ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1799/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și

înregistrată sub nr. 9751/1/2006 la Înalta Curte de Casație și Justiție, N.Ș.,

judecător la Curtea de Apel Bacău a declarat recurs împotriva Hotărârii nr. 306

din 13 aprilie 2006 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în

contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând ca

prin decizia ce va pronunța instanța supremă să dispună:

- anularea în parte a

Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

respectiv a dispoziției prin care s-a validat concursul pentru funcția de

președinte al Curții de Apel Bacău, post pentru care a candidat.

- constatarea că în mod

nelegal și netemeinic prin exces de putere a fost respins la prima probă

privind testele specifice, în condițiile în care obținuse o compatibilitate de

70 % cu postul pentru care a candidat.

- obligarea intimatului la

despăgubiri constând în daune materiale și morale ce i-au fost cauzate,

respectiv a sumei ce reprezintă diferența dintre salariul de judecător și cel

de președinte pe perioada 1 mai 2006 – și data când va fi numit președinte al

instanței în urma concursului care se va organiza, și 50.000 euro daune morale.

- obligarea intimatului la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În motivarea recursului se

precizează de către recurent că a candidat pentru funcția de președinte al

Curții de Apel Bacău la concursul ce s-a organizat în perioada 4 - 26 martie

2006 și a fost respins în mod abuziv la prima probă cea a testelor specifice,

deși lucrarea întocmită de el a fost foarte bună, obținând o compatibilitate de

70 % cu postul.

Cu toate diligențele depuse, arată

recurentul, nu i s-a comunicat Hotărârea nr. 306 din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, motivarea acesteia și argumentele pentru care

a fost respins la proba eliminatorie.

Precizează recurentul că în cazul în

care completul de judecată nu se poate edifica cu privire la nelegalitatea și

netemeinicia soluțiilor date de Comisia de Concurs, Comisia de Contestație și

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma studierii documentelor ce

urmează a fi depuse de intimat, va solicita proba cu un expert psiholog pentru

efectuarea unei expertize de specialitate care să se pronunțe cu privire la

corectitudinea răspunsurilor pe care le-a dat cu prilejul testării psihologice.

Recurentul invocă totodată și

aspecte de nelegalitate, în ce privește organizarea și desfășurarea

concursului, care duc la invalidarea acestuia conform art. 19 alin. (2) din

Regulament, printre care: conflictul vădit de interese în care s-a aflat

Președintele Comisiei și respectiv directorul D.R.U.O., prezidarea trebuind a

fi fost asigurată de un judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție și

nerespectarea prevederilor privind repartizarea candidaților în sălile de

concurs, în ordine alfabetică (nu pe Curți de Apel cum s-a făcut în mod

greșit), nerespectarea unui minim de 15 candidați într-o sală, nesemnarea

lucrării în colțul care s-a sigilat, nerămânerea în sală a ultimilor doi

candidați (în sală a rămas un singur candidat).

S-a depus la dosar Hotărârea nr. 306

din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii însoțită

de o anexă privind tabelul ce conține rezultatele concursului sau examenului

pentru numirea judecătorilor în funcții de conducere vacante la Curțile de apel, tribunale și judecătorii, validate prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 306 din 13

aprilie 2006.

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a depus întâmpinare solicitând pe cale de excepție, respingerea

recursului ca tardiv formulat.

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din 24 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității

formulării recursului ca neîntemeiată, dat fiind că la dosar nu există dovada

comunicării hotărârii în cauză către recurent, deși obligativitatea comunicării

acesteia este prevăzută în mod expres la art. 29 alin. (5) din Legea nr.

317/2004, iar termenul de recurs de 15 zile pentru recurent curge de la

momentul comunicării.

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a depus o completare la întâmpinarea inițial formulată,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a

Hotărârii nr. 306/2006 a P.C.S.M.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului cât și

de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul N.Ș., solicită anularea

în parte a Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., hotărâre prin care au fost validate rezultatele concursului sau examenului pentru

numirea în funcții de conducere a judecătorilor la Curți de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, desfășurat în perioada 4 –

20 martie 2006, și invalidarea rezultatelor concursului pentru numirea în

funcția de președinte al Curții de Apel Bacău.

Recurentul a cerut a se dispune

invalidarea rezultatelor concursului pentru funcția de președinte al Curții de

Apel Bacău, întrucât apreciază că în mod nelegal a fost respins la prima probă,

testarea psihologică, ceea ce i-a afectat grav reputația profesională de care

se bucură, fapt pentru care a solicitat și acordarea de daune materiale și

morale.

Este de reținut faptul că fiind

respins la prima probă de concurs, testarea psihologică, recurentul a formulat

contestație care a fost de asemenea respinsă de comisia de examinare, în

condițiile în care soluționarea contestațiilor s-a realizat cu respectarea

dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Regulament de către comisia de examinare,

cu concursul psihologului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și

al unui psiholog desemnat de C.P.R., astfel cum s-a stabilit de P.C.S.M. prin

Hotărârea nr. 170 din 3 martie 2006.

Așa cum se menționează în Hotărârea

nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., atacată cu recurs, la testarea

psihologică, prima probă a concursului, s-a avut în vedere determinarea

existenței pentru fiecare candidat a celor trei criterii de compatibilitate cu

funcția de conducere prevăzute în Regulamentul de organizare a concursului,

respectiv capacitate de decizie, asumarea răspunderii și rezistența la stres,

la un nivel cel puțin mediu.

Utilizarea chestionarelor aplicate

se face în mod diferențiat, în funcție de aspectele urmărite, pentru mai multe

profesii, cu precizarea că raportarea rezultatelor se va face la etaloane

distincte, deci la profiluri diferite.

Pronunțarea cu privire la

incapacitatea de exercitare a unei funcții de conducere s-a făcut raportat la

inexistența sau insuficienta dezvoltare a celor trei abilități prevăzute de

regulament, respectiv evaluarea capacității de a lua decizii, de a-și asuma

răspunderea și rezistența la stres.

De altfel, așa cum recunoaște și

recurentul, acestuia i s-a dat posibilitatea de a-și vizualiza profilul

rezultat în urma parcurgerii probei de evaluare psihologică, în prezența

psihologului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii căruia i s-a

solicitat lămuriri suplimentare cu privire la interpretarea rezultatelor.

De precizat însă că potrivit

dispozițiilor Legii nr. 213/2004, confidențialitatea actului psihologic este

protejată prin lege, aceasta fiind o obligație a oricărui psiholog.

Deci, faptul că rezultatele obținute

de recurent la prima probă din concurs, nu corespund așteptărilor sale, nu

înseamnă că reprezintă o încălcare a prevederilor legale și regulamentare, care

să conducă la anularea, fie ea și parțială a Hotărârii C.S.M. de validare a

rezultatelor concursului.

Celelalte aspecte de nelegalitate a

organizării și desfășurării concursului nu pot fi reținute, ele fiind analizate

de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu ocazia validării

rezultatelor concursului, cu acel prilej constatându-se că au fost respectate

dispozițiile legale în materie.

De altfel, recurentul în notele

scrise depuse la dosar, reprezentând concluzii pe fondul cauzei, nu a mai

reiterat aceste aspecte, după cum și cu privire la proba cu o expertiză

psihologică nu a mai insistat în admiterea acesteia.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că nu sunt motive de nelegalitate și netemeinicie a Hotărârii nr.

306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.Ș. împotriva Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2007.