ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 960/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 31 octombrie 2005, M.M., judecător la Tribunalul Bacău, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 509 din data de 26 octombrie 2005, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului să valideze rezultatele concursului și numirea recurentei pe postul de președinte al Tribunalului Bacău (art. 2 din hotărârea atacată).

În motivarea cererii s-a arătat că prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii s-a invalidat rezultatul concursului de ocupare a funcției de președinte al Tribunalului Bacău, pe care recurenta l-a susținut și l-a promovat cu media 7; că recurenta a îndeplinit funcția de președinte la Tribunalul Bacău, de la data de 16 decembrie 2004, fiind delegată succesiv câte două luni prin hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii; că în mod greșit în Hotărârea nr. 509 din 26 octombrie 2005, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că recurenta nu îndeplinește condiția de vechime efectivă în funcția de judecător, atâta vreme, cât anterior s-a considerat că are vechimea necesară; că a desfășurat numai activitate de judecător, și în perioada în care a fost judecător financiar, iar prin Ordinul ministrului justiției nr. 1793 din 29 noiembrie 2005, la art. 1, s-a stabilit că M.M.

beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 14.500 și o majorare a indemnizației în procent de 10%, în raport cu vechimea efectivă în funcția de judecător de la 10, la 15 ani. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, Curtea constată că acesta este fondat. Prin Hotărârea nr. 509 din 26 octombrie 2005, a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, la pct. 2, s-a dispus invalidarea rezultatului concursului, în ceea ce o privește pe M.M., judecător la Tribunalul Bacău, candidată declarată admisă pentru funcția de președinte al Tribunalului Bacău. Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că aceasta nu îndeplinește condiția de vechime prevăzută de art. 48 alin. (2) teza finală, raportat la art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, deoarece perioada 1999 - 2003, cât aceasta a avut calitatea de judecător financiar, nu constituie vechime efectivă în funcția de judecător.

Actul atacat este nelegal. Art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, în forma în vigoare la data emiterii actului, stabilește că pentru numirea în funcția de președinte la tribunal este necesară o vechime de 6 ani în funcția de judecător. Textul nu prevede sintagma „vechime efectivă în funcția de judecător”, astfel cum pretinde în mod eronat intimatul. Prin O.U.G. nr. 117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești, în art. 5 s-a prevăzut că judecătorii financiari vor fi propuși de Consiliul Superior al Magistraturii, pentru a fi numiți prin decret al Președintelui României, în funcții de judecători la instanțele judecătorești care, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, au preluat, spre judecare, cauzele aflate în curs de judecată la instanțele Curții de Conturi, la data intrării în vigoare a ordonanței.

Aceasta a fost și situația recurentei care, în perioada 1999 - 2003, a îndeplinit funcția de judecător financiar. În perioada în discuție, recurenta a desfășurat activitate de judecată, pronunțând hotărâri ca și judecătorii din sistemul instanțelor judecătorești de drept comun, temei pentru care, în O.U.G. nr. 117/2003, cauzele aflate pe rolul instanțelor Curții de Conturi au fost preluate de instanțele de drept comun, iar judecătorii financiari au fost numiți judecători la instanțele de drept comun. Pe de altă parte, potrivit O.U.G.

nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările ulterioare, recurenta a beneficiat permanent de majorarea indemnizației, în raport cu vechimea în funcția de judecător, vechime avută în vedere și în situația delegării sale de mai multe ori în funcția de președinte al Tribunalului Bacău, astfel cum rezultă din ordinele Ministerului Justiției și din hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii depuse la dosar. Opinia Consiliului Superior al Magistraturii și a Ministerului Justiției, anterioară emiterii actului atacat în prezenta cauză, a fost corectă, având în vedere argumentele legale mai sus expuse. De asemenea, trebuie luate în considerare și dispozițiile art. 39 alin. (4) din O.U.G.

nr. 177/2002, care stabilesc faptul că judecătorii financiari din sistemul Curții de Conturi erau remunerați în conformitate cu dispozițiile art. 4 din aceeași ordonanță. Potrivit acestui din urmă text legal este prevăzută modalitatea de acordare a indemnizației judecătorilor de la instanțele de drept comun. Așadar, judecătorii financiari erau asimilați judecătorilor de la instanțele de drept comun, și în privința remunerării lor. În concluzie, Curtea apreciază că perioada în care recurenta a funcționat ca judecător financiar la instanțele Curții de Conturi, este similară funcției de judecător de la instanțele de drept comun. De altfel, pentru a nu se mai da interpretări diferite, legiuitorul a asimilat cele două funcții de judecător (financiar și de drept comun), chiar și în privința pensionării la cerere a acestora, prin modificarea art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform Legii nr. 29/2006.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, art. 2 din hotărârea atacată va fi anulat și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii va fi obligat să emită o nouă hotărâre prin care să valideze rezultatul concursului aprobat de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 317 din 24 august 2005, în ceea ce o privește pe M.M. (declarată admisă pentru funcția de președinte al Tribunalului Bacău) și să o numească în funcția de președinte al Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M. împotriva Hotărârii nr. 509 din 26 octombrie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează art. 2 din Hotărârea nr. 509/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Obligă pe intimat să emită o nouă hotărâre, prin care să valideze rezultatul concursului aprobat de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 317 din 24 august 2005, în ceea ce o privește pe M.M. și să o numească în funcția de președinte al Tribunalului Bacău. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.