ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 977/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 977/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 3597 din 21 iunie
2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal a fost respins recursul formulat de recurenta B.C. împotriva Hotărârii
nr. 236 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,
ca nefondat.
În motivarea deciziei
se reține că, în mod legal Consiliul Superior al Magistraturii a respins
contestația reclamantei prin care aceasta a solicitat validarea rezultatului
său obținut la examenul de promovare din sesiunea mai 2011 și valorificarea
rezultatului obținut în sensul promovării într-o funcție de execuție la Curtea
de Apel București, secția a II-a penală. S-a arătat că, potrivit Hotărârii nr.
92 din 3 martie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, nu a
fost scos nici un post de judecător la această secție, astfel că reclamanta nu
se putea înscrie să candideze pentru un post care nu era vacant la data
organizării concursului.
În drept, instanța de
recurs a făcut referire la prevederile art. 43 și 44 alin. (1) din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare recurenta B.C., susținând că instanța
de recurs a omis să-i analizeze motivul de recurs referitor la conduita
discreționară a intimatului care nu a soluționat anterior stabilirii datei
concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcție de
execuție, prin Hotărârea nr. 92 din 3 martie 2011 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii, solicitarea Curții de Apel București, secția a II-a
penală, formulată prin Adresa nr. 1/2866 din 02 martie 2011.
În drept,
contestatoarea a invocat prevederile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc.
civ.
Analizând actele și
lucrările dosarului în care s-a pronunțat decizia atacată, precum și motivul de
contestație în anulare formulat de contestatoare, Înalta Curte constată că în
cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare,
întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Astfel, instanța de
recurs a analizat toate motivele invocate de recurentă în susținerea recursului
său și le-a avut în vedere, în mod sintetic, în cadrul concluziei potrivit
căreia nici un element de fapt sau de drept din cele enumerate, nu justifică
opțiunea reclamantei de înscriere la un concurs de promovare în lipsa
posturilor vacante, alocate la instanța, secția și specializarea pentru care a
optat, orice altă interpretare fiind contrară prevederilor art. 43 și 44 alin.
(1) din Legea nr. 303/2004, precum și art. 1, art. 6 alin. (1) și (2), art. 4
alin. (2) și (3) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea
concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21
septembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, în cauză
nu sunt întrunite condițiile art. 318 alin. (1) teza finală C. proc. civ.,
instanța de recurs nefiind ținută să analizeze distinct fiecare din argumentele
invocate de parte, ci doar să răspundă motivelor de recurs, decizia atacată
îndeplinind această exigență.
Pentru considerentele
menționate, cu referire la art. 318 alin. (1) teza finală, contestația în
anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de B.C.,
împotriva Deciziei nr. 3957 din 21 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 februarie 2012 .
Procesat de GGC - LM