatelor. De precizat însă că potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/2004, confidențialitatea actului psihologic este protejată prin lege, aceasta fiind o obligație a oricărui psiholog.

Deci, faptul că rezultatele obținute de recurent la prima probă din concurs, nu corespund așteptărilor sale, nu înseamnă că reprezintă o încălcare a prevederilor legale și regulamentare, care să conducă la anularea, fie ea și parțială a Hotărârii C.S.M. de validare a rezultatelor concursului. Celelalte aspecte de nelegalitate a organizării și desfășurării concursului nu pot fi reținute, ele fiind analizate de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu ocazia validării rezultatelor concursului, cu acel prilej constatându-se că au fost respectate dispozițiile legale în materie. De altfel, recurentul în notele scrise depuse la dosar, reprezentând concluzii pe fondul cauzei, nu a mai reiterat aceste aspecte, după cum și cu privire la proba cu o expertiză psihologică nu a mai insistat în admiterea acesteia.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de nelegalitate și netemeinicie a Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.Ș. împotriva Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2007.