ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5204/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5204/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 22

septembrie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii a înaintat recursul

declarat de judecător cpt. magistrat D.S.M. împotriva hotărârii nr. 192 din 15

martie 2012 pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin

care i-a fost respinsă contestația împotriva hotărârii nr. 135 din  7 martie 2012

pronunțată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Recurentul a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii nr. 192 din 15 martie 2012 pronunțată de

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și, pe cale de consecință, anularea

hotărârii nr. 135 din 7 martie 2012 pronunțată de secția pentru judecători a Consiliului

Superior al Magistraturii și a hotărârii nr. 21 din 21 februarie 2012 a Comisiei

de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor

și procurorilor din data de 25 martie 2012 prin care a fost respinsă cererea de

înscriere la concursul de promovare efectivă la Curtea de Apel București, secția

I penală și să se constate că îndeplinește toate condițiile de participare la concursul

organizat de Consiliul Superior al Magistraturii în data de 25 martie 2012 pentru

promovarea efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, respectiv

în vederea ocupării unui din locurile vacante aflate în organizarea Curții de Apel

București, secția I penală.

Hotărârea atacată a fost

considerată nelegală și netemeinică, fiind incident cazul de casare prevăzut de

art. 304 alin. (1) pct. 9 teza a II-a C. proc. civ. pentru că hotărârea a fost dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În fapt, recurentul a

arătat că a formulat cerere de înscriere la concursul de promovare în funcții de

execuție a judecătorilor din 25 martie 2012 optând pentru promovarea efectivă la

Curtea de Apel București, secția I penală și pentru specializarea Drept penal.

În urma verificării cererii

sale, Comisia de organizare a concursului a apreciat că nu îndeplinește condițiile

de participare la concurs pentru că este cadru militar activ.

Secția pentru judecători

a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată împotriva

hotărârii comisiei, iar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins,

prin hotărârea atacată, contestația împotriva hotărârii Comisiei pentru judecători.

S-a apreciat că hotărârea

atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv:

- art. 43 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor;

- art. 44 din Legea

nr. 303/2004;

- art. 5 din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare;

- art. 4 și art. 34 din

același Regulament.

Legea instituie trei condiții,

expres și limitativ prevăzute de art. 44 alin. (1) din lege: calificativul la ultima

evaluare, lipsa sancțiunilor disciplinare în ultimii 3 ani și condițiile de vechime

în funcție, iar promovarea se poate face numai la instanțele sau parchetele imediat

superioare.

Din nicio dispoziție legală

nu rezultă, pentru judecătorii militari care sunt ofițeri activi ai Ministerului

Apărării Naționale, vreo incapacitate sau vreo decădere cu privire la cariera lor

profesională.

Recurentul a arătat că

îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) și alin.

(2) din Legea nr. 303/2004, art. 4 și 5 din Regulament.

Cu privire la instanța

la care a solicitat promovarea, Curtea de Apel București, aceasta este instanța

imediat superioară celei la care funcționează recurentul în prezent (Tribunalul

București) pentru că instanțele militar sunt organizate și funcționează la fel ca

și instanțele civile, conform Legii nr. 304/2004, iar menționarea distinctă a instanței

militare față de cea civilă, nu înseamnă că ele sunt parte a unui alt sistem judiciar

decât cele civile.

Calitatea de cadru militar

activ a judecătorilor militari nu poate constitui o cauză de natură a conduce la

respingerea cererii de participare la concurs, iar prin hotărârea atacată se generează

o discriminare incompatibilă cu dispozițiile art. 16 din Constituție pentru că se

induce ideea că îndreptățirea de a participa la concursul de promovare într-o funcție

de execuție la Curtea de Apel București ar aparține doar judecătorilor ce funcționează

la instanțele civile, deși art. 43-47 nu prevăd acest lucru.

S-a invocat faptul că

practica Înaltei Curți este contradictorie deoarece în decizia nr. 1979 din 12

aprilie 2007 s-a reținut că „în situația în care e declarat reușit la concursul

pentru funcția de judecător militar, acea persoană are posibilitatea ca înainte

de numirea sa ca judecător militar să solicite și să obțină reactivarea ca ofițer

activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale”.

În schimb, în decizia

nr. 4327/2011 Înalta Curte a reținut că promovarea judecătorilor de la instanțele

militare se poate face doar la instanța militară imediat superioară, iar nu și la

o instanță superioară civilă.

Potrivit deciziei nr.

4327 din 23 septembrie 2011 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și

fiscal, nici un judecător militar nu ar putea accede la funcția de judecător la

instanța supremă decât dacă s-ar transfera, în prealabil înscrierii la concurs,

la o instanță civilă, ceea ce ar fi de neacceptat, susține recurentul, cu atât mai

mult cu cât această condiție nu îi este cerută unui procuror care se înscrie pentru

concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție,

având în vedere că prin decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006 a Curții Constituționale

a fost declarat neconstituțional art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

A apreciat recurentul

că dispozițiile art. 43 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sunt

neconstituționale în măsura în care se interpretează că promovarea judecătorilor

de la instanțele militare se poate face doar la instanța militară imediat superioară,

iar nu și la o instanță superioară civilă și că, pentru a putea participa la un

concurs de promovare efectivă la o instanță civilă, judecătorul militar trebuie

să solicite, în prealabil, transferul de la o instanță militară la una civilă.

Diferența de tratament

între judecătorii care funcționează la o instanță civilă și cei care funcționează

la o instanță militară nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Stabilind pentru înscrierea

la concursul de promovare în funcția de judecător la o instanță civilă condiția

negativă pentru candidați de a nu avea calitatea de cadru militar activ (condiție

obligatorie pentru ca un judecător militar să poată funcționa la o instanță militară),

Comisia, secția pentru judecători și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii,

susține recurentul, au adăugat o nouă condiție pentru promovare, inexistentă în

actele normative care reglementează procedura promovării în funcțiile de execuție

a judecătorilor, iar discriminarea făcută între judecătorii militari și judecătorii

care funcționează la o instanță civilă este evidentă.

S-a făcut referire la

hotărârea nr. 140 din 26 aprilie 2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

din care rezultă că a fost promovat în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație

și Justiție un judecător miliar, iar trecerea sa în rezervă s-a făcut ulterior hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii.

Intimatul Consiliul Superior

al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

După examinarea motivelor

de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge,

cu majoritate, recursul declarat pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză a fost

atacată hotărârea nr. 192 din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantul D.S.M.,

judecător cu grad de tribunal la Tribunalul Militar București, împotriva hotărârii

nr. 135 din 7 martie 2012 a secției pentru judecători prin care a fost respinsă

contestația împotriva hotărârii nr. 22 din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare

a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor

din 25 martie 2012.

Comisia de organizare

a concursului din 25 martie 2012 a respins cererea de înscriere la concurs formulată

de D.S.M. având în vedere că la data înscrierii la concursul de promovare pentru

Curtea de Apel București, în calitate de judecător militar, deține statutul de militar

activ.

În hotărârea atacată s-a

reținut că potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, judecătorii și procurorii pot participa

la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare, iar instanțele

imediat superioare sunt cele enumerate expres și limitativ în Titlul II, cap.II

din Legea nr. 304/2004.

Problema care se impune

a fi soluționată în cauză este aceea dacă un judecător militar poate participa la

concursul de promovare în funcții de execuție la o instanță civilă.

Potrivit art. 43

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

promovarea judecătorilor și procurorilor se face prin concurs organizat la nivel

național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel,

sau, după caz, parchete, iar conform art. 44 alin. (1) din același act normativ,

judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare la instanțele

sau pachetele imediat superioare.

În hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 64/2006, cu modificările ulterioare, în

art. 4 alin. (1) se prevede că „Promovarea judecătorilor și procurorilor în funcție

de execuție sau pe loc, se face în gradul imediat superior celui pe care îl deține

judecătorul sau procurorul, până la nivelul curții de apel, pentru judecători, respectiv

până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

procurori”.

În art. 4 alin. (3) din

aceeași hotărâre, se prevede posibilitatea ca judecătorii și procurorii să poată

candida pentru promovare efectivă la oricare dintre instanțele și, respectiv, parchetele

pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanțe sau parchetul

la care funcționează.

Din interpretarea acestor

dispoziții, precum și în raport de prevederile art. 34 din hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 621/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare

și desfășurare a concursului pentru promovarea judecătorilor și procurorilor care

prevăd că dispozițiile din acest regulament se aplică și judecătorilor și procurorilor

militari, rezultă că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate

face la instanța imediat superioară dar tot militară.

Recurentul deși susține

că îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a participa la concursul

de promovare, plecând de la dispozițiile mai sus invocate, se constată că recursul,

judecător la tribunalul militar putea să participe la concursul de promovare pentru

un post vacant la o instanță imediat superioară, dar tot în cadrul instanțelor militare.

Sunt nefondate susținerile

recurentului că instanța la care a solicitat promovarea (Curtea de Apel București)

ar fi instanță superioară celei la care funcționează în prezent recurentul (Tribunalul

Militar București), deoarece, potrivit art. 56 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, instanțele militare sunt: tribunalele militare, Tribunalul Militar Teritorial

București și Curtea Militară de Apel București.

Recurentul a invocat faptul

că prin hotărârea atacată s-ar crea o stare de discriminare și care n-ar avea o

justificare rezonabilă și obiectivă, însă aceste susțineri sunt nefondate.

Premisa de la care pornește

recurentul atunci când susține existența discriminării este greșită deoarece acesta

nu are statut de judecător, ci de judecător militar.

Dacă ar fi fost judecător

la tribunal nu i s-ar fi refuzat participarea, dacă erau îndeplinite și celelalte

condiții prevăzute de lege, la concursul de promovare în funcția de execuție pentru

un post vacant la curtea de apel, ci refuzul s-a datorat faptului că este judecător

militar și solicită promovarea la o instanță civilă.

Prin urmare, recurentul

nu se află într-o situație comparabilă cu cei față de care invocă discriminarea

și, deci, nu suntem în prezența unei discriminări.

Referitor la practica

contradictorie a Înaltei Curți în această problemă, se constată că și aceste susțineri

sunt nefondate.

Mai întâi, decizia

nr. 1979 din 12 aprilie 2007 este o decizie de speță și nu reprezintă o practică

a instanței supreme.

În al doilea rând, soluția

dată în acea speță nu prezintă relevanță în cauză pentru că ea se referă la situația

unei cereri formulată de un judecător de la o instanță civilă care a participat

la un concurs organizat pentru un post vacant la o instanță militară și viza interpretarea

art. 32 din Legea nr. 303/2004.

În problema ce face obiectul

prezentei cauze, soluțiile pronunțate anterior (decizia nr. 3650 din 22 iunie 2011,

decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011) au fost identice.

Recurentul a invocat în

motivele de recurs că dispozițiile art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004 sunt neconstituționale, dar nu a depus motivarea excepției de neconstituționalitate,

deși a fost citat expres cu această cerință, astfel că nu a putut fi analizată o

eventuală cerere de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție.

Deși se susține de către

recurent că prin actele contestate în prezenta cauză s-a adăugat o nouă condiție

pentru promovare, care este inexistentă în actele normative ce reglementează promovarea

judecătorilor, se constată că nu era necesar ca în lege să se prevadă condiția negativă

(aceea de a nu fi cadru militar activ) pentru situația în care un judecător militar

dorește să participe la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții vacante

ce face parte din organigrama unei instanțe civile, deoarece chiar art. 44

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin

hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 se referă

la instanțele și parchetele imediat superioare.

În ceea ce privește susținerile

recurentului privind imposibilitatea unui judecător militar de a accede la funcția

de judecător la instanța supremă și acestea se constată că sunt nefondate având

în vedere dispozițiile art. 52-52

7

din Legea nr. 303/ 2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare și cele

ale hotărârii nr. 74 din 31 ianuarie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție .

În aceste condiții sunt

lipsite de relevanță referirile recurentului la o hotărâre a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii din 2005 referitoare la promovarea unui judecător militar

în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece atunci era

aplicabilă o altă procedură de promovare la instanța supremă.

Apreciind că hotărârea

atacată este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca nefondat, cu majoritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Respinge recursul declarat de D.S.M. hotărârii

nr. 192 din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie

2012.