ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3597/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Circumstanțele cauzei. Conținutul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ce formează obiectul recursului Prin Hotărârea nr. 236 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins contestația formulată de doamna judecător B.C. împotriva Hotărârii nr. 292 din 19 aprilie 2011 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, prin Hotărârea nr. 292 din 19 aprilie 2011, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de doamna B.C., judecător la Tribunalul București, împotriva Hotărârii nr. 17 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de organizare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 8 mai 2011. În adoptarea hotărârii contestate în cauză, secția pentru judecători a avut în vedere că prin Hotărârea nr. 17 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de organizare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 8 mai 2011, a fost respinsă cererea de înscriere la acest concurs, formulată de doamna B.C., judecător la Tribunalul București, pentru lipsa posturilor de judecător alocate la concurs Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Examinând dispozițiile legale incidente, respectiv art. 43 alin. (1) și (5) din Legea nr. 303/2004, art. 1, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, secția pentru judecători a reținut că, distinct de îndeplinirea cerințelor legale de participare la concurs, prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi posibilă participarea la concurs, este necesară alocarea de către Plenul Consiliului a unui post vacant, la secția și specializarea pentru care a optat judecătorul prin cererea de înscriere. Or, Secția pentru judecători a constatat că la Curtea de Apel București, secția a II-a penală pentru care a optat recurenta nu a fost scos la concurs niciun post de execuție de judecător, astfel cum a rezultat din lista posturilor vacante scoase la concurs.

În ceea ce privește susținerea doamnei judecător conform căreia între noțiunea de promovare și cea de participare la concurs nu există identitate, secția pentru judecători a reținut că cererea doamnei judecător a fost respinsă pentru lipsa posturilor de judecător alocate la acest concurs Curții de Apel București, secția a II-a penală, și nu pentru faptul că aceasta nu ar fi îndeplinit cerințele prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 pentru a putea participa la concurs. 2. Motivele de recurs formulate de recurenta B.C. Împotriva Hotărârii nr. 236 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a declarat recurs d-na B.C., în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs dezvoltate și precizate, recurenta, solicitând anularea hotărârii recurate și implicit a Hotărârii secției pentru judecători și a Comisiei de Organizare a Concursului de promovare în funcțiile de execuție din data de 8 mai 2011 și pe cale de consecință constatarea dreptului său de a participa la concursul din 8 mai 2011 dar și obligarea intimatului la validarea rezultatului obținut la concursul susținut în sesiunea mai 2011, ca și la promovarea într-o funcție de execuție la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a înfățișat următoarele critici și aprecieri în susținerea nelegalității actului contestat: - încălcarea vădită a dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, și ale art. 6 alin. (1)-(3) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, (”Regulamentul”), derivând dintr-o interpretare confuză a acestor texte de lege; - particularitatea speței derivă din interpretarea sintagmei în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel, după caz, la parchete, cu privire la are Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și Curtea de Apel București au oferit interpretări diferite; -clarificarea situației postului pentru care a optat reclamanta și cu privire la care nu avea certitudinea că nu este vacant în momentul înscrierii la concurs,

a avut loc după data anunțării concursului, respectiv la data de 28 aprilie 2011, potrivit hotărârii nr. 254 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a decis ocuparea pe o perioadă nedeterminată a două dintre posturile vacante ale Curții de Apel București; -nu s-a pus problema imposibilității ocupării unui post devenit vacant după data anunțării concursului, fie în urma validării concursului, fie prin procedeul valorificării rezultatului obținut la examen, astfel după cum rezultă și din cuprinsul deciziei nr. 1785 din 17 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal; - în contextul conturării rolului și atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pe larg enunțate de recurentă, s-a apreciat că în exercitarea atribuției administrative prevăzută de dispozițiile art. 35 lit. c) din legea de organizare, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat un comportament de natură să provoace prin el însuși o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună credință; Postul pentru care a optat recurenta a fost declarat vacant după data anunțării concursului, respectiv la 28 aprilie 2011, deși solicitarea Curții de Apel București în sensul scoaterii la concurs a avut loc în data de 2 martie 2011, înainte de adoptarea Hotărârii nr. 32 din 3 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- ilegalitatea săvârșită de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii rezidă tocmai în adoptarea acestei decizii discreționare, neargumentate pe aspectul prezentat; - recurenta a precizat că nu a făcut decât să depună diligențe pentru a urmări situația postului pentru care a candidat și care a fost declarat susceptibil de a fi ocupat prin promovare la o dată ulterioară concursului, nesocotirea exigențelor de accesibilitate și previzibilitate de organizare a concursului de promovare cu referire specială la situația postului pentru care a candidat fiindu-i imputabilă exclusiv intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

3. Apărările intimatului Consiliul Superior al Magistraturii Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta B.C., în esență pentru motivele reținute și în cuprinsul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 236 din 28 aprilie 2011. S-a arătat că d-nei B.C. i-a fost respinsă cererea de înscriere la concurs pentru lipsa posturilor de judecător alocate la respectivul concurs, Curții de Apel București, secția a II-a penală, instanță pentru care a ales să candideze. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat.

Examinând actele și lucrările dosarului ca și hotărârea atacată în procedura specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună admiterea recursului și anularea actului atacat, în sensul arătat de recurentă. Actele și lucrările dosarului atestă, incontestabil, că d-na C.B., judecător în cadrul Tribunalului București s-a înscris la data de 23 martie 2011 la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor din 8 mai 2011, optând pentru promovare efectivă la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, specializarea drept penal.

La data de 3 martie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat organizarea concursului de promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, stabilit pentru data de 8 mai 2011, ocazie cu care s-a reținut că la Curtea de Apel București, secția a II-a penală nu au fost scoase la concurs posturi de judecător (Anexa 2 la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92 din 3 martie 2011). Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite criticile recurentei vizând modalitatea în care atât comisia de organizare a concursului de promovare din data de 8 mai 2011 (Hotărârea nr. 17 din 12 aprilie 2011), secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (Hotărârea nr. 292 din 19 aprilie 2011) cât și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (Hotărârea nr. 236 din 28 aprilie 2011) au interpretat prevederile art. 43 și 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind condițiile ce se cer a fi îndeplinite de judecătorii și procurorii ce doresc să participe la concursul de promovare.

Este adevărat, din perspectivă semantică, că între noțiunile de „promovare” și respectiv de „participare” nu există identitate. Nu mai puțin însă, într-o interpretare logico-juridică a textelor sus-arătate, este evident că intenția legiuitorului a fost în sensul reglementării și organizării concursurilor la nivel național, ca unică modalitate de promovare a judecătorilor și procurorilor, prin participarea la astfel de concursuri, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel, sau, după caz, la parchete.

Așa fiind, împrejurarea că o astfel de cerință, a existenței posturilor vacante, nu se mai regăsește menționată distinct în enumerarea criteriilor stipulate în art. 44 din Legea nr. 303/2004, nu poate conduce la concluzia că înscrierea în vederea participării la astfel de concursuri de promovare, cu opțiunea „promovării efective” se poate realiza chiar în condițiile în care nu există, la momentul înscrierii, posturi vacante alocate la instanța, respectiv parchetul pentru care se optează prin înscrierea la concurs. Toate elementele de fapt enumerate de recurentă, în sensul justificării opțiunii sale de înscriere la un concurs de promovare chiar în lipsa posturilor vacante, alocate la instanța, secția și specializarea pentru care a optat judecătorul, apar ca lipsite de relevanță din perspectiva conținutului și sensului textelor legale sus-enunțate.

Mai mult, prevederile legale arătate, sunt reluate și în art. 1, art. 6 alin. (1) și (2), art. 4 alin. (2) și (3) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare.

Nici invocarea de către recurentă a unei alte decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu nr. 1785 din 17 mai 2006, nu prezintă relevanță în demonstrarea nelegalității Hotărârii Plenul Consiliului Superior al Magistraturii atacată pe calea prezentului recurs, cu atât mai mult cu cât, prin acea decizie de speță instanța s-a pronunțat asupra unei cereri de valorificare a unui rezultat obținut la un concurs de promovare, organizat în anul 2003, sub incidența unei alte reglementări, ce nu mai este în vigoare, respectiv a Legii nr. 92/1992, republicată, și a unui Ordin, cu nr. 2958/C din 10 decembrie 2011, emis de Ministrul Justiției. Față de toate cele mai sus arătate, apreciind că hotărârea atacată nu este afectată de nici un viciu de nelegalitate, fiind adoptată cu respectarea și aplicarea prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C. împotriva Hotărârii nr. 236 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.