ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4768/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4768/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Hotărârea nr. 333 din 29 aprilie 2010 a Plenului C.S.M. a fost respinsă contestația formulată de V.M., judecător la Judecătoria Balș, împotriva Hotărârii din 22 aprilie 2010 a secției pentru judecători a C.S.M.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut că

prin Nota din 2010 a

Direcției Resurse Umane și Organizare a fost înaintată contestația doamnei V.M.,

judecător la Judecătoria Balș, împotriva Hotărârii din 22 aprilie 2010 a secției

pentru judecători.

În

motivarea contestației sale, doamna judecător a arătat ca îndeplinește

condițiile legale de vechime pentru participare la concurs, având în vedere că,

atât la concursul de numire în funcții de conducere organizat în perioada 18

aprilie - 8 iulie 2008, cât și la concursul de promovare în funcții de execuție

a judecătorilor și procurorilor organizat la data de 31 mai 2009, s-a stabilit

că îndeplinește condițiile de vechime prevăzute de art. 50, respectiv de art. 44

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

De

asemenea, Plenul a reținut că doamna judecător a precizat că dreptul acesteia

în ceea ce privește condiția de vechime ceruta de lege este un drept câștigat,

chiar dacă, în prezent, dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

republicată, și-au încetat efectele, iar soluția de respingere a cererii de

participare la examen ar încălca principiul egalității în fața legii, care

presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care nu sunt

diferite, având în vedere că mulți colegi, cu aceeași vechime în funcția de

judecător, au promovat la tribunal, în urma concursului organizat la 31 mai 2009.

oluționând contestația formulată Plenul a reținut următoarele:

Prin

Hotărârea din 22 aprilie 2010, secția pentru judecători a C.S.M. a respins

contestația formulată de doamna judecător V.M. împotriva Hotărârii din 12

aprilie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de

execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 9 mai 2010, pentru neîndeplinirea

condiției de vechime prevăzută de lege pentru promovare la tribunal.

S-a

reținut că V.M. are o vechime în funcția de judecător de 4 ani și 4 zile, calculată

la data de 9 mai 2010, iar anterior exercitării profesiei de judecător, doamna

V.M. a îndeplinit funcția de avocat, având o vechime de 3 ani, 10 luni și 4

zile în această funcție.

Potrivit

art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, la vechimea necesară pentru participarea la concursul de

promovare în funcții de execuție la instanțele și parchetele ierarhic

superioare, se ia în calcul și perioada în care judecătorul sau procurorul a

exercitat profesia de avocat, însă aceste dispoziții au fost declarate

neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009,

publicată în M. Of. al României, Partea T, nr. 404 din data de 15 iunie 2009.

Prin

urmare, secția pentru Judecători a C.S.M. a reținut că această dispoziție

legală și-a încetat efectele juridice.

Acest

punct de vedere a fost exprimat și de Plenul C.S.M. în ședința din data de 4

martie 2010.

Consecința

încetării efectelor juridice a dispoziției art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, este aceea că, la vechimea necesară participării la concursul de

promovare în funcții de execuție la instanțe și sau parchete ierarhic

superioare, nu se va lua în calcul și perioada în care judecătorul sau

procurorul a exercitat profesia de avocat.

Plenul

C.S.M. a reținut, în ceea ce privește motivul invocat de contestatoare, privind

faptul că la un concurs de promovare anterior i s-a permis participarea, că

acest lucru a fost posibil, dat fiind că, la momentul respectiv, art. 44 alin. (2)

din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, nu era declarat neconstituțional, astfel că la acel moment

contestatoarea îndeplinea condiția de vechime prevăzută de lege, prin luarea în

calcul și a perioadei cât a exercitat profesia de avocat.

Plenul

a reținut și faptul că, în privința concursului de numire în funcții de

conducere a judecătorilor, dispozițiile alin. (2) ale art. 50, care permit ca,

la calcularea vechimii necesare pentru numirea în funcții de conducere, să se

ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat,

sunt în vigoare, nefiind declarate neconstituționale, spre deosebire de

prevederile alin. (2) ale art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu

modificările și completările ulterioare, incidente în cazul concursului de

promovare.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs V.M., criticând hotărârea pronunțată ca netemeinică

și nelegală.

Recurenta a arătat

faptul că îndeplinește condițiile de vechime necesare pentru participarea la

concursul de promovare

în funcții de execuție la instanțele și parchetele ierarhic superioare, arătând

pe scurt traseul său profesional.

Recurenta a precizat

că a participat și a promovat examenul de numire în funcții de conducere și începând

cu 15 iulie 2008 a fost numită în funcția de președinte al Judecătoriei Balș,

moment la care i s-a recunoscut îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege,

inclusiv condiția referitoare la vechimea necesară, luându-se în calcul și

vechimea ca avocat.

A precizat că la data

de 21 mai 2009, când a participat la concursul organizat pentru promovarea în

funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, textul prevăzut de art. 44

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 era aplicabil, arătând că atât la momentul în

care a participat și promovat examenul pentru numirea în funcții de conducere,

din anul 2008, cât și la momentul participării la concursul pentru promovarea

în funcții de execuție, din anul 2009, îndeplinea condițiile de vechime

prevăzute de lege.

Recurenta a apreciat

că dreptul său în ceea ce privește condiția de vechime este un drept câștigat,

chiar dacă dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și-au încetat

efectele. A precizat că respingerea cererii sale de participare la concurs

încalcă principiul egalității legii, întrucât foarte mulți colegi judecători,

care anterior au fost avocați, au beneficiat de aplicarea dispozițiilor

invocate, căci au putut participa la concursul de promovare.

A precizat că măsura

de respingere a cererii sale este discriminatorie, raportat la unii dintre

colegii săi judecători, numind cazul unui judecător care a fost numit în

funcție în luna aprilie 2006, în aceleași condiții ca și recurenta și a

formulat cerere de participare la același concurs de promovare organizat în

2009, iar secția pentru Judecători a C.S.M. prin Hotărârea din 28 aprilie 2010

a admis contestația judecătorului împotriva hotărârii comisiei de organizare a

concursului, reținând că îndeplinea condițiile de vechime.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat,

pentru considerentele ce urmează.

În

conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, la vechimea necesară

pentru participarea la concursul de promovare în funcții de execuție la

instanțele și parchetele ierarhic superioare, se ia în calcul și perioada în

care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat.

Înalta

Curte reține că aceste dispoziții, invocate de recurentă ca fiind aplicabile

cazului său, au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții

Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009, publicată în M. Of. al României,

Partea T, din data de 15 iunie 2009, deci cu aproape un an înainte de concursul

organizat pentru promovarea în funcții de execuție din 9 mai 2010.

Conform

dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituția României, „dispozițiile din

legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca

fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la

publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul

sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu

dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca

fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."

Constatând

că termenul de 45 de zile a expirat și încă nu a fost adoptat un act normativ

în sensul acordului cu dispozițiile constituționale a prevederilor art. 44 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată, Înalta Curte

a constatat că această dispoziție legală și-a încetat efectele juridice.

Astfel, nu poate fi

primită apărarea formulată de recurentă, având în vedere faptul că la data

concursului organizat, la 9 mai 2010, dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr.

303/2004 își încetaseră efectele, iar consecința încetării efectelor juridice a

dispoziției arătate este aceea că la vechimea necesară participării la

concursul de promovare în funcții de execuție la instanțe și/sau parchete

ierarhic superioare, nu se va lua în calcul și perioada în care judecătorul sau

procurorul a exercitat profesia de avocat, astfel încât Înalta Curte a reținut

că, la data concursului, recurenta avea o vechime de 4 ani și 4 zile, în

funcția de judecător, insuficientă pentru a participa la concursul organizat.

În

ceea ce privește motivul invocat, privind faptul că la un concurs de promovare

anterior i s-a permis participarea, Înalta Curte constată că acest lucru a fost

posibil, pentru că, la momentul respectiv, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu era declarat

neconstituțional, astfel că la acel moment contestatoarea îndeplinea condiția

de vechime prevăzută de lege, prin luarea în calcul și a perioadei cât a

exercitat profesia de avocat.

Înalta

Curte constată însă și faptul că, în privința concursului de numire în funcții

de conducere a judecătorilor, dispozițiile alin. (2) ale art. 50, care permit

ca, la calcularea vechimii necesare pentru numirea în funcții de conducere, să

se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost

avocat, sunt în vigoare, întrucât nu sunt declarate neconstituționale, spre

deosebire de prevederile alin. (2) ale art. 44 din Legea nr. 303/2004

republicată, cu modificările și completările ulterioare, incidente în cazul

concursului de promovare.

Conform

jurisprudenței Curții Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O.,

principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea de

soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la

stabilirea unor soluții diferite pentru persoanele aflate în situații distincte,

cum este cazul de față.

Făcând o interpretare

a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, organele acesteia au

concluzionat că a distinge nu înseamnă a discrimina, observând existența unor

situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat.

Diferența de

tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, numai atunci

când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și

comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Înalta Curte a

examinat incidența dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 137/2000 privind

discriminarea în cauza dedusă judecății și respectarea egalității în drepturi,

drept fundamental al omului.

În plan național, în

sensul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, discriminarea poate fi invocată, numai

în raport de anumite situații identice, similare sau analoage în care se află

două sau mai multe persoane, față de care se aplică un tratament diferențiat,

fără ca acesta să fie justificat de un scop legitim și fără ca metodele de

atingere a acelui scop să fie adecvate și necesare.

Prin actul normativ

menționat se asigură o interpretare unitară a principiilor generale de

egalitate și nediscriminare stabilite de Constituția României, precum și de

către documentele internaționale care au ca obiect eliminarea discriminărilor,

ratificate de România, care alcătuiesc cadrul general în domeniu, persoanele

care se consideră discriminate având la dispoziție prevederi legale concrete în

baza cărora pot solicita încetarea manifestărilor discriminatorii și repararea

prejudiciului cauzat.

Înalta Curte a

constatat că O.G. nr. 137/2000 reprezintă transpunerea în plan național a

Directivei Consiliului nr. 2000/43/ CE privind aplicarea principiului

egalității de tratament între persoane și a Directivei nr. 2000/78/ CE de

creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce

privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și a constatat că prin

Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor se

recunoaște importanța combaterii discriminărilor sub toate formele sale.

Or, raportat la

circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că o discriminare a

recurentei, în sensul art. 14 din Convenție, nu poate fi reținută, având în

vedere faptul că situația doamnei judecător V.D. a fost tratată diferit de

situația recurentei de față, prin raportare la existența unei hotărâri

irevocabile prin care s-a stabilit că magistratul îndeplinește condițiile de

participare la concurs, motiv pentru care hotărârea ce face obiectul

recursului, emisă de Plenul C.S.M., este legală și temeinică.

Prin Hotărârea din 2010

a secției pentru Judecători, invocată de recurentă în susținerea situației de

discriminare, s-a admis contestația doamnei judecător Vișoiu Dana împotriva

hotărârii nr. 47/12 aprilie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de

promovare în funcții de execuție, reținându-se că prin decizia nr. 512/30

ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit în mod

irevocabil că magistratul în cauză îndeplinește condițiile prevăzute de lege

pentru participarea la concurs.

Pentru aceste

considerente, văzând că nu sunt motive de modificare a hotărârii atacate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de V.M.

împotriva Hotărârii din 29 aprilie 2010 a Plenului C.S.M. ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.