ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4394/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Recurenta C.L.M., judecător la Judecătoria Târgu Jiu, a formulat cerere de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție la instanțele și parchetele ierarhic superioare din 9 mai 2010, pentru promovarea la Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin Hotărârea nr. 31 din 12 aprilie 2010, Comisia de organizare a concursului a respins cererea reclamantei de înscriere la concurs pentru neîndeplinirea condiției minime de vechime în funcția de judecător de 5 ani prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată. Contestația formulată de doamna judecător C.L.M.

împotriva hotărârii Comisiei de organizare a concursului a fost respinsă prin Hotărârea nr. 434 din 22 aprilie 2010 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aceleași argumente referitoare la neîndeplinirea condiției de vechime prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată. Împotriva Hotărârii nr. 434 din 22 aprilie 2010 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, reclamanta a formulat contestație la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 324 din 29 aprilie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de reclamantă împotriva hotărârii adoptate de Secția pentru judecători, reținând, în esență, aceleași argumente raportate la aceleași dispoziții legale, în sensul că doamna judecător C.L.M., având o vechime în funcția de judecător de doar 4 ani, 8 luni și 27 de zile, nu îndeplinește condiția minimă de vechime în funcția de judecător de 5 ani prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Plenul C.S.M. a avut în vedere faptul că doamna judecător C.L.M. avea o vechime de 5 ani, 9 luni și 15 zile în funcția de consilier juridic, anterior numirii în funcția de judecător, precum și faptul că dispozițiile art. 44 alin. (2) din aceeași lege au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 785/2009.

2. Cererea de recurs Împotriva Hotărârii nr. 324 din 29 aprilie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs C.L.M. în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată. Prin motivele de recurs, recurenta critică hotărârea Plenului C.S.M. invocând următoarele aspecte: Sub un prim aspect, recurenta susține, în esență, că ar fi îndeplinit condiția de vechime în funcția de judecător prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă procedura de numire a sa în funcția de judecător, prin Decretul Președintelui României nr. 832 din 8 august 2005 (publicat în M. Of. al României/12.08.2005), ca urmare a promovării concursului de admitere în magistratură din 19 martie 2005 s-ar fi derulat cu respectarea termenului rezonabil.

Recurenta afirmă că validarea rezultatelor concursului prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 196 din 25 mai 2005 și transmiterea propunerii de numire în funcție prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 252 din 6 iulie 2005 s-au făcut cu nerespectarea termenului rezonabil, lucru care nu îi este imputabil, ci se datorează culpei C.S.M. Sub un al doilea aspect, recurenta susține că au existat situații în care C.S.M. a apreciat că reprezintă vechime în magistratură perioada în care anumite persoane au îndeplinit alte activități profesionale (de exemplu, secretar de primărie) decât cele prevăzute de art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, perioada respectivă fiind luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

În același sens, susține recurenta că C.S.M. a permis altor persoane să participe la concursurile de promovare deși nu aveau calificativul „foarte bine”. Recurenta a oferit, ca exemplu, Hotărârea nr. 6 din 8 ianuarie 2007 prin care s-a permis participarea la concursurile de promovare a judecătorilor numiți în funcție de mai mult de 2 ani, dar a căror activitate nu a fost evaluată, recurenta susținând că C.S.M. a adăugat astfel la lege pentru a îndrepta o culpă a sa. Mai susține recurenta că dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt discriminatorii în ceea ce privește egalitatea de șanse.

În acest sens, recurenta susține că, spre deosebire de judecătorii cărora nu li se recunoaște perioada în care au fost consilieri juridici ca vechime în sensul art. 44 alin (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorilor care au fost anterior avocați li se recunoaște vechimea în avocatură ca vechime în sensul dispozițiilor respective. Susține recurenta că discriminarea a fost constatată prin Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a recomandat Ministerului de Justiție și Consiliului Superior al Magistraturii luarea măsurilor în vederea eliminării situației de discriminare.

Recurenta invocă și faptul că, prin Decizia nr. 785/2009, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale, întrucât încalcă dispozițiile art. 16 din Constituția României privind egalitatea în drepturi și ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind principiul nediscriminării. Recurenta invocă principiul securității raporturilor juridice, susținând că participarea la concurs nu dă niciunui candidat șanse mai mari decât celorlalți candidați, toți fiind egali și câștigând cel care va obține nota cea mai mare.

La termenul de judecată din 19 octombrie 2010, recurenta a depus note de ședință, prin care: - susține existența discriminării create între magistrați cu referire la concursul de promovare din 4 februarie 2007, la care i s-a respins cererea de participare pentru neîndeplinirea condiției de vechime, întrucât nu i-a fost luată în considerare perioada cât a fost consilier juridic, în condițiile în care unui alt coleg i s-a permis participarea la concurs și a promovat, deși a obținut o notă mai mică, fiindu-i luată în considerare vechimea în exercitarea profesiei de avocat; - invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentată de deciziile din 26 noiembrie 2009 și din 30 noiembrie 2009, prin care s-a permis participarea la concursul de promovare a unor colegi cu motivarea că la data validării rezultatelor concursului îndeplineau condiția de vechime, deși, la data concursului, le lipseau 6 zile pentru a îndeplini condiția respectivă, că au obținut un loc eligibil de promovare, iar nota obținută arată buna pregătire profesională, fără a se face referire la faptul că judecătorii respectivi îndepliniseră anterior funcția de consilier juridic;

- solicită aplicarea aceluiași tratament juridic și în ceea ce o privește și reiterează aspectele referitoare la nerespectarea termenului rezonabil în ceea ce privește derularea procedurii de numire a sa în funcția de judecător ca urmare a promovării concursului de admitere în magistratură din 19 martie 2005, arătând că la data de 26 mai 2010 când au fost validate rezultatele concursului de promovare din 9 mai 2010, îndeplinea condiția vechimii de 5 ani în funcția de judecător calculată de la data de 25 mai 2005 când au fost validate rezultatele concursului de admitere în magistratură din 19 martie 2005; - invocă situația judecătorilor în privința cărora, cu ocazia promovării în funcții, C.S.M.

a luat în considerare la stabilirea vechimii necesare, fie perioada în care aceștia au îndeplinit funcția de consilier juridic, ce reprezintă vechime în magistratură conform art. 86 din Legea nr. 303/2004, fie perioada în care aceștia au exercitat profesia de avocat. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu dispozițiile incidente cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Așa cum rezultă din expunerea anterioară, recurenta C.L.M. a formulat cerere de participare la concursul de promovare în funcții de execuție la instanțele și parchetele ierarhic superioare din 9 mai 2010 pentru promovarea la Tribunalul Gorj.

Prin hotărârile emise de Comisia de organizare a concursului și de Secția pentru judecători a C.S.M., precum și prin hotărârea recurată, respectiv Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 324 din 29 aprilie 2010, doamnei judecător i-a fost respinsă cererea de participare la concurs pentru neîndeplinirea condiției de vechime prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că, la data concursului (9 mai 2010), recurenta avea o vechime în funcția de judecător de doar 4 ani, 8 luni și 27 de zile, fără a-i fi luată în considerare vechimea anterioară de 5 ani, 9 luni și 15 zile în funcția de consilier juridic.

Prin motivele de recurs, recurenta solicită, în esență, ca, la stabilirea vechimii sale în funcția de judecător conform art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, să-i fie luată în considerare: fie vechimea de 5 ani, 9 luni și 15 zile în funcția de consilier juridic; fie perioada cuprinsă între susținerea concursului de admitere în magistratură din 9 martie 2005 și numirea în funcția de judecător prin Decretul Președintelui României nr. 832 din 8 august 2005, publicat în M. Of. al României/12.08.2005. A. În ceea ce privește vechimea recurentei în funcția de consilier juridic: Conform art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare , ipoteză în juridică în care se încadrează recurenta: „Art.

44. - (1) Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau Parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime: a) 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de Tribunal sau Tribunal specializat și procuror la Parchetul de pe lângă Tribunal sau la Parchetul de pe lângă Tribunalul specializat.” Conform art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare : „ (2) La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat.

” Prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Conform dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție, republicată, „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.

De asemenea, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”. În acord cu dispozițiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curții Constituționale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când decizia a fost publicată în M. Of.

al României. Pe cale de consecință, începând cu această dată, condiția de vechime impusă judecătorilor și procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare este reglementată numai prin dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată. Astfel, instanța, obligată fiind să țină de cont de Decizia Curții Constituționale, reține că legalitatea hotărârii recurate urmează a se aprecia prin raportare numai la dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât, potrivit celor anterior arătate, dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 , la care se face referire în recurs, și-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009. Astfel, Înalta Curte reține că este legală hotărârea Plenului C.S.M.

ce formează obiectul recursului, prin care s-a constatat că, la data concursului, recurenta, având o vechime în funcția de judecător de numai 4 ani, 8 luni și 27 de zile, nu îndeplinea condiția de 5 ani vechime în funcția respectivă, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru a putea participa la concursul de promovare în funcții de execuție din 9 mai 2010. Înalta Curte are în vedere și jurisprudența sa constantă conform căreia, pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție, candidați trebuie să îndeplinească condiția de vechime în funcția de judecător sau procuror prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără a putea fi luată în calcul vechimea anterioară în alte funcții juridice, având în vedere că dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol și-au încetat efectele juridice în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 785/2009 (cu titlu de exemplu: Decizia nr. 43 din 13 ianuarie 2010, Decizia nr. 43 din 13 ianuarie 2010, Decizia nr. 190 din 20 ianuarie 2010, Decizia nr. 943 din 19 februarie 2010). Susținerile recurentei fundamentate pe comparația cu situația altor candidați cărora le-a fost permisă participarea la concurs și care au promovat în funcții de execuție, întrucât fie le-a fost luată în considerare vechimea în funcția de consilier juridic,

fie vechimea în exercitarea profesiei de avocat nu pot fi primite. Înalta Curte reține că aceste susțineri se referă la derularea unor proceduri administrative în fața CSM, cu al căror control de legalitate instanța nu a fost învestită, iar, pe de altă parte, controlul de legalitate al Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 324 din 29 aprilie 2010 se realizează de către instanță prin raportare la dispozițiile legale, iar nu prin prisma unor practici sau uzanțe administrative, chiar dacă acestea privesc situații comparabile cu cea dedusă judecății. B. În ceea ce privește solicitarea recurentei de a-i fi luată în considerare la stabilirea vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, perioada cuprinsă între susținerea concursului de admitere în magistratură din 9 martie 2005 și numirea în funcția de judecător prin Decretul Președintelui României nr. 832 din 8 august 2005, publicat în M. Of.

al României/12.08.2005: Vechimea în funcția de judecător se calculează începând de la data numirii în funcție prin decret al Președintelui României. Or, deși recurentei nu îi este imputabilă perioada cuprinsă între data susținerii concursului din 9 martie 2005, data validării rezultatelor acestui concurs (25 mai 2005) și data numirii în funcția de judecător (12 august 2005 când a fost publicat decretul Președintelui României), perioada respectivă nu constituie vechime în funcția de judecător în sensul art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată.

Dacă voința legiuitorul ar fi fost în sensul de a se considera perioada respectivă ca vechime în funcția de judecător ar fi introdus prevederi exprese în cuprinsul Legii nr. 303/2004, cum a făcut-o, spre exemplu, atunci când a prevăzut prin art. 17 alin. (5) din lege că „perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror” ori când prin art. 21 alin. (1 1 ) din lege a dispus în sensul că „perioada cuprinsă între promovarea examenului de absolvire și numirea de către Consiliul Superior al Magistraturii în funcția de judecător ori procuror stagiar, precum și perioada în care o persoană a avut calitatea de judecător sau procuror stagiar, dacă a promovat examenul de capacitate prevăzut de art. 25, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror”.

C. În ceea ce privește susținerea referitoare la discriminarea față de alți candidați cărora recurenta susține că le-a fost luată în considerare vechimea în exercitarea profesiei de avocat ori a funcției de consilier juridic, Înalta Curte reține următoarele: În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la încălcarea principiului nediscriminării consacrat de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reține că, în jurisprudența C.E.D.O. s-a afirmat constant că „a distinge nu înseamnă a discrimina” și că pentru a deveni discriminatorie, diferența de tratament trebuie să privească situații analoage și comparabile și să nu se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

În cauză, Curtea reține că nu constituie o încălcare a principiului nediscriminării și egalității de tratament împrejurarea că legiuitorul a introdus anumite condiții de vechime în funcția de judecător pentru participarea la concursul de promovare în funcții de execuție la instanțele ierarhic superioare, cu atât mai mult cu cât, prin efectul juridic al Deciziei Curții Constituționale nr. 785/2009, și-au încetat aplicabilitatea dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, în considerarea cărora recurenta și-a argumentat teza discriminării. Pentru argumentele referitoare la încetarea efectelor juridice ale art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, Curtea va respinge și susținerile recurentei fundamentate pe existența Hotărârii nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care nu are putere obligatorie pentru instanța de judecată.

D. În ceea ce privește jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de către recurentă: Cu referire la deciziile nr. 5370 din 26 noiembrie 2009 și nr. 5460 din 30 noiembrie 2009 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, se reține că acestea reprezintă soluții de speță care nu reprezintă o jurisprudență anterioară de care instanța este ținută, întrucât prin hotărârile respective Instanța Supremă nu s-a pronunțat în sensul că, la stabilirea vechimii în funcția de judecător în sensul art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, ar putea fi luată în considerare perioada în care judecătorul a fost consilier juridic. De altfel, chiar recurenta, prin notele de ședință depuse la termenul din 19 octombrie 2010 (fila 24 parag.

(2), afirmă că, prin deciziile respective, nu se face nicio referire la faptul că judecătorii recurenți ar fi fost anterior consilieri juridici. Independent de aceste aspecte, chiar dacă recurentei i-ar fi fost luată în considerare la stabilirea vechimii în funcția de judecător perioada cuprinsă între data susținerii concursului din 9 mai 2010 și data validării rezultatelor concursului – 26 mai 2010 (dată menționată de recurentă în notele de ședință), recurenta ar fi avut o vechime de 4 ani, 9 luni și 13 de zile, insuficientă în raport cu vechimea de 5 ani prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată, pentru promovarea în funcția de judecător de Tribunal. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.L.M. împotriva Hotărârii nr. 324 din 29 aprilie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010.