ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3597/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei. Conținutul Hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ce formează obiectul recursului

Prin Hotărârea nr. 236

din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins

contestația formulată de doamna judecător B.C. împotriva Hotărârii nr. 292 din 19

aprilie 2011 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a pronunța această

soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, prin Hotărârea

nr. 292 din 19 aprilie 2011, secția pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii a respins contestația formulată de doamna B.C., judecător la Tribunalul

București, împotriva Hotărârii nr. 17 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de organizare

a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție

din data de 8 mai 2011.

În adoptarea hotărârii

contestate în cauză, secția pentru judecători a avut în vedere că prin Hotărârea

nr. 17 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de organizare a concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 8 mai 2011, a fost

respinsă cererea de înscriere la acest concurs, formulată de doamna B.C., judecător

la Tribunalul București, pentru lipsa posturilor de judecător alocate la concurs

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Examinând dispozițiile

legale incidente, respectiv art. 43 alin. (1) și (5) din Legea nr. 303/2004,

art. 1, art. 4 alin. (2) și (3) și art. 6 alin. (1) și (2) din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor,

secția pentru judecători a reținut că, distinct de îndeplinirea cerințelor legale

de participare la concurs, prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată,

cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi posibilă participarea la

concurs, este necesară alocarea de către Plenul Consiliului a unui post vacant,

la secția și specializarea pentru care a optat judecătorul prin cererea de înscriere.

Or, Secția pentru judecători

a constatat că la Curtea de Apel București, secția a II-a penală pentru care a optat

recurenta nu a fost scos la concurs niciun post de execuție de judecător, astfel

cum a rezultat din lista posturilor vacante scoase la concurs.

În ceea ce privește susținerea

doamnei judecător conform căreia între noțiunea de promovare și cea de participare

la concurs nu există identitate, secția pentru judecători a reținut că cererea doamnei

judecător a fost respinsă pentru lipsa posturilor de judecător alocate la acest

concurs Curții de Apel București, secția a II-a penală, și nu pentru faptul că aceasta

nu ar fi îndeplinit cerințele prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

pentru a putea participa la concurs.

formulate de recurenta B.C.

Împotriva Hotărârii

nr. 236 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a

declarat recurs d-na B.C., în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul

Superior al Magistraturii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs

dezvoltate și precizate, recurenta, solicitând anularea hotărârii recurate și implicit

a Hotărârii secției pentru judecători și a Comisiei de Organizare a Concursului

de promovare în funcțiile de execuție din data de 8 mai 2011 și pe cale de consecință

constatarea dreptului său de a participa la concursul din 8 mai 2011 dar și obligarea

intimatului la validarea rezultatului obținut la concursul susținut în sesiunea

mai 2011, ca și la promovarea într-o funcție de execuție la Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, a înfățișat următoarele critici și aprecieri în susținerea

nelegalității actului contestat:

- încălcarea vădită a

dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, și ale art. 6 alin. (1)-(3)

din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor

și procurorilor în funcții de execuție, (”Regulamentul”), derivând dintr-o interpretare

confuză a acestor texte de lege;

- particularitatea speței

derivă din interpretarea sintagmei în limita posturilor vacante existente la tribunale

și curți de apel, după caz, la parchete, cu privire la are Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii și Curtea de Apel București au oferit interpretări diferite;

-clarificarea situației

postului pentru care a optat reclamanta și cu privire la care nu avea certitudinea

că nu este vacant în momentul înscrierii la concurs, a avut loc după data anunțării

concursului, respectiv la data de 28 aprilie 2011, potrivit hotărârii nr. 254 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a decis ocuparea pe o

perioadă nedeterminată a două dintre posturile vacante ale Curții de Apel București;

-nu s-a pus problema imposibilității

ocupării unui post devenit vacant după data anunțării concursului, fie în urma validării

concursului, fie prin procedeul valorificării rezultatului obținut la examen, astfel

după cum rezultă și din cuprinsul deciziei nr. 1785 din 17 mai 2006 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal;

- în contextul conturării

rolului și atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pe larg enunțate

de recurentă, s-a apreciat că în exercitarea atribuției administrative prevăzută

de dispozițiile art. 35 lit. c) din legea de organizare, Consiliul Superior al Magistraturii

a adoptat un comportament de natură să provoace prin el însuși o confuzie admisibilă

în percepția unui justițiabil de bună credință;

Postul pentru care a optat

recurenta a fost declarat vacant după data anunțării concursului, respectiv la 28

aprilie 2011, deși solicitarea Curții de Apel București în sensul scoaterii la concurs

a avut loc în data de 2 martie 2011, înainte de adoptarea Hotărârii nr. 32 din 3

martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;

- ilegalitatea săvârșită

de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii rezidă tocmai în adoptarea acestei

decizii discreționare, neargumentate pe aspectul prezentat;

- recurenta a precizat

că nu a făcut decât să depună diligențe pentru a urmări situația postului pentru

care a candidat și care a fost declarat susceptibil de a fi ocupat prin promovare

la o dată ulterioară concursului, nesocotirea exigențelor de accesibilitate și previzibilitate

de organizare a concursului de promovare cu referire specială la situația postului

pentru care a candidat fiindu-i imputabilă exclusiv intimatului Consiliul Superior

al Magistraturii.

Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea ca nefondat

a recursului declarat de recurenta B.C., în esență pentru motivele reținute și în

cuprinsul Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 236 din 28

aprilie 2011. S-a arătat că d-nei B.C. i-a fost respinsă cererea de înscriere la

concurs pentru lipsa posturilor de judecător alocate la respectivul concurs, Curții

de Apel București, secția a II-a penală, instanță pentru care a ales să candideze.

instanței de control judiciar

Recursul nu este fondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului ca și hotărârea atacată în procedura specială prevăzută de art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că nu subzistă

în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună admiterea recursului și anularea

actului atacat, în sensul arătat de recurentă.

Actele și lucrările dosarului

atestă, incontestabil, că d-na C.B., judecător în cadrul Tribunalului București

s-a înscris la data de 23 martie 2011 la concursul de promovare a judecătorilor

și procurorilor din 8 mai 2011, optând pentru promovare efectivă la Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, specializarea drept penal.

La data de 3 martie 2011,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat organizarea concursului de

promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, stabilit

pentru data de 8 mai 2011, ocazie cu care s-a reținut că la Curtea de Apel București,

secția a II-a penală nu au fost scoase la concurs posturi de judecător (Anexa 2

la Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92 din 3 martie

2011).

Înalta Curte apreciază

că nu pot fi primite criticile recurentei vizând modalitatea în care atât comisia

de organizare a concursului de promovare din data de 8 mai 2011 (Hotărârea nr. 17

din 12 aprilie 2011), secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

(Hotărârea nr. 292 din 19 aprilie 2011) cât și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

(Hotărârea nr. 236 din 28 aprilie 2011) au interpretat prevederile art. 43 și 44

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind condițiile ce se cer a fi îndeplinite

de judecătorii și procurorii ce doresc să participe la concursul de promovare.

Este adevărat, din perspectivă

semantică, că între noțiunile de „promovare” și respectiv de „participare” nu există

identitate.

Nu mai puțin însă, într-o

interpretare logico-juridică a textelor sus-arătate, este evident că intenția legiuitorului

a fost în sensul reglementării și organizării concursurilor la nivel național, ca

unică modalitate de promovare a judecătorilor și procurorilor, prin participarea

la astfel de concursuri, în limita posturilor vacante existente la tribunale și

curți de apel, sau, după caz, la parchete.

Așa fiind, împrejurarea

că o astfel de cerință, a existenței posturilor vacante, nu se mai regăsește menționată

distinct în enumerarea criteriilor stipulate în art. 44 din Legea nr. 303/2004,

nu poate conduce la concluzia că înscrierea în vederea participării la astfel de

concursuri de promovare, cu opțiunea „promovării efective” se poate realiza chiar

în condițiile în care nu există, la momentul înscrierii, posturi vacante alocate

la instanța, respectiv parchetul pentru care se optează prin înscrierea la concurs.

Toate elementele de fapt

enumerate de recurentă, în sensul justificării opțiunii sale de înscriere la un

concurs de promovare chiar în lipsa posturilor vacante, alocate la instanța, secția

și specializarea pentru care a optat judecătorul, apar ca lipsite de relevanță din

perspectiva conținutului și sensului textelor legale sus-enunțate.

Mai mult, prevederile

legale arătate, sunt reluate și în art. 1, art. 6 alin. (1) și (2), art. 4

alin. (2) și (3) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările și completările

ulterioare.

Nici invocarea de către

recurentă a unei alte decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, cu nr. 1785 din 17 mai 2006, nu prezintă

relevanță în demonstrarea nelegalității Hotărârii Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii atacată pe calea prezentului recurs, cu atât mai mult cu cât, prin

acea decizie de speță instanța s-a pronunțat asupra unei cereri de valorificare

a unui rezultat obținut la un concurs de promovare, organizat în anul 2003, sub

incidența unei alte reglementări, ce nu mai este în vigoare, respectiv a Legii

nr. 92/1992, republicată, și a unui Ordin, cu nr. 2958/C din 10 decembrie 2011,

emis de Ministrul Justiției.

Față de toate cele mai

sus arătate, apreciind că hotărârea atacată nu este afectată de nici un viciu de

nelegalitate, fiind adoptată cu respectarea și aplicarea prevederilor legale incidente,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.C. împotriva Hotărârii

nr. 236 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie

2011.