ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5032/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin Hotărârea nr. 447 din 17 mai 2012,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca nefondată contestația

formulată de M.M., judecător la Tribunalul Bacău, împotriva Hotărârii nr. 294

din 7 mai 2012 a Secției pentru judecători, prin care a fost respinsă

contestația împotriva Hotărârii nr. 10 din 3 mai 2012 a Comisiei de organizare

a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a

judecătorilor și procurorilor organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012.

Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a avut în vedere că, atât hotărârea Secției pentru

judecători, cât și hotărârea Comisiei de organizare a concursului sau

examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și

procurorilor organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 s-au întemeiat pe

neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004,

republicată, privind gradul profesional corespunzător instanței pentru care se

candidează.

Astfel, s-a reținut

că, M.M., în calitate de judecător la Tribunalul Bacău, s-a înscris la

concursul organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 pentru ocuparea

funcției de președinte al Curții de Apel Bacău, fără a avea dreptul de a

funcționa la instanța la care a candidat pentru funcția de conducere.

Din evidențele

Consiliului Superior al Magistraturii s-a reținut că judecătorul M.M. are

gradul profesional de judecător de tribunal și nu a dobândit gradul profesional

corespunzător curții de apel în urma promovării examenului/concursului prevăzut

de dispozițiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004, republicată.

Argumentul din

contestație privind recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de

apel prin Sentința civilă nr. 188/D din 21 martie 2008 a Tribunalului Bacău,

irevocabilă prin Decizia nr. 495/R/9 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, a fost

respins, cu motivarea că această sentință a produs efecte numai în privința

nivelului de salarizare, iar nu în ceea ce privește gradul profesional. Din acest

motiv, s-a învederat că a și fost respinsă cererea formulată de M.M. de

recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel prin

Hotărârea nr. 624 din 2 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii.

Împotriva Hotărârii

nr. 447 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și în

baza dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, M.M.

a formulat recurs, solicitând anularea hotărârii atacate, precum și anularea

Hotărârii nr. 294/7 mai 2012 a Secției pentru judecători, în sensul admiterii

candidaturii sale la concursul de promovare în funcții de conducere pentru

ocuparea funcției de conducere de președinte al Curții de Apel Bacău.

Recurenta a învederat

că, în perioada 20 decembrie 1993 - 1 decembrie 2003, a îndeplinit funcția de

judecător financiar la Curtea de Conturi a României - Colegiul jurisdicțional

de pe lângă Camera de Conturi Bacău și în baza O.U.G. nr. 117/2003 a fost

preluată de la data de 1 decembrie 2003 la Tribunalul Bacău, având grad de

judecător de tribunal.

Recurenta a precizat

că, prin Sentința civilă nr. 188/D din 21 martie 2008 a Tribunalului Bacău,

irevocabilă prin Decizia nr. 495/R din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău s-a

dispus modificarea indemnizației sale de încadrare conform coeficienților de

multiplicare pentru judecătorii cu grad de curte de apel, de la data preluării

și în continuare.

Ținând cont de gradul

de salarizare de judecător de curte de apel pe care l-a dobândit de la data

preluării de la Colegiul jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi Bacău și

de recunoașterea vechimii în magistratură pentru perioada în care a îndeplinit

funcția de judecător financiar, recurenta a susținut că în mod nelegal a fost

respinsă prin hotărârea atacată candidatura sa la concursul de promovare în

funcția de președinte al Curții de Apel Bacău. Prin această hotărâre, s-a

susținut că, intimatul a constatat în mod greșit neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, deși nu este posibil ca

un judecător să fie salarizat cu un coeficient de ierarhizare superior gradului

profesional pe care-l are.

Intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii a invocat prin întâmpinare excepția lipsei de interes

a recursului, motivând că recurenta nu justifică un interes legitim, personal,

născut și actual pentru anularea hotărârii atacate, întrucât a participat la

concursul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor organizat în

perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 numai la proba de susținere a proiectului

referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere, la care

a obținut nota 5,50, fără a se mai prezenta la proba de verificare a

cunoștințelor teoretice, astfel că și în ipoteza anulării hotărârii, nu poate

fi numită președinte al Curții de Apel Bacău.

Excepția lipsei de

interes va fi respinsă, constatându-se că recurenta a dovedit îndeplinirea

acestei condiții necesare pentru dobândirea calității de parte în procesul

civil.

Astfel, se reține că,

interesul recurentei, ca folos material sau moral pe care l-ar putea obține din

prezentul litigiu, se concretizează în recunoașterea gradului profesional de

judecător de curte de apel și pe cale de consecință, dreptul de a participa la

concursurile viitoare care se vor organiza pentru ocuparea unor funcții de

conducere la Curtea de Apel Bacău.

Cum acest interes

este legitim, personal, născut și actual pentru titularul acțiunii în justiție,

se constată că este nefondată excepția lipsei de interes și din acest motiv,

urmează să fie respinsă.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție

Sesizată în procedura

prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și examinând

cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Recurenta M.M., fost

judecător financiar la Colegiul Jurisdicțional al Curții de Conturi - Camera de

Conturi a Județului Bacău, a fost numită, ca efect al O.U.G. nr. 117/2003, în

funcția de judecător la Tribunalul Bacău, prin Decretul Președintelui României

nr. 12 din 13 ianuarie 2004, fiind salarizată corespunzător gradului

profesional de judecător de tribunal.

Prin Sentința civilă

nr. 188/D din 21 martie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia nr.

495/R din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, Ministerul Justiției și

Tribunalul Bacău au fost obligați să modifice indemnizația de încadrare a

recurentei prin modificarea coeficientului de multiplicare de 12.5 aplicabil

judecătorului de tribunal, la coeficientul 13, cuvenit judecătorului de curte

de apel, în considerarea faptului că judecătorii financiari beneficiau de acest

coeficient, fiind salarizați potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (2) din

O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.

Prin Hotărârea nr. 10

din 3 mai 2012 Comisia de organizare a concursului/examenului pentru numirea în

funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor organizat în perioada 4

aprilie - 3 iulie 2012 a respins cererea recurentei de înscriere la concursul

pentru ocuparea funcției de președinte al Curții de Apel Bacău, reținând că

aceasta nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 50 alin. (3) din Legea nr.

303/2004, neavând gradul profesional de judecător de curte de apel, dobândit în

urma promovării concursului/examenului prevăzut de dispozițiile art. 43 - 47

din aceeași lege.

Hotărârea nr. 10 din

3 mai 2012 a Comisiei de organizare a concursului/examenului a fost menținută

prin Hotărârea nr. 294 din 7 mai 2012 a Secției pentru judecători a Consiliului

Superior al Magistraturii și Hotărârea nr. 447 din 17 mai 2012 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au fost respinse contestațiile

formulate de judecătorul M.M.

Nelegalitatea acestor

hotărâri a fost invocată neîntemeiat în prezentul litigiu de către recurentă,

dat fiind că aceasta nu a obținut gradul de judecător de curte de apel în baza

O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a

personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești,

chiar dacă i s-a acordat ulterior, prin hotărâre judecătorească, salarizarea

aferentă judecătorului de curte de apel.

Interpretând logic

dispozițiile O.U.G. nr. 117/2003, intimatul, atât în plen, cât și în secția

pentru judecători, a constatat corect că salarizarea prin asimilare cu aceea

corespunzătoare funcției de judecător de curte de apel nu produce efecte și cu

privire la gradul profesional, deoarece legiuitorul nu a echivalat funcțiile

respective.

În consecință,

asimilarea dispusă prin legea sus-menționată a avut un caracter de excepție,

astfel că nu poate avea alte efecte decât cele prevăzute expres cu privire la

salarizare, cum sunt cele pretinse nejustificat de recurentă cu privire la

dobândirea gradului profesional de judecător de curte de apel.

Din acest motiv, este

judicioasă concluzia intimatului că, recurenta a beneficiat prin efectul

asimilării, de la data numirii în funcția de judecător financiar la Colegiul

jurisdicțional al Curții de Conturi - Camera de Conturi a Județului Bacău, doar

de salarizarea aferentă, fără însă a dobândi și gradul de judecător de curte de

apel.

În condițiile în care

recurenta nu a promovat un concurs/examen de promovare în funcția de judecător

la Curtea de Apel Bacău, nu are dreptul să funcționeze la această instanță și

deci nu poate participa la concursul de ocupare a funcției de președinte al

Curții de Apel Bacău, neîndeplinind condiția impusă de prevederile art. 50

alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată.

De altfel, anterior

înscrierii la concurs, recurenta a avut cunoștință că nu poate depune o

candidatură conformă prevederilor legale, întrucât cu privire la aceeași

situație de fapt și la același cadru legislativ, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a constatat prin Hotărârea nr. 624 din 2 aprilie 2009 că este

nefondată cererea acesteia de recunoaștere a gradului profesional de judecător

de curte de apel, cu motivarea că nu se dobândește gradul profesional

corespunzător tribunalului, curții de apel, parchetelor de pe lângă acestea sau

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție decât în urma

promovării examenului/concursului potrivit dispozițiilor art. 43 - 47 din Legea

nr. 303/2004, republicată.

Recurenta nu a

contestat în justiție această hotărâre prin care Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii s-a pronunțat cu privire la gradul său profesional și nici nu a

dovedit elemente de fapt sau de drept ulterioare, care să justifice schimbarea

statutului profesional, prin dobândirea gradului de judecător de curte de apel

și implicit, legalitatea candidaturii depuse pentru ocuparea funcției de

conducere de președinte al Curții de Apel Bacău.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de anulare a hotărârii

atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de interes invocată de intimatul CSM.

Respinge recursul

declarat de M.M. împotriva Hotărârii nr. 447 din 17 mai 2012 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - NN