ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5032/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin Hotărârea nr. 447 din 17 mai 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins ca nefondată contestația formulată de M.M., judecător la Tribunalul Bacău, împotriva Hotărârii nr. 294 din 7 mai 2012 a Secției pentru judecători, prin care a fost respinsă contestația împotriva Hotărârii nr. 10 din 3 mai 2012 a Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere că, atât hotărârea Secției pentru judecători, cât și hotărârea Comisiei de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 s-au întemeiat pe neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, privind gradul profesional corespunzător instanței pentru care se candidează.

Astfel, s-a reținut că, M.M., în calitate de judecător la Tribunalul Bacău, s-a înscris la concursul organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 pentru ocuparea funcției de președinte al Curții de Apel Bacău, fără a avea dreptul de a funcționa la instanța la care a candidat pentru funcția de conducere. Din evidențele Consiliului Superior al Magistraturii s-a reținut că judecătorul M.M. are gradul profesional de judecător de tribunal și nu a dobândit gradul profesional corespunzător curții de apel în urma promovării examenului/concursului prevăzut de dispozițiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004, republicată.

Argumentul din contestație privind recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel prin Sentința civilă nr. 188/D din 21 martie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia nr. 495/R/9 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, a fost respins, cu motivarea că această sentință a produs efecte numai în privința nivelului de salarizare, iar nu în ceea ce privește gradul profesional. Din acest motiv, s-a învederat că a și fost respinsă cererea formulată de M.M. de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel prin Hotărârea nr. 624 din 2 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Împotriva Hotărârii nr. 447 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și în baza dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, M.M.

a formulat recurs, solicitând anularea hotărârii atacate, precum și anularea Hotărârii nr. 294/7 mai 2012 a Secției pentru judecători, în sensul admiterii candidaturii sale la concursul de promovare în funcții de conducere pentru ocuparea funcției de conducere de președinte al Curții de Apel Bacău. Recurenta a învederat că, în perioada 20 decembrie 1993 - 1 decembrie 2003, a îndeplinit funcția de judecător financiar la Curtea de Conturi a României - Colegiul jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi Bacău și în baza O.U.G. nr. 117/2003 a fost preluată de la data de 1 decembrie 2003 la Tribunalul Bacău, având grad de judecător de tribunal.

Recurenta a precizat că, prin Sentința civilă nr. 188/D din 21 martie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia nr. 495/R din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău s-a dispus modificarea indemnizației sale de încadrare conform coeficienților de multiplicare pentru judecătorii cu grad de curte de apel, de la data preluării și în continuare. Ținând cont de gradul de salarizare de judecător de curte de apel pe care l-a dobândit de la data preluării de la Colegiul jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi Bacău și de recunoașterea vechimii în magistratură pentru perioada în care a îndeplinit funcția de judecător financiar, recurenta a susținut că în mod nelegal a fost respinsă prin hotărârea atacată candidatura sa la concursul de promovare în funcția de președinte al Curții de Apel Bacău.

Prin această hotărâre, s-a susținut că, intimatul a constatat în mod greșit neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, deși nu este posibil ca un judecător să fie salarizat cu un coeficient de ierarhizare superior gradului profesional pe care-l are. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat prin întâmpinare excepția lipsei de interes a recursului, motivând că recurenta nu justifică un interes legitim, personal, născut și actual pentru anularea hotărârii atacate, întrucât a participat la concursul pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 numai la proba de susținere a proiectului referitor la exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere, la care a obținut nota 5,50, fără a se mai prezenta la proba de verificare a cunoștințelor teoretice, astfel că și în ipoteza anulării hotărârii, nu poate fi numită președinte al Curții de Apel Bacău.

Excepția lipsei de interes va fi respinsă, constatându-se că recurenta a dovedit îndeplinirea acestei condiții necesare pentru dobândirea calității de parte în procesul civil. Astfel, se reține că, interesul recurentei, ca folos material sau moral pe care l-ar putea obține din prezentul litigiu, se concretizează în recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel și pe cale de consecință, dreptul de a participa la concursurile viitoare care se vor organiza pentru ocuparea unor funcții de conducere la Curtea de Apel Bacău. Cum acest interes este legitim, personal, născut și actual pentru titularul acțiunii în justiție, se constată că este nefondată excepția lipsei de interes și din acest motiv, urmează să fie respinsă.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Sesizată în procedura prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Recurenta M.M., fost judecător financiar la Colegiul Jurisdicțional al Curții de Conturi - Camera de Conturi a Județului Bacău, a fost numită, ca efect al O.U.G. nr. 117/2003, în funcția de judecător la Tribunalul Bacău, prin Decretul Președintelui României nr. 12 din 13 ianuarie 2004, fiind salarizată corespunzător gradului profesional de judecător de tribunal.

Prin Sentința civilă nr. 188/D din 21 martie 2008 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin Decizia nr. 495/R din 9 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, Ministerul Justiției și Tribunalul Bacău au fost obligați să modifice indemnizația de încadrare a recurentei prin modificarea coeficientului de multiplicare de 12.5 aplicabil judecătorului de tribunal, la coeficientul 13, cuvenit judecătorului de curte de apel, în considerarea faptului că judecătorii financiari beneficiau de acest coeficient, fiind salarizați potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.

Prin Hotărârea nr. 10 din 3 mai 2012 Comisia de organizare a concursului/examenului pentru numirea în funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor organizat în perioada 4 aprilie - 3 iulie 2012 a respins cererea recurentei de înscriere la concursul pentru ocuparea funcției de președinte al Curții de Apel Bacău, reținând că aceasta nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, neavând gradul profesional de judecător de curte de apel, dobândit în urma promovării concursului/examenului prevăzut de dispozițiile art. 43 - 47 din aceeași lege. Hotărârea nr. 10 din 3 mai 2012 a Comisiei de organizare a concursului/examenului a fost menținută prin Hotărârea nr. 294 din 7 mai 2012 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și Hotărârea nr. 447 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au fost respinse contestațiile formulate de judecătorul M.M.

Nelegalitatea acestor hotărâri a fost invocată neîntemeiat în prezentul litigiu de către recurentă, dat fiind că aceasta nu a obținut gradul de judecător de curte de apel în baza O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, chiar dacă i s-a acordat ulterior, prin hotărâre judecătorească, salarizarea aferentă judecătorului de curte de apel. Interpretând logic dispozițiile O.U.G. nr. 117/2003, intimatul, atât în plen, cât și în secția pentru judecători, a constatat corect că salarizarea prin asimilare cu aceea corespunzătoare funcției de judecător de curte de apel nu produce efecte și cu privire la gradul profesional, deoarece legiuitorul nu a echivalat funcțiile respective.

În consecință, asimilarea dispusă prin legea sus-menționată a avut un caracter de excepție, astfel că nu poate avea alte efecte decât cele prevăzute expres cu privire la salarizare, cum sunt cele pretinse nejustificat de recurentă cu privire la dobândirea gradului profesional de judecător de curte de apel. Din acest motiv, este judicioasă concluzia intimatului că, recurenta a beneficiat prin efectul asimilării, de la data numirii în funcția de judecător financiar la Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi - Camera de Conturi a Județului Bacău, doar de salarizarea aferentă, fără însă a dobândi și gradul de judecător de curte de apel.

În condițiile în care recurenta nu a promovat un concurs/examen de promovare în funcția de judecător la Curtea de Apel Bacău, nu are dreptul să funcționeze la această instanță și deci nu poate participa la concursul de ocupare a funcției de președinte al Curții de Apel Bacău, neîndeplinind condiția impusă de prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată.

De altfel, anterior înscrierii la concurs, recurenta a avut cunoștință că nu poate depune o candidatură conformă prevederilor legale, întrucât cu privire la aceeași situație de fapt și la același cadru legislativ, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a constatat prin Hotărârea nr. 624 din 2 aprilie 2009 că este nefondată cererea acesteia de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel, cu motivarea că nu se dobândește gradul profesional corespunzător tribunalului, curții de apel, parchetelor de pe lângă acestea sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție decât în urma promovării examenului/concursului potrivit dispozițiilor art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004, republicată.

Recurenta nu a contestat în justiție această hotărâre prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-a pronunțat cu privire la gradul său profesional și nici nu a dovedit elemente de fapt sau de drept ulterioare, care să justifice schimbarea statutului profesional, prin dobândirea gradului de judecător de curte de apel și implicit, legalitatea candidaturii depuse pentru ocuparea funcției de conducere de președinte al Curții de Apel Bacău. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de anulare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimatul CSM. Respinge recursul declarat de M.M. împotriva Hotărârii nr. 447 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2012. Procesat de GGC - NN