ÎCCJ, decizie (scj.ro #85069)

Promovarea în funcția de președinte de tribunal. Condiția vechimii în funcția de judecător. Perioada în care persoana a funcționat ca judecător financiar în cadrul instanțelor Curții de Conturi va fi luată în considerare în aprecierea îndeplinirii acestei condiții. Legea nr. 303/2004, art. 50, alin. (1) lit. b) O.U.G. nr. 117/2003 O.U.G. nr.177/2002. Cuprins pe materii: Drept administrativ Indice alfabetic: Magistrați. Judecător financiar. Promovare în funcție de conducere. Condiții. Vechime. În mod greșit, plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus invalidarea rezultatului recurentei la examenul de promovare în funcția de președinte de tribunal, pe considerentul că aceasta funcționând anterior ca judecător financiar, nu îndeplinește condiția vechimii de minim 6 ani în funcția de judecător prevăzută de art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004.

Calitatea de judecător financiar în cadrul instanțelor Curții de Conturi, a fost asimilată constant calității de judecător la instanțele de drept comun, aceasta atât prin intermediul reglementărilor legale în materie, cât și în interpretările date acestora în practică. De altfel, recurenta a beneficiat permanent de majorarea indemnizației în raport cu vechimea în funcția de judecător, vechime avută în vedere și în situația delegării sale de mai multe ori în funcția pentru care ulterior a candidat, și care a fost aprobată tot prin hotărâri ale Consiliul Superior al Magistraturii. Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 960 din 21 martie 2006 Notă: Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, a fost republicată în M.Of.

nr. 826 din 13/09/2005, instanța luând în considerare conținutul acesteia în completările și modificările intervenite ulterior, inclusiv prin Legea nr.29/2006. M.M. judecător la Tribunalul Bacău, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 509 din data de 26 octombrie 2005 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului să valideze rezultatele concursului și numirea recurentei în postul de președinte al Tribunalului Bacău.

Recurenta a arătat că prin hotărârea atacată de ea, a fost invalidat rezultatul concursului pe care l-a promovat, de ocupare a funcției de președinte al Tribunalului Bacău, că de la data de 16 decembrie 2004, a îndeplinit funcția respectivă prin delegare, că pentru hotărârea delegării sale succesive, CSM a considerat că are vechimea necesară, că a desfășurat numai activitate de judecător și în perioada în care a fost judecător financiar, și că prin ordinul Ministrului Justiției nr. 1793 din 29.11.2005 i-a fost stabilită o indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 14 500 și o majorare a indemnizației în procent de 10% în raport cu vechimea efectivă în funcția de judecător de la 10 la 15 ani.

Recursul este fondat. Pentru a hotărî invalidarea rezultatului la concursul de promovare în funcția de președinte de tribunal, în ce-o privește pe recurentă, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că aceasta nu îndeplinește condiția de vechime prevăzută de art. 48 alin. (2) teza finală, raportat la art. 50 alin. (1) lit. b( din Legea nr. 303/2004, republicată, deoarece perioada 1999 – 2003 cât aceasta a avut calitatea de judecător financiar, nu constituie vechime efectivă în funcția de judecător. Actul atacat este nelegal. Art. 50 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, în forma în vigoare la data emiterii actului, stabilește că pentru numirea în funcția de președinte de tribunal este necesară o vechime de 6 ani în funcția de judecător.

Textul nu prevede sintagma „vechime efectivă în funcția de judecător”, astfel cum pretinde în mod eronat intimatul. Prin O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, în art. 5 s-a prevăzut că judecătorii financiari vor fi propuși de Consiliul Superior al Magistraturii pentru a fi numiți prin decret al Președintelui României în funcții de judecători la instanțele judecătorești care, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, au preluat spre judecare cauzele aflate în curs de judecare cauzele aflate în curs de judecată la instanțele Curții de Conturi la data intrării în vigoare a ordonanței. Aceasta a fost și situația recurentei care, în perioada 1999 – 2003, a îndeplinit funcția de judecător financiar.

În perioada în discuție recurenta a desfășurat activitate de judecată pronunțând hotărâri ca și judecătorii din sistemul instanțelor judecătorești de drept comun, temei pentru care, în O.U.G nr. 117/2003 cauzele aflate pe rolul instanțelor Curții de Conturi au fost preluate de instanțele de drept comun, iar judecătorii financiari au fost numiți judecători la instanțele de drept comun. Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare, recurenta a beneficiat permanent de majorarea indemnizației în raport cu vechimea avută în funcția avută în funcția de judecător, vechime avută în vedere și în situația delegării sale de mai multe ori în funcția de președinte al Tribunalului Bacău, astfel cum rezultă din ordinele Ministerului justiției și din hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii depuse la dosar.

Opinia Consiliului Superior al Magistraturii și a Ministerului Justiției, anterioară emiterii actului atacat în cauză, a fost corectă. De asemenea, trebuie luate în considerare și dispozițiile art. 39 alin. (4) din O.U.G. nr. 177/2002, în conformitate cu care judecătorii financiari din sistemul Curții de Conturi erau remunerați în condițiile aplicate judecătorilor de la instanțele de drept comun, cu care erau asimilați așadar, și sub acest aspect. Mai mult, pentru a evita eventuale greșeli de interpretare, legiuitorul a asimilat cele două funcții de judecător (financiar și de drept comun) chiar și în privința pensionării la cerere a acestora, prin modificarea art. 82 alin. (2 ) din Legea nr. 303/2004, conform Legii nr. 29/2006.

În concluzie, Curtea apreciind că perioada în care recurenta a funcționat ca judecător financiar la instanțele Curții de Conturi este similară funcției de judecător la instanțele de drept comun, a admis recursul acesteia, și a dispus anularea art. 2 din hotărârea atacată, obligând totodată Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să valideze rezultatul concursului promovat de MM și s-o numească pe aceasta în funcția de președinte al Tribunalului Bacău.