ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4768/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Hotărârea nr. 333 din 29 aprilie 2010 a Plenului C.S.M. a fost respinsă contestația formulată de V.M., judecător la Judecătoria Balș, împotriva Hotărârii din 22 aprilie 2010 a secției pentru judecători a C.S.M. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut că prin Nota din 2010 a Direcției Resurse Umane și Organizare a fost înaintată contestația doamnei V.M., judecător la Judecătoria Balș, împotriva Hotărârii din 22 aprilie 2010 a secției pentru judecători.

În motivarea contestației sale, doamna judecător a arătat ca îndeplinește condițiile legale de vechime pentru participare la concurs, având în vedere că, atât la concursul de numire în funcții de conducere organizat în perioada 18 aprilie - 8 iulie 2008, cât și la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor organizat la data de 31 mai 2009, s-a stabilit că îndeplinește condițiile de vechime prevăzute de art. 50, respectiv de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, Plenul a reținut că doamna judecător a precizat că dreptul acesteia în ceea ce privește condiția de vechime ceruta de lege este un drept câștigat, chiar dacă, în prezent, dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, și-au încetat efectele, iar soluția de respingere a cererii de participare la examen ar încălca principiul egalității în fața legii, care presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care nu sunt diferite, având în vedere că mulți colegi, cu aceeași vechime în funcția de judecător, au promovat la tribunal, în urma concursului organizat la 31 mai 2009. oluționând contestația formulată Plenul a reținut următoarele: Prin Hotărârea din 22 aprilie 2010, secția pentru judecători a C.S.M.

a respins contestația formulată de doamna judecător V.M. împotriva Hotărârii din 12 aprilie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 9 mai 2010, pentru neîndeplinirea condiției de vechime prevăzută de lege pentru promovare la tribunal. S-a reținut că V.M. are o vechime în funcția de judecător de 4 ani și 4 zile, calculată la data de 9 mai 2010, iar anterior exercitării profesiei de judecător, doamna V.M. a îndeplinit funcția de avocat, având o vechime de 3 ani, 10 luni și 4 zile în această funcție.

Potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la vechimea necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcții de execuție la instanțele și parchetele ierarhic superioare, se ia în calcul și perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, însă aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009, publicată în M. Of. al României, Partea T, nr. 404 din data de 15 iunie 2009. Prin urmare, secția pentru Judecători a C.S.M. a reținut că această dispoziție legală și-a încetat efectele juridice. Acest punct de vedere a fost exprimat și de Plenul C.S.M.

în ședința din data de 4 martie 2010. Consecința încetării efectelor juridice a dispoziției art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, este aceea că, la vechimea necesară participării la concursul de promovare în funcții de execuție la instanțe și sau parchete ierarhic superioare, nu se va lua în calcul și perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat. Plenul C.S.M. a reținut, în ceea ce privește motivul invocat de contestatoare, privind faptul că la un concurs de promovare anterior i s-a permis participarea, că acest lucru a fost posibil, dat fiind că, la momentul respectiv, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu era declarat neconstituțional, astfel că la acel moment contestatoarea îndeplinea condiția de vechime prevăzută de lege, prin luarea în calcul și a perioadei cât a exercitat profesia de avocat.

Plenul a reținut și faptul că, în privința concursului de numire în funcții de conducere a judecătorilor, dispozițiile alin. (2) ale art. 50, care permit ca, la calcularea vechimii necesare pentru numirea în funcții de conducere, să se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, sunt în vigoare, nefiind declarate neconstituționale, spre deosebire de prevederile alin. (2) ale art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, incidente în cazul concursului de promovare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs V.M., criticând hotărârea pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurenta a arătat faptul că îndeplinește condițiile de vechime necesare pentru participarea la concursul de promovare în funcții de execuție la instanțele și parchetele ierarhic superioare, arătând pe scurt traseul său profesional.

Recurenta a precizat că a participat și a promovat examenul de numire în funcții de conducere și începând cu 15 iulie 2008 a fost numită în funcția de președinte al Judecătoriei Balș, moment la care i s-a recunoscut îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, inclusiv condiția referitoare la vechimea necesară, luându-se în calcul și vechimea ca avocat. A precizat că la data de 21 mai 2009, când a participat la concursul organizat pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, textul prevăzut de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 era aplicabil, arătând că atât la momentul în care a participat și promovat examenul pentru numirea în funcții de conducere, din anul 2008, cât și la momentul participării la concursul pentru promovarea în funcții de execuție, din anul 2009, îndeplinea condițiile de vechime prevăzute de lege.

Recurenta a apreciat că dreptul său în ceea ce privește condiția de vechime este un drept câștigat, chiar dacă dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și-au încetat efectele. A precizat că respingerea cererii sale de participare la concurs încalcă principiul egalității legii, întrucât foarte mulți colegi judecători, care anterior au fost avocați, au beneficiat de aplicarea dispozițiilor invocate, căci au putut participa la concursul de promovare. A precizat că măsura de respingere a cererii sale este discriminatorie, raportat la unii dintre colegii săi judecători, numind cazul unui judecător care a fost numit în funcție în luna aprilie 2006, în aceleași condiții ca și recurenta și a formulat cerere de participare la același concurs de promovare organizat în 2009, iar secția pentru Judecători a C.S.M.

prin Hotărârea din 28 aprilie 2010 a admis contestația judecătorului împotriva hotărârii comisiei de organizare a concursului, reținând că îndeplinea condițiile de vechime. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la vechimea necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcții de execuție la instanțele și parchetele ierarhic superioare, se ia în calcul și perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat.

Înalta Curte reține că aceste dispoziții, invocate de recurentă ca fiind aplicabile cazului său, au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009, publicată în M. Of. al României, Partea T, din data de 15 iunie 2009, deci cu aproape un an înainte de concursul organizat pentru promovarea în funcții de execuție din 9 mai 2010. Conform dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituția României, „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept." Constatând că termenul de 45 de zile a expirat și încă nu a fost adoptat un act normativ în sensul acordului cu dispozițiile constituționale a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată și completată, Înalta Curte a constatat că această dispoziție legală și-a încetat efectele juridice.

Astfel, nu poate fi primită apărarea formulată de recurentă, având în vedere faptul că la data concursului organizat, la 9 mai 2010, dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 își încetaseră efectele, iar consecința încetării efectelor juridice a dispoziției arătate este aceea că la vechimea necesară participării la concursul de promovare în funcții de execuție la instanțe și/sau parchete ierarhic superioare, nu se va lua în calcul și perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, astfel încât Înalta Curte a reținut că, la data concursului, recurenta avea o vechime de 4 ani și 4 zile, în funcția de judecător, insuficientă pentru a participa la concursul organizat.

În ceea ce privește motivul invocat, privind faptul că la un concurs de promovare anterior i s-a permis participarea, Înalta Curte constată că acest lucru a fost posibil, pentru că, la momentul respectiv, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu era declarat neconstituțional, astfel că la acel moment contestatoarea îndeplinea condiția de vechime prevăzută de lege, prin luarea în calcul și a perioadei cât a exercitat profesia de avocat.

Înalta Curte constată însă și faptul că, în privința concursului de numire în funcții de conducere a judecătorilor, dispozițiile alin. (2) ale art. 50, care permit ca, la calcularea vechimii necesare pentru numirea în funcții de conducere, să se ia în considerare și perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, sunt în vigoare, întrucât nu sunt declarate neconstituționale, spre deosebire de prevederile alin. (2) ale art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, incidente în cazul concursului de promovare. Conform jurisprudenței Curții Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O., principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluții diferite pentru persoanele aflate în situații distincte, cum este cazul de față.

Făcând o interpretare a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, organele acesteia au concluzionat că a distinge nu înseamnă a discrimina, observând existența unor situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Înalta Curte a examinat incidența dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea în cauza dedusă judecății și respectarea egalității în drepturi, drept fundamental al omului. În plan național, în sensul dispozițiilor O.G.

nr. 137/2000, discriminarea poate fi invocată, numai în raport de anumite situații identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, față de care se aplică un tratament diferențiat, fără ca acesta să fie justificat de un scop legitim și fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate și necesare. Prin actul normativ menționat se asigură o interpretare unitară a principiilor generale de egalitate și nediscriminare stabilite de Constituția României, precum și de către documentele internaționale care au ca obiect eliminarea discriminărilor, ratificate de România, care alcătuiesc cadrul general în domeniu, persoanele care se consideră discriminate având la dispoziție prevederi legale concrete în baza cărora pot solicita încetarea manifestărilor discriminatorii și repararea prejudiciului cauzat.

Înalta Curte a constatat că O.G. nr. 137/2000 reprezintă transpunerea în plan național a Directivei Consiliului nr. 2000/43/ CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane și a Directivei nr. 2000/78/ CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și a constatat că prin Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor se recunoaște importanța combaterii discriminărilor sub toate formele sale. Or, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că o discriminare a recurentei, în sensul art. 14 din Convenție, nu poate fi reținută, având în vedere faptul că situația doamnei judecător V.D.

a fost tratată diferit de situația recurentei de față, prin raportare la existența unei hotărâri irevocabile prin care s-a stabilit că magistratul îndeplinește condițiile de participare la concurs, motiv pentru care hotărârea ce face obiectul recursului, emisă de Plenul C.S.M., este legală și temeinică. Prin Hotărârea din 2010 a secției pentru Judecători, invocată de recurentă în susținerea situației de discriminare, s-a admis contestația doamnei judecător Vișoiu Dana împotriva hotărârii nr. 47/12 aprilie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție, reținându-se că prin decizia nr. 512/30 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit în mod irevocabil că magistratul în cauză îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru participarea la concurs.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de V.M. împotriva Hotărârii din 29 aprilie 2010 a Plenului C.S.M. ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.