ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4941/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Hotărârea Plenului nr. 1135 din 13 decembrie 2012, C.S.M. a respins cererea formulată de M.C., procuror la D.I.I.C.O.T., de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, prin promovarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Pentru a adopta hotărârea respectivă, Plenul C.S.M.

a reținut, în esență, următoarele: M.C., procuror la D.I.I.C.O.T., a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012, invocând dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, R.). Procurorul M.C. a participat la concursul de promovare în funcții de execuție organizat la data de 25 martie 2012, optând pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin Hotărârea nr. 38 din 28 februarie 2012, Comisia de organizare a concursului de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor a respins cererea procurorului M.C. de participare la concurs, cu motivarea că avea deja gradul profesional maxim în ierarhia parchetelor, dobândit prin hotărâre judecătorească definitivă. Hotărârea Comisiei de organizare a fost contestată de procuror, iar atât secția pentru procurori, cât și Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 193 din 15 martie 2012, au menținut soluția Comisiei de organizare. Împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 193 din 15 martie 2012, procurorul M.C. a formulat recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M.i, republicata, cu modificările și completările ulterioare, astfel că, prin Hotărârea nr. 44 din 19 martie 2012, Comisia de organizare a dispus participarea la concurs a procurorului M.C.

În urma susținerii concursului de promovare, procurorul M.C. a obținut media 7,875, clasându-se pe poziția a 29- a. Prin Hotărârea nr. 349 din 12 mai 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatelor obținute de candidații care au participat la concursul pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu excepția candidatului M.C., în privința căruia a fost amânată validarea. Prin Decizia civilă nr. 3452 din 11 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de M.C. împotriva Hotărârii nr. 193 din 15 martie 2012 a Plenului C.S.M. și a obligat C.S.M. să emită o hotărâre prin care să se constate că recurentul îndeplinește condițiile legale pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin Hotărârea nr. 851 din 8 octombrie 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatului obținut de procurorul M.C. la concursul de promovare în funcții de execuție susținut la data de 25 martie 2012. Având în vedere că rezultatul obținut de procurorul M.C. a fost validat la data de 8 octombrie 2012 și apreciind că, prin punerea în executare a Deciziei civile nr. 3452 din 11 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și validarea rezultatului obținut la concursul din 25 martie 2012, procurorul a fost pus retroactiv în toate drepturile ce decurgeau din calitatea de candidat la concursul susținut, în mod egal cu ceilalți participanți, inclusiv sub aspectul posibilității valorificării rezultatului obținut în termenul de 6 luni de la comunicare (conform art. 30 alin. (1) din Regulament, în forma anterioară modificărilor introduse prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 799/2012), termen care s-a încheiat la data de 10 octombrie 2012. Astfel fiind, Plenul C.S.M. a reținut că procurorul M.C. s-a clasat pe poziția a 29- a, iar, până la data de 10 octombrie 2012, data limită a valorificărilor, au fost promovați la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, candidații care s-au clasat până pe poziția a 15- a. Orice altă interpretare a dispozițiilor legale ar conduce la o situație de inechitate față de ceilalți candidați care au obținut note mai mari decât contestatarul și totuși nu au reușit să valorifice rezultatele concursului din cauza lipsei posturilor de procuror efectiv vacante disponibile la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. 2. Recursul declarat de M.C.

Împotriva Hotărârii nr. 1135 din 13 decembrie 2012 a Plenului C.S.M. a declarat recurs procurorul M.C., în temeiul art. 29 alin. (7) și (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare , invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul afirmă că, în privința sa, termenul de 5 luni pentru valorificarea rezultatelor concursului din 25 martie 2012 (calculat ca diferența dintre termenul de 6 luni prevăzut de Regulament, în forma anterioară modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012, și cel de 30 de zile scurs până la momentul validării concursului) a început să curgă la 8 octombrie 2012, ca urmare a Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 851 din 8 octombrie 2012, prin care a fost pusă în executare Decizia nr. 3452 din 11 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recurentul susține că au devenit vacante 4 posturi de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în urma numirii procurorilor I.C. și G.M., începând cu 15 noiembrie 2012, respectiv M.I., începând cu decembrie 2012, la D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București și prin transferul procurorului D.C. în funcția de judecător, începând cu 1 decembrie 2012, astfel că intimatul trebuia să dispună promovarea sa în una dintre funcțiile de execuție devenite vacante.

Mai arată recurentul că, în ceea ce îl privește, termenul de valorificare a rezultatelor concursului nu s-a împlinit la data de 10 octombrie 2012, întrucât nu a beneficiat de aceeași perioadă de timp de 5 luni ca și ceilalți candidați admiși, ci doar de două zile, aceasta fiind singura concluzie logică ce se impune din interpretarea textelor Regulamentului, raționament valabil și în situația în care Înalta Curte s-ar fi pronunțat după data de 10 octombrie 2012 cu privire la îndeplinirea condițiilor legale de participare a sa la concurs. În acest sens, recurentul susține că această interpretare este în spiritul și în litera dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulament, astfel cum au fost modificate, începând cu data de 11 octombrie 2012, de a pune toți candidații admiși pe poziții de egalitate pentru promovare, respectiv în trei luni de la validarea rezultatelor concursului.

Prin urmare, recurentul susține că nu poate fi primită argumentația intimatului în sensul că dispozițiile din Regulament au fost modificate doar în sensul reducerii de la 6 luni la 3 luni termenului de valorificare a rezultatelor concursului, ci s-a modificat un element esențial, și anume data de la care curge termenul de valorificare a rezultatelor, în condițiile în care momentul validării rezultatelor concursului nu este același pentru toți candidații. Mai arată recurentul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 30 alin. (1) din Regulament, forma în vigoare începând cu 11 octombrie 2012, fiind de principiu că modificările regulilor de procedură sunt de imediată aplicare, iar dreptul substanțial în speță este reprezentat de prevederile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, un argument în plus fiind acela că, în cuprinsul art. 31 din Regulament, se face referire la modul de calcul al termenelor conform art. 101 și următoarele C. proc.

civ. Recurentul susține că interpretarea de mai sus nu conduce la o situație de inechitate față de ceilalți candidați admiși cu note mai mari, întrucât i s-a permis participarea la concurs abia prin Hotărârea Comisiei de organizare a concursului nr. 44 din 19 martie 2012, deci cu doar 6 zile înaintea concursului spre deosebire de ceilalți candidați (28 februarie 2012), iar validarea rezultatelor concursului s-a amânat de la 14 mai 2012 la 11 septembrie 2012, situație care nu îi este imputabilă. Totodată, recurentul mai arată că cererile tuturor procurorilor admiși, dar care s-au clasat după locul 15 au fost respinse în bloc în ședința C.S.M. din 23 octombrie 2012, deci după împlinirea termenului de 6 luni, în timp ce cererea sa a fost soluționată la data de 13 decembrie 2012, ceea ce poate conduce la presupunerea că și intimatul ar fi putut aprecia inițial că nu s-a împlinit termenul de 6 luni.

3. Apărările formulate de intimatul C.S.M. Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Intimatul susține că nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii recurentului, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Se arată că recurentul a obținut nota 7,875 și s-a clasat pe poziția nr. 29 la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, în condițiile în care, pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au fost scoase la concurs 10 posturi, ocupate de candidații care s-au clasat pe primele 10 locuri, iar, ulterior au fost admise cererile de valorificare a rezultatelor concursului formulate de candidații clasați pe locurile 11 - 15 la același concurs.

Termenul de valorificare a rezultatelor concursului prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament este un termen fix, de decădere, care a început să curgă de la data de 10 aprilie 2012, când au fost publicate rezultatele și s-a împlinit pentru toți candidații la data de 10 octombrie 2012. Chiar dacă în privința recurentului rezultatul obținut la concurs a fost validat la data de 8 octombrie 2012, validarea a fost cu caracter retroactiv, nefiind permisă existența unor termene diferite de valorificare pentru participanții la concurs. Subliniază intimatul că, întrucât s-a clasat pe locul 29, recurentul nu poate să valorifice rezultatul obținut la concurs înainte de candidații care au obținut o medie mai mare, respectiv decât candidații clasați pe locurile 15-28, pentru respectarea dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Regulament.

Totodată, intimatul a menționat faptul că, prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1176 din 13 decembrie 2012 a fost aprobată organizarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor la data de 3 martie 2013, posturile vacante de la instanțe și parchete fiind indisponibilizate în vederea ocupării în urma concursului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Din analiza lucrărilor dosarului, se constată că, în litigiul de față, situația de fapt este conturată în sensul celor expuse în continuare.

Recurentul a participat la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012, optând pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și fiind clasat pe poziția nr. 29 cu media 7,875. Rezultatele concursului au fost publicate la data de 10 aprilie 2012. Prin Hotărârea nr. 349 din 12 mai 2012, Plenul C.S.M. a dispus validarea rezultatelor obținute de candidații care au participat la concursul pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cu excepția recurentului, în privința căruia a fost amânată validarea, până la soluționarea litigiului având ca obiect contestația formulată de recurent împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 193/15 martie 2012, prin care fusese respinsă cererea sa de participare la concurs, motivat de faptul că acesta avea deja gradul profesional maxim în ierarhia parchetelor, dobândit prin hotărâre judecătorească definitivă. Prin Decizia nr. 3452 din 11 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de recurent împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 193 din 15 martie 2012 și a obligat C.S.M. să emită o hotărâre prin care să se constate că recurentul îndeplinește condițiile legale pentru a participa la concursul de promovare în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul București. La data de 14 septembrie 2012, recurentul a formulat, în temeiul art. 30 din Regulament, cerere de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din de 25 martie 2012. Prin Hotărârea nr. 851 din 8 octombrie 2012, Plenul C.S.M.

a dispus validarea rezultatului obținut de recurent la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 25 martie 2012. Ulterior, prin Hotărârea nr. 1135 din 13 decembrie 2012, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de recurent de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, prin promovarea la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, reținând, în esență, că, Decizia nr. 3452 din 11 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 851 din 8 octombrie 2012 au avut ca efect repunerea retroactivă a recurentului în toate drepturile ce decurgeau din calitatea de candidat la concursul respectiv, în mod egal cu ceilalți participanți, inclusiv sub aspectul posibilității valorificării rezultatului obținut în termenul de 6 luni de la comunicare, termen care s-a încheiat la data de 10 octombrie 2012 și că, în considerarea locului obținut de recurent, orice altă interpretare a dispozițiilor legale ar conduce la o situație de inechitate față de ceilalți candidați care au obținut note mai mari și totuși nu au reușit să valorifice rezultatele concursului din cauza lipsei posturilor de procuror efectiv vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Față de criticile din recurs, Înalta Curte urmează a răspunde la două chestiuni de drept, și anume: intervalul de timp în care se verifică existența posturilor vacante pentru soluționarea cererii recurentului de valorificare a rezultatelor obținute la concurs; dreptul recurentului de valorificare a rezultatului obținut la concurs raportat la locul pe care s-a clasat și situația candidaților clasați înaintea sa. În ceea ce privește intervalul de timp în care se verifică existența posturilor vacante pentru soluționarea cererii recurentului de valorificare a rezultatelor obținute la concurs, Înalta Curte reține, în primul rând, faptul că, potrivit principiului tempus regit actum, în privința recurentului sunt aplicabile dispozițiile art. 30 din Regulament, în forma anterioară modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 799/2012 începând cu data de 11 octombrie 2012, având următorul conținut 1) „Art. 30. alin. (1) Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. (2) Dispozițiile art. 28 alin. (3) și ale art. 29 se aplică în mod corespunzător.” Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere că, în privința recurentului, toate procedurile și actele aferente concursului s-au încheiat la momentul validării rezultatului obținut, prin adoptarea de către Plenul C.S.M.

a Hotărârii nr. 851 din 8 octombrie 2012, deci anterior datei de 11 octombrie 2012, când a intrat în vigoare Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 799/2012, prin care au fost modificate prevederile art. 30 din Regulament. Cu referire la momentul de început și momentul împlinirii termenului de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament (în forma anterioară modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 799/2012 începând cu data de 11 octombrie 2012), Înalta Curte reține că modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor respective de către intimat sunt corecte, în sensul că intervalul de timp în care se verifică existența posturilor vacante pentru soluționarea cererilor de valorificare a rezultatelor obținute la concurs este unic pentru toți candidații, chiar dacă, spre exemplu, în speță, în privința recurentului validarea rezultatului său s-a produs la un moment diferit de ceilalți candidați, respectiv la data de 8 octombrie 2012. Astfel fiind, sunt întemeiate apărările intimatului în sensul că orice interpretare contrară de natură a permite stabilirea unor intervale de timp diferite, în funcție de situația particulară a fiecărui candidat, pentru valorificarea rezultatelor obținute la concurs ar conduce la apariția unor situații de inechitate între candidați.

O asemenea interpretare nu este de natură a dezavantaja candidații, întrucât, ipotetic, în situația în care în intervalul de referință devine vacant un post susceptibil de ocupare prin valorificare rezultatului, iar în privința candidatului cu prima vocație la ocuparea postului respectiv prin valorificarea rezultatului există pe rol un litigiu care poate avea ca finalitate validarea rezultatului obținut de candidatul respectiv, pentru prezervarea vocației ar trebui ca postul în discuție să fie indisponibilizat până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile (în reglementarea C. proc. civ. de la 1865) sau definitive (în reglementarea C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat).

Potrivit situației posturilor vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, depusă de intimat la termenul de astăzi, 11 aprilie 2013, se constată că, la data de 2 octombrie 2012, deci anterior datei de 10 octombrie 2012 când s-a împlinit termenul de valorificare a rezultatelor concursului din 25 martie 2012, nu exista nici un post de execuție vacant, iar, la data de 6 decembrie 2012, erau vacante 2 posturi de execuție, care, însă, pentru argumentele expuse anterior, nu erau susceptibile de ocupare prin valorificarea rezultatelor concursului din 25 martie 2012 (din cauza împlinirii la data de 10 octombrie 2012 a termenului de valorificare prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament).

În consecință, nu pot fi primite susținerile recurentului referitoare la posturile devenite vacante la data de 15 noiembrie 2012, respectiv în luna decembrie 2012. 2. Cu referire la vocația recurentului de a-și valorifica rezultatul obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 25 martie 2012 raportat la locul ocupat și situația candidaților clasați înaintea sa, Înalta Curte reține următoarele: Recurentul a formulat cerere de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012 în temeiul dispozițiilor art. 30 din Regulament (în forma anterioară modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 799/2012 începând cu data de 11 octombrie 2012), care, în cuprinsul alin. (2), prevede că sunt aplicabile în mod corespunzător dispozițiile art. 28 alin. (3) din Regulament. Or, conform dispozițiilor art. 28 alin. (3) din Regulament: „Promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate.” În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 1691 din 25 martie 2009) s-a reținut că dispozițiile art. 30 din Regulament conferă candidaților la concursul de promovare efectivă vocația de a fi promovați în posturile care devin vacante în termenul de valorificare.

Dispozițiile respective nu instituie în sarcina C.S.M. obligația de a lua act și de a soluționa favorabil cererea de valorificare fără a lua în considerare alte cereri ori condiții ce decurg din dispozițiile legale incidente, cum sunt, spre exemplu, cele ce statuate de prevederile art. 28 alin. (3) din Regulament. Întrucât dispozițiile respective reglementează doar o vocație a candidaților de a valorifica rezultatul obținut la concurs, iar nu un drept absolut de valorificare automată și de îndată a cererii de valorificare, Înalta Curte reține că este corect raționamentul de interpretare și aplicare a dispozițiilor citate, în sensul că valorificarea rezultatelor obținute la concurs se realizează întotdeauna în ordinea mediilor obținute la concurs.

În raport cu circumstanțele de fapt ale cauzei, se reține că recurentul are o vocație de ordin inferior candidaților care, la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, au optat pentru promovarea efectivă la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în ordinea mediilor obținute, s-au clasat până pe locul 28, inclusiv. Se constată, astfel, că, în aplicarea dispozițiilor legale incidente, intimatul a urmărit respectarea drepturilor și intereselor legitime ale candidaților, motiv pentru care nu se poate reține că hotărârea recurată ar fi fost adoptată cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate, constatând că în mod temeinic și legal intimatul a soluționat cererea recurentului de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 30 coroborat cu art. 28 din Regulament, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.C. împotriva Hotărârii nr. 1135 din 13 decembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2013.