ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4969/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 4018/1/2010,

recurenta D.N.S. a formulat recurs împotriva hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii din 29 aprilie 2010 prin care s-a respins contestația

acesteia împotriva hotărârii din 22 aprilie 2010 a secției pentru Judecători a Consiliului

Superior al Magistraturii privind respingerea contestațiilor formulate împotriva

hotărârilor Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție

din 9 mai 2010.

În motivele de recurs

se arată că recurenta este absolventă a Facultății de Drept a Universității București,

promoția 1997 și până în anul 2006 a fost avocat în Baroul M. iar de la 9 mai 2006

a fost numită, prin concurs, judecător la Judecătoria Luduș.

În anul 2009 i s-a permis

înscrierea la concursul de promovare din 30 mai 2009, însă, media obținută nu i-a

asigurat ocuparea unuia din cele două locuri de la Tribunalul Mureș.

În baza aceluiași Regulament,

cererea recurentei de participare la concursul de promovare a fost respinsă pentru

neîndeplinirea condițiilor de vechime.

Prin Decizia nr. 785 din

12 mai 2009 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 44 alin.

(2) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale, iar recurenta apreciază că argumentul

Curții că nimic nu justifică apariția unei diferențieri între momentul admiterii

în magistratură și cel al promovării nu poate fi interpretat decât în sensul că

același principiu al egalității trebuie să guverneze și ulterior intrării în magistratură,

fiind neconstituțională instituirea unei poziții privilegiate pentru avocați, cu

consecința alinierii din punct de vedere al calculării vechimii și al recunoașterii

acelorași drepturi celorlalte categorii care au intrat în magistratură, similar

avocaților.

Interpretarea ce se impune

a se face este în sens permisiv și nu restrictiv.

Au fost invocate prevederile

art. 31 din Legea nr. 47/1992 corelate cu cele ale dispozițiilor art. 62 din Legea

nr. 24/2000 și s-a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 86 din Legea

nr. 303/2004 ce reglementează noțiunea de vechime în magistratură.

S-au făcut referiri la

o serie de cauze pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care au subliniat

necesitatea unor norme de drept intern, suficient de accesibile și previzibile,

iar reglementarea în baza căreia au fost organizate concursurile anterior creează

neajunsuri pentru că în anii precedenți s-a constatat că sunt respectate condițiile

de vechime iar în prezent aceiași candidați sunt respinși.

Recurenta a arătat că

la 28 aprilie 2010 s-a admis cererea de participare a doamnei judecător V.D., care

întrunește condiții de participare similare.

S-a solicitat admiterea

recursului, să se constate ca fiind întrunite condițiile cumulative ale art. 5 din

Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor

și procurorilor și ale art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 și să fie

validată ca fiind legală cererea privind participarea la concursul din 9 mai 2010.

Intimatul Consiliul Superior

al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea din 22

aprilie 2010 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de D.N.S. împotriva hotărârii

din 12 aprilie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții

de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 9 mai 2010 prin care i-a

fost respinsă cererea de înscriere la concursul de promovare pentru neîndeplinirea

condiției privind vechimea necesară promovării în funcție, cu motivarea că art.

44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost declarat neconstituțional prin Decizia

Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009.

Contestația formulată

de recurenta D.D.S. a fost respinsă prin hotărârea din 29 aprilie 2010 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii cu motivarea că art. 44 alin. (2) din Legea

nr. 303/2004 a fost declarat ca neconstituțional și în baza art. 147 alin. (1) din

Constituția României, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.

În motivele de recurs

recurenta a susținut că declararea ca neconstituțională a dispozițiilor art. 44

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 nu trebuie interpretată restrictiv ci permisiv.

Referitor la acest aspect,

trebuie amintite dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituția României care precizează

că „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente,

constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de

zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul

sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile

Constituției”.

Prevederi similare există

și în art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Cererea recurentei de

participare la concursul de promovare a fost respinsă pentru că nu îndeplinește

condiția de vechime prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, respectiv

5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția

de judecător de tribunal.

Art. 44 alin. (2) din

Legea nr. 303/2004 prevedeau că la stabilirea vechimii în funcție va fi avută în

vedere și vechimea în funcția de avocat.

Acestea dispoziții au

fost declarate ca neconstituționale prin Decizia nr. 785/2009 a Curții Constituționale,

iar după expirarea termenului de 45 de zile, pentru că nu au fost puse în acord

prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, ele și-au încetat aplicabilitatea.

Prin urmare, nu se poate

analiza incidența Deciziei nr. 785/2009 a Curții Constituționale decât prin prisma

dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și pentru promovarea în funcție

a judecătorilor vechimea necesară va fi cea stabilită de art. 44 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004 fără a mai fi avută în vedere vechimea în funcția de avocat, astfel

că din acest punct de vedere hotărârea atacată este legală și temeinică.

Referitor la jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului invocată de recurentă se constată că aceasta

nu are incidență în cauză pentru că normele de drept intern ce reglementează materia

promovării în funcții a judecătorilor este accesibilă și previzibilă.

În ceea ce privește admiterea

cererii de participare la concurs a doamnei judecător V.D., situațiile nu sunt comparabile.

Participarea la concursul

anterior a acesteia s-a datorat pronunțării unei hotărâri judecătorești, respectiv

decizia nr. 512 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, și s-a stabilit că îndeplinește condițiile

prevăzute de lege pentru a participa la concursul de promovare în ceea ce privește

vechimea în magistratură, iar soluția adoptată de secția pentru judecători a Consiliului

Superior al Magistraturii la 28 aprilie 2010 este efectul puterii de lucru judecat

a acelei hotărâri judecătorești.

Apreciind că hotărârea

atacată este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.N.S. împotriva hotărârii din 29 aprilie 2010 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2010.