ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4941/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4941/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

cu recurs

Prin Hotărârea Plenului nr. 1135 din 13

decembrie 2012, C.S.M. a respins cererea formulată de M.C., procuror la D.I.I.C.O.T.,

de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în

funcții de execuție din data de 25 martie 2012, prin promovarea la Parchetul de

pe lângă Tribunalul București.

Pentru a adopta

hotărârea respectivă, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

M.C., procuror la D.I.I.C.O.T.,

a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin

valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de

execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012, invocând

dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, astfel cum

au fost modificate prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012 (denumit în

continuare, în cuprinsul prezentei decizii, R.).

Procurorul M.C. a

participat la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data

de 25 martie 2012, optând pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă

Tribunalul București.

Prin Hotărârea nr. 38

din 28 februarie 2012, Comisia de organizare a concursului de promovare efectivă

în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor a respins cererea

procurorului M.C. de participare la concurs, cu motivarea că avea deja gradul

profesional maxim în ierarhia parchetelor, dobândit prin hotărâre

judecătorească definitivă.

Hotărârea Comisiei de

organizare a fost contestată de procuror, iar atât secția pentru procurori, cât

și Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 193 din 15 martie 2012, au menținut

soluția Comisiei de organizare.

Împotriva Hotărârii Plenului

C.S.M. nr. 193 din 15 martie 2012, procurorul M.C. a formulat recurs, în

temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.i, republicata,

cu modificările și completările ulterioare, astfel că, prin Hotărârea nr. 44

din 19 martie 2012, Comisia de organizare a dispus participarea la concurs a

procurorului M.C.

În urma susținerii

concursului de promovare, procurorul M.C. a obținut media 7,875, clasându-se pe

poziția a 29- a.

Prin Hotărârea nr. 349

din 12 mai 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatelor obținute de

candidații care au participat la concursul pentru promovarea efectivă la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu excepția candidatului M.C., în

privința căruia a fost amânată validarea.

Prin Decizia civilă nr.

3452 din 11 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de M.C. împotriva

Hotărârii nr. 193 din 15 martie 2012 a Plenului C.S.M. și a obligat C.S.M. să emită

o hotărâre prin care să se constate că recurentul îndeplinește condițiile

legale pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin Hotărârea nr. 851

din 8 octombrie 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatului obținut de

procurorul M.C. la concursul de promovare în funcții de execuție susținut la

data de 25 martie 2012.

Având în vedere că

rezultatul obținut de procurorul M.C. a fost validat la data de 8 octombrie 2012

și apreciind că, prin punerea în executare a Deciziei civile nr. 3452 din 11

septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și validarea

rezultatului obținut la concursul din 25 martie 2012, procurorul a fost pus

retroactiv în toate drepturile ce decurgeau din calitatea de candidat la

concursul susținut, în mod egal cu ceilalți participanți, inclusiv sub aspectul

posibilității valorificării rezultatului obținut în termenul de 6 luni de la

comunicare (conform art. 30 alin. (1) din Regulament, în forma anterioară

modificărilor introduse prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012), termen

care s-a încheiat la data de 10 octombrie 2012.

Astfel fiind, Plenul C.S.M.

a reținut că procurorul M.C. s-a clasat pe poziția a 29- a, iar, până la data

de 10 octombrie 2012, data limită a valorificărilor, au fost promovați la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, candidații care s-au clasat până pe

poziția a 15- a. Orice altă interpretare a dispozițiilor legale ar conduce la o

situație de inechitate față de ceilalți candidați care au obținut note mai mari

decât contestatarul și totuși nu au reușit să valorifice rezultatele

concursului din cauza lipsei posturilor de procuror efectiv vacante disponibile

la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

de M.C.

Împotriva Hotărârii nr.

1135 din 13 decembrie 2012 a Plenului C.S.M. a declarat recurs procurorul M.C.,

în temeiul art. 29 alin. (7) și (9) din

Legea nr. 317/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare

, invocând

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul afirmă că,

în privința sa, termenul de 5 luni pentru valorificarea rezultatelor

concursului din 25 martie 2012 (calculat ca diferența dintre termenul de 6 luni

prevăzut de Regulament, în forma anterioară modificărilor aduse prin Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 799/2012, și cel de 30 de zile scurs până la momentul

validării concursului) a început să curgă la 8 octombrie 2012, ca urmare a

Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 851 din 8 octombrie 2012, prin care a fost pusă

în executare Decizia nr. 3452 din 11 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Recurentul susține că

au devenit vacante 4 posturi de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, în urma numirii procurorilor I.C. și G.M., începând cu 15 noiembrie 2012,

respectiv M.I., începând cu decembrie 2012, la D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial

București și prin transferul procurorului D.C. în funcția de judecător,

începând cu 1 decembrie 2012, astfel că intimatul trebuia să dispună promovarea

sa în una dintre funcțiile de execuție devenite vacante.

Mai arată recurentul

că, în ceea ce îl privește, termenul de valorificare a rezultatelor concursului

nu s-a împlinit la data de 10 octombrie 2012, întrucât nu a beneficiat de

aceeași perioadă de timp de 5 luni ca și ceilalți candidați admiși, ci doar de

două zile, aceasta fiind singura concluzie logică ce se impune din interpretarea

textelor Regulamentului, raționament valabil și în situația în care Înalta

Curte s-ar fi pronunțat după data de 10 octombrie 2012 cu privire la îndeplinirea

condițiilor legale de participare a sa la concurs. În acest sens, recurentul

susține că această interpretare este în spiritul și în litera dispozițiilor art.

30 alin. (1) din Regulament, astfel cum au fost modificate, începând cu data de

11 octombrie 2012, de a pune toți candidații admiși pe poziții de egalitate

pentru promovare, respectiv în trei luni de la validarea rezultatelor

concursului. Prin urmare, recurentul susține că nu poate fi primită

argumentația intimatului în sensul că dispozițiile din Regulament au fost modificate

doar în sensul reducerii de la 6 luni la 3 luni termenului de valorificare a

rezultatelor concursului, ci s-a modificat un element esențial, și anume data

de la care curge termenul de valorificare a rezultatelor, în condițiile în care

momentul validării rezultatelor concursului nu este același pentru toți

candidații.

Mai arată recurentul

că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 30 alin. (1) din Regulament, forma

în vigoare începând cu 11 octombrie 2012, fiind de principiu că modificările

regulilor de procedură sunt de imediată aplicare, iar dreptul substanțial în speță

este reprezentat de prevederile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, un argument în

plus fiind acela că, în cuprinsul art. 31 din Regulament, se face referire la

modul de calcul al termenelor conform art. 101 și următoarele C. proc. civ.

Recurentul susține că

interpretarea de mai sus nu conduce la o situație de inechitate față de

ceilalți candidați admiși cu note mai mari, întrucât i s-a permis participarea

la concurs abia prin Hotărârea Comisiei de organizare a concursului nr. 44 din 19

martie 2012, deci cu doar 6 zile înaintea concursului spre deosebire de

ceilalți candidați (28 februarie 2012), iar validarea rezultatelor concursului

s-a amânat de la 14 mai 2012 la 11 septembrie 2012, situație care nu îi este imputabilă.

Totodată, recurentul

mai arată că cererile tuturor procurorilor admiși, dar care s-au clasat după

locul 15 au fost respinse în bloc în ședința C.S.M. din 23 octombrie 2012, deci

după împlinirea termenului de 6 luni, în timp ce cererea sa a fost soluționată

la data de 13 decembrie 2012, ceea ce poate conduce la presupunerea că și

intimatul ar fi putut aprecia inițial că nu s-a împlinit termenul de 6 luni.

formulate de intimatul C.S.M.

Intimatul C.S.M. a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Intimatul susține că

nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii recurentului, în

sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că

recurentul a obținut nota 7,875 și s-a clasat pe poziția nr. 29 la concursul de

promovare în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, în condițiile în

care, pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

au fost scoase la concurs 10 posturi, ocupate de candidații care s-au clasat pe

primele 10 locuri, iar, ulterior au fost admise cererile de valorificare a

rezultatelor concursului formulate de candidații clasați pe locurile 11 - 15 la

același concurs.

Termenul de

valorificare a rezultatelor concursului prevăzut de art. 30 alin. (1) din

Regulament este un termen fix, de decădere, care a început să curgă de la data

de 10 aprilie 2012, când au fost publicate rezultatele și s-a împlinit pentru

toți candidații la data de 10 octombrie 2012. Chiar dacă în privința

recurentului rezultatul obținut la concurs a fost validat la data de 8

octombrie 2012, validarea a fost cu caracter retroactiv, nefiind permisă

existența unor termene diferite de valorificare pentru participanții la

concurs.

Subliniază intimatul

că, întrucât s-a clasat pe locul 29, recurentul nu poate să valorifice

rezultatul obținut la concurs înainte de candidații care au obținut o medie mai

mare, respectiv decât candidații clasați pe locurile 15-28, pentru respectarea

dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Regulament.

Totodată, intimatul a

menționat faptul că, prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1176 din 13 decembrie 2012

a fost aprobată organizarea concursului de promovare în funcții de execuție a

judecătorilor și procurorilor la data de 3 martie 2013, posturile vacante de la

instanțe și parchete fiind indisponibilizate în vederea ocupării în urma

concursului.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul în

raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în

continuare.

Din

analiza lucrărilor dosarului, se constată că, în litigiul de față, situația de

fapt este conturată în sensul celor expuse în continuare.

Recurentul a

participat la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și

procurorilor din data de 25 martie 2012, optând pentru promovarea efectivă la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și fiind clasat pe poziția nr. 29 cu

media 7,875.

Rezultatele

concursului au fost publicate la data de 10 aprilie 2012.

Prin Hotărârea nr. 349

din 12 mai 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatelor obținute de

candidații care au participat la concursul pentru promovarea efectivă la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu excepția recurentului, în

privința căruia a fost amânată validarea, până la soluționarea litigiului având

ca obiect contestația formulată de recurent împotriva Hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 193/15

martie 2012, prin care fusese respinsă cererea sa de participare la concurs,

motivat de faptul că acesta avea deja gradul profesional maxim în ierarhia

parchetelor, dobândit prin hotărâre judecătorească definitivă.

Prin Decizia nr. 3452

din 11 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de recurent

împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 193 din 15 martie 2012 și a obligat C.S.M.

să emită o hotărâre prin care să se constate că recurentul îndeplinește

condițiile legale pentru a participa la concursul de promovare în funcții de

execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

La data de 14

septembrie 2012, recurentul a formulat, în temeiul art. 30 din Regulament,

cerere de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în

funcții de execuție din de 25 martie 2012.

Prin Hotărârea nr. 851

din 8 octombrie 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatului obținut de

recurent la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 25 martie

2012.

Ulterior, prin

Hotărârea nr. 1135 din 13 decembrie 2012, Plenul C.S.M. a respins cererea

formulată de recurent de valorificare a rezultatului obținut la concursul de

promovare efectivă în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, prin

promovarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, reținând, în esență,

că, Decizia nr. 3452 din 11 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

și Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 851 din 8 octombrie 2012 au avut ca efect

repunerea retroactivă a recurentului în toate drepturile ce decurgeau din

calitatea de candidat la concursul respectiv, în mod egal cu ceilalți

participanți, inclusiv sub aspectul posibilității valorificării rezultatului

obținut în termenul de 6 luni de la comunicare, termen care s-a încheiat la

data de 10 octombrie 2012 și că, în considerarea locului obținut de recurent,

orice altă interpretare a dispozițiilor legale ar conduce la o situație de

inechitate față de ceilalți candidați care au obținut note mai mari și totuși

nu au reușit să valorifice rezultatele concursului din cauza lipsei posturilor

de procuror efectiv vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Față de criticile din

recurs, Înalta Curte urmează a răspunde la două chestiuni de drept, și anume:

intervalul de timp în care se verifică existența posturilor vacante pentru

soluționarea cererii recurentului de valorificare a rezultatelor obținute la

concurs; dreptul recurentului de valorificare a rezultatului obținut la concurs

raportat la locul pe care s-a clasat și situația candidaților clasați înaintea

sa.

În ceea ce privește

intervalul de timp în care se verifică existența posturilor vacante pentru

soluționarea cererii recurentului de valorificare a rezultatelor obținute la

concurs, Înalta Curte reține, în primul rând, faptul că, potrivit principiului

tempus regit actum, în privința recurentului sunt aplicabile dispozițiile art. 30

din Regulament, în forma anterioară modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului

C.S.M. nr. 799/2012 începând cu data de 11 octombrie 2012, având următorul

conținut

1)

„Art. 30.

alin.

(1)

Judecătorii și procurorii care

îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca

urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se

vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în

termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

(2)

Dispozițiile art. 28 alin. (3) și ale

art. 29 se aplică în mod corespunzător.”

Sub acest aspect,

Înalta Curte are în vedere că, în privința recurentului, toate procedurile și

actele aferente concursului s-au încheiat la momentul validării rezultatului

obținut, prin adoptarea de către Plenul C.S.M. a Hotărârii nr. 851 din 8

octombrie 2012, deci anterior datei de 11 octombrie 2012, când a intrat în

vigoare Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012, prin care au fost modificate

prevederile art. 30 din Regulament.

Cu referire la

momentul de început și momentul împlinirii termenului de 6 luni prevăzut de art.

30 alin. (1) din Regulament (în forma anterioară modificărilor aduse prin

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012 începând cu data de 11 octombrie 2012),

Înalta Curte reține că modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor

respective de către intimat sunt corecte, în sensul că intervalul de timp în

care se verifică existența posturilor vacante pentru soluționarea cererilor de

valorificare a rezultatelor obținute la concurs este unic pentru toți

candidații, chiar dacă, spre exemplu, în speță, în privința recurentului

validarea rezultatului său s-a produs la un moment diferit de ceilalți

candidați, respectiv la data de 8 octombrie 2012. Astfel fiind, sunt întemeiate

apărările intimatului în sensul că orice interpretare contrară de natură a

permite stabilirea unor intervale de timp diferite, în funcție de situația

particulară a fiecărui candidat, pentru valorificarea rezultatelor obținute la

concurs ar conduce la apariția unor situații de inechitate între candidați.

O asemenea

interpretare nu este de natură a dezavantaja candidații, întrucât, ipotetic, în

situația în care în intervalul de referință devine vacant un post susceptibil

de ocupare prin valorificare rezultatului, iar în privința candidatului cu prima

vocație la ocuparea postului respectiv prin valorificarea rezultatului există

pe rol un litigiu care poate avea ca finalitate validarea rezultatului obținut

de candidatul respectiv, pentru prezervarea vocației ar trebui ca postul în

discuție să fie indisponibilizat până la pronunțarea unei hotărâri

judecătorești irevocabile (în reglementarea C. proc. civ. de la 1865) sau

definitive (în reglementarea C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010,

republicat).

Potrivit situației

posturilor vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, depusă de

intimat la termenul de astăzi, 11 aprilie 2013, se constată că, la data de 2

octombrie 2012, deci anterior datei de 10 octombrie 2012 când s-a împlinit

termenul de valorificare a rezultatelor concursului din 25 martie 2012, nu

exista nici un post de execuție vacant, iar, la data de 6 decembrie 2012, erau

vacante 2 posturi de execuție, care, însă, pentru argumentele expuse anterior,

nu erau susceptibile de ocupare prin valorificarea rezultatelor concursului din

25 martie 2012 (din cauza împlinirii la data de 10 octombrie 2012 a termenului

de valorificare prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament).

În consecință, nu pot

fi primite susținerile recurentului referitoare la posturile devenite vacante

la data de 15 noiembrie 2012, respectiv în luna decembrie 2012.

vocația recurentului de a-și valorifica rezultatul obținut la concursul de

promovare în funcții de execuție din data de 25 martie 2012 raportat la locul ocupat

și situația candidaților clasați înaintea sa, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul a formulat

cerere de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare

efectivă în funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012 în temeiul

dispozițiilor art. 30 din Regulament (în forma anterioară modificărilor aduse

prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012 începând cu data de 11 octombrie 2012),

care, în cuprinsul alin. (2), prevede că sunt aplicabile în

mod corespunzător dispozițiile art. 28 alin. (3) din Regulament.

Or, conform

dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Regulament: „Promovarea în funcții de

execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face

în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate.”

În jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 1691 din 25 martie 2009) s-a

reținut că dispozițiile art. 30 din Regulament conferă candidaților la

concursul de promovare efectivă vocația de a fi promovați în posturile care

devin vacante în termenul de valorificare. Dispozițiile respective nu instituie

în sarcina C.S.M. obligația de a lua act și de a soluționa favorabil cererea de

valorificare fără a lua în considerare alte cereri ori condiții ce decurg din

dispozițiile legale incidente, cum sunt, spre exemplu, cele ce statuate de prevederile

art. 28 alin. (3) din Regulament.

Întrucât dispozițiile

respective reglementează doar o vocație a candidaților de a valorifica

rezultatul obținut la concurs, iar nu un drept absolut de valorificare automată

și de îndată a cererii de valorificare, Înalta Curte reține că este corect

raționamentul de interpretare și aplicare a dispozițiilor citate, în sensul că

valorificarea rezultatelor obținute la concurs se realizează întotdeauna în

ordinea mediilor obținute la concurs.

În raport cu

circumstanțele de fapt ale cauzei, se reține că recurentul are o vocație de

ordin inferior candidaților care, la concursul de promovare în funcții de

execuție din data de 25 martie 2012, au optat pentru promovarea efectivă la

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în ordinea mediilor obținute,

s-au clasat până pe locul 28, inclusiv.

Se constată, astfel,

că, în aplicarea dispozițiilor legale incidente, intimatul a urmărit respectarea

drepturilor și intereselor legitime ale candidaților, motiv pentru care nu se

poate reține că hotărârea recurată ar fi fost adoptată cu exces de putere în

sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele

arătate, constatând că în mod temeinic și legal intimatul a soluționat cererea

recurentului de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare

în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, cu interpretarea și

aplicarea corectă a dispozițiilor art. 30 coroborat cu art. 28 din Regulament,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de M.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.C. împotriva Hotărârii nr. 1135 din 13 decembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2013.