ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4969/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 4018/1/2010, recurenta D.N.S. a formulat recurs împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 29 aprilie 2010 prin care s-a respins contestația acesteia împotriva hotărârii din 22 aprilie 2010 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii privind respingerea contestațiilor formulate împotriva hotărârilor Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție din 9 mai 2010. În motivele de recurs se arată că recurenta este absolventă a Facultății de Drept a Universității București, promoția 1997 și până în anul 2006 a fost avocat în Baroul M. iar de la 9 mai 2006 a fost numită, prin concurs, judecător la Judecătoria Luduș.

În anul 2009 i s-a permis înscrierea la concursul de promovare din 30 mai 2009, însă, media obținută nu i-a asigurat ocuparea unuia din cele două locuri de la Tribunalul Mureș. În baza aceluiași Regulament, cererea recurentei de participare la concursul de promovare a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor de vechime.

Prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 a Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituționale, iar recurenta apreciază că argumentul Curții că nimic nu justifică apariția unei diferențieri între momentul admiterii în magistratură și cel al promovării nu poate fi interpretat decât în sensul că același principiu al egalității trebuie să guverneze și ulterior intrării în magistratură, fiind neconstituțională instituirea unei poziții privilegiate pentru avocați, cu consecința alinierii din punct de vedere al calculării vechimii și al recunoașterii acelorași drepturi celorlalte categorii care au intrat în magistratură, similar avocaților.

Interpretarea ce se impune a se face este în sens permisiv și nu restrictiv. Au fost invocate prevederile art. 31 din Legea nr. 47/1992 corelate cu cele ale dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 24/2000 și s-a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004 ce reglementează noțiunea de vechime în magistratură. S-au făcut referiri la o serie de cauze pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care au subliniat necesitatea unor norme de drept intern, suficient de accesibile și previzibile, iar reglementarea în baza căreia au fost organizate concursurile anterior creează neajunsuri pentru că în anii precedenți s-a constatat că sunt respectate condițiile de vechime iar în prezent aceiași candidați sunt respinși.

Recurenta a arătat că la 28 aprilie 2010 s-a admis cererea de participare a doamnei judecător V.D., care întrunește condiții de participare similare. S-a solicitat admiterea recursului, să se constate ca fiind întrunite condițiile cumulative ale art. 5 din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor și ale art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004 și să fie validată ca fiind legală cererea privind participarea la concursul din 9 mai 2010. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin hotărârea din 22 aprilie 2010 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de D.N.S.

împotriva hotărârii din 12 aprilie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 9 mai 2010 prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concursul de promovare pentru neîndeplinirea condiției privind vechimea necesară promovării în funcție, cu motivarea că art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009. Contestația formulată de recurenta D.D.S. a fost respinsă prin hotărârea din 29 aprilie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu motivarea că art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost declarat ca neconstituțional și în baza art. 147 alin. (1) din Constituția României, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.

În motivele de recurs recurenta a susținut că declararea ca neconstituțională a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 nu trebuie interpretată restrictiv ci permisiv. Referitor la acest aspect, trebuie amintite dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituția României care precizează că „dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției”. Prevederi similare există și în art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Cererea recurentei de participare la concursul de promovare a fost respinsă pentru că nu îndeplinește condiția de vechime prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, respectiv 5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror pentru promovarea în funcția de judecător de tribunal. Art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prevedeau că la stabilirea vechimii în funcție va fi avută în vedere și vechimea în funcția de avocat. Acestea dispoziții au fost declarate ca neconstituționale prin Decizia nr. 785/2009 a Curții Constituționale, iar după expirarea termenului de 45 de zile, pentru că nu au fost puse în acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, ele și-au încetat aplicabilitatea.

Prin urmare, nu se poate analiza incidența Deciziei nr. 785/2009 a Curții Constituționale decât prin prisma dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și pentru promovarea în funcție a judecătorilor vechimea necesară va fi cea stabilită de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 fără a mai fi avută în vedere vechimea în funcția de avocat, astfel că din acest punct de vedere hotărârea atacată este legală și temeinică. Referitor la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată de recurentă se constată că aceasta nu are incidență în cauză pentru că normele de drept intern ce reglementează materia promovării în funcții a judecătorilor este accesibilă și previzibilă. În ceea ce privește admiterea cererii de participare la concurs a doamnei judecător V.D., situațiile nu sunt comparabile.

Participarea la concursul anterior a acesteia s-a datorat pronunțării unei hotărâri judecătorești, respectiv decizia nr. 512 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și s-a stabilit că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a participa la concursul de promovare în ceea ce privește vechimea în magistratură, iar soluția adoptată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii la 28 aprilie 2010 este efectul puterii de lucru judecat a acelei hotărâri judecătorești. Apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.N.S. împotriva hotărârii din 29 aprilie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.