ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5511/2010

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 331 din 29 aprilie 2010. Prin hotărârea nr. 331 din 29 aprilie 2010, Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de S.F. împotriva hotărârii din 22 aprilie 2010 a secției pentru judecători. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut și a analizat următoarele aspecte: Prin hotărârea din 22 aprilie 2010, secția pentru judecători a C.S.M. a respins contestația formulată de doamna judecător S.F. împotriva hotărârii din 12 aprilie 2010 a comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 09 mai 2010, prin care a fost respinsă cererea doamnei S.F. de înscriere la concurs, având în vedere incidența interdicției prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, precum și neîndeplinirea cerinței impusă de art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sub aspectul neîndeplinirii condiției de vechime efectivă în magistratură. Plenul a observat că recurenta S.F. a fost numită în funcția de judecător la data de 24 februarie 2010 și are o vechime în această funcție de 5 ani, 5 luni și 23 de zile, calculată la data de 09 mai 2010. De asemenea, doamna S.F., pentru o perioadă de 20 de ani, 9 luni și 5 zile, a exercitat profesia de avocat, iar în perioada 07 iunie 2004 -25 august 2009 a îndeplinit funcția de judecător, fiind eliberată din funcție prin pensionare, ulterior promovând concursul de admitere în magistratură organizat la data de 15 noiembrie 2009, fiind numită judecător la Judecătoria Brad. Plenul a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 care interzic promovarea persoanelor numite în baza acestui concurs la alte instanțe timp de 3 ani de la numire. Cu privire la vechimea necesară participării la concursul de promovare în funcții de execuție la instanțe superioare, Plenul a evocat dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora „se ia în calcul și perioada în care judecătorul a exercitat profesia de avocat”, dar a subliniat că aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale, prin Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009, încetându-și efectele juridice.

Recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare de către recurenta S.F. Motivele de recurs pot fi încadrate la cele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. 2.1. Recurenta consideră că, deși a promovat concursul de admitere în magistratură pentru persoanele cu vechime în specialitate, situația sa se identifică faptic cu o reîncadrare în funcție. Împrejurarea că a revenit în magistratură prin concurs și nu prin interviu, nu poate constitui un impediment în a redobândi și drepturile deținute anterior promovării. În acest sens s-ar încălca dispozițiile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 care recunosc judecătorilor și procurorilor eliberați din funcție din motive neimputabile, păstrarea drepturilor dobândite anterior eliberării din profesie. 2.2. Recurenta apreciază că nu se află în situația aplicabilității alin. (14) al art. 33 din Legea nr. 303/2004 deoarece interdicția de a promova vizează persoanele nou intrate în profesie. În același sens, Plenul C.S.M. a hotărât că nu se impune urmarea cursurilor de formare profesională de 6 luni și nici stagiul de practică, de unde rezultă că recurenta nu se află în situația celor nou intrați în magistratură. 2.

Sub aspectul garanțiilor procedurale recurenta invocă încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât soluționarea contestației nu a fost făcută de o instanță independentă și imparțială. 3. Întâmpinarea formulată de intimatul C.S.M. 3.1. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere dispozițiile art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Vechimea necesară pentru promovarea în funcția de judecător/ procuror de curte de apel/ parchet este de 6 ani, iar recurenta are o vechime de 5 ani, 5 luni și 23 de zile, calculată la data de 9 mai 2010. 3.2. În privința recurentei este aplicabilă și interdicția stabilită de art. 33 alin. (14) de a promova la alte instanțe sau parchete timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcția de judecător sau procuror. 3.3. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și la expirarea termenului de 45 de zile, aceste prevederi și-au încetat efectele juridice. Urmare acestei împrejurări, perioada în care recurenta a îndeplinit funcția de avocat nu poate fi avută în vedere în calculul vechimii minime. 3.

Susținerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi reținute, deoarece C.S.M. nu este instanță de judecată în sensul legii și nu cade sub incidența art. 6 sus-menționat. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Cererea recurentei de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție a fost respinsă de intimat pentru două motive: - recurenta se află sub incidența interdicției prevăzută de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; - recurenta nu îndeplinește condiția privind vechimea necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcții de execuție, prevăzută de art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare. 1.2. Astfel că, indiferent dacă în speță sunt/ nu sunt aplicabile prevederile art. 33 alin. (14), recurenta nu avea la acea dată vechime necesară pentru a promova în funcția de judecător de curte de apel, respectiv, cea de 6 ani. 1.3. În urma Deciziei Curții Constituționale nr. 785 din 12 mai 2009, recurentei nu i se mai ia în calcul vechimea ca avocat, deoarece dispozițiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare și-au încetat aplicabilitatea. 1.4. Datorită modificărilor legislative intervenite între momentul ieșirii la pensie a recurentei și revenirii în magistratură prin concurs, condițiile de promovare în funcții de execuție la o instanță superioară sunt diferite. Aceasta nu înseamnă că recurentei nu i s-au recunoscut drepturile câștigate anterior sau că s-a aplicat o discriminare în ceea ce o privește. Recurenta se poate înscrie la un examen viitor, când îndeplinește condițiile prevăzute de lege. 1.

Instanța de recurs își însușește apărările formulate de intimat în privința încălcării prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recurenta beneficiind de acces la o instanță având caracteristicile cerute de Convenție și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. 2. Față de acestea, în drept, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/ 2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, urmează a se respinge recursul ca nefondat.