ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5320/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

recurenta P.S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior

al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 940/2012 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii în ceea ce privește pe recurentă și obligarea

intimatului să emită o hotărâre de valorificare a rezultatului concursului din

25 martie 2013 prin promovarea recurentei la Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii,

recurenta a susținut, sub aspectul situației de fapt, că a obținut la concursul

de promovare din data de 25 martie 2012 media 9,85, rezultatele finale ale

concursului fiind publicate la data de 10 aprilie 2012, iar la data de 11

aprilie 2012 a formulat cerere de valorificare înregistrată sub nr.

1/10259/1154, cerere respinsă de către intimat prin Hotărârea nr. 940/2012.

Recurenta a criticat

hotărârea atacată, susținând, în esență, că art. 30 alin. (1) din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii face referire la „posturile ce se vacantează",

înțelegând prin aceasta posturile aflate în curs de vacantare, nu cele efectiv

vacante, iar, în condițiile în care la Curtea de Apel București urmau a se

vacanta posturi ca urmare a unui concurs de promovare în funcții de conducere,

organizat înăuntrul termenului de valorificare, respingerea cererii sale apare

ca netemeinică și nelegală, așa cum o demonstrează și practica anterioară a

intimatului.

Prin întâmpinare,

intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate.

A arătat intimatul,

în esență, că termenul de 6 luni pentru valorificarea rezultatelor concursului

din 25 martie 2012 s-a împlinit la data de 10 octombrie 2012, că, în urma

analizării cererilor de valorificare, la data de 23 octombrie 2012, s-a

constatat vacantarea unui singur post, pe care a fost promovat un solicitant cu

medie superioară recurentei, iar posturile la care face referire recurenta s-au

vacantat în urma concursului sau examenului pentru numirea în funcții de

conducere, desfășurat în perioada 21 septembrie - 12 decembrie 2012, ale cărui

rezultate au fost validate la data de 13 decembrie 2012, deci după împlinirea

termenului de 6 luni, ca urmare a unei măsuri dispuse după împlinirea acestui

termen.

Ulterior, recurenta

P.S. a formulat o cerere de completare a motivării recursului, arătând, în

esență, că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere, pe de

o parte, locurile vacantate printr-o măsură dispusă în interiorul termenului de

valorificare, iar pe de alta, locurile cu privire la care o împrejurare ivită

în interiorul termenului a dat naștere interesului legitim al valorificării

rezultatului.

Recurenta a mai

arătat că un alt motiv invocat se referă la soluționarea tardivă a cererii

Curții de Apel București de aprobare a ocupării pe perioadă nedeterminată, în

baza art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, a unor posturi temporar

vacante, în condițiile în care s-au formulat multiple cereri în intervalul de 6

luni. Nesoluționarea într-un termen rezonabil, util, a cererii Curții de Apel

București, i-a creat un prejudiciu, care se impune a fi reparat, tocmai prin

recunoașterea dreptului său la valorificare.

Împotriva Hotărârii

nr. 940/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reclamanta P.S.

a declarat recurs.

Recursul este

nefondat.

Prin Hotărârea nr.

940/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă

cererea de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare

efectivă în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, formulată de doamna

P.S., judecător la Tribunalul Ilfov, cu motivarea, în esență, că nu există

posturi vacante la Curtea de Apel București, instanță pentru care optase doamna

judecător.

Înalta Curte constată

că doamna P.S., conform rezultatelor finale ale concursului din 25 martie 2012,

de promovare efectivă în funcții de execuție, ocupase poziția a patra, cu nota

9,85, iar întrucât îndeplinea condițiile art. 27 din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Consiliului Superior al

Magistraturii, era îndreptățită să formuleze cerere de valorificare a

rezultatelor obținute la respectivul concurs, în condițiile prescrise de art.

30 alin. (1) din același Regulament.

Potrivit art. 30

alin. (1) din Regulament, „judecătorii și procurorii care îndeplinesc

condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a

lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la

instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni

de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului”.

Referitor la

concursul la care a participat recurenta, din 25 martie 2012, rezultatele

finale au fost publicate la data de 10 aprilie 2012, astfel că termenul de 6

luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la data de 10 octombrie

2012.

La finalul celor 6

luni în care se puteau valorifica rezultatele concursului, a avut loc o ședință

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în data de 8 octombrie 2012,

când au fost analizate cererile de valorificare, cu luarea în considerare a

situației, până la acea dată, a posturilor vacante la instanțele la care s-a

solicitat promovarea.

Ulterior, la data de

23 octombrie 2012, având în vedere că mai mulți magistrați, printre care și

recurenta, au formulat cereri de valorificare a rezultatelor concursului,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a procedat la analizarea acestor

cereri și constatând lipsa posturilor vacante a respins cererile respective. Cu

acea ocazie, intimatul a constatat vacantarea unui singur post la Curtea de

Apel București, pe care a fost promovat un alt participant la concursul din 25

martie 2012, care avea o medie superioară recurentei.

Recurenta consideră

că Hotărârea nr. 940/2012 este nelegală, fiind dată cu încălcarea Hotărârii nr.

926 bis/2011, care a statuat cu valoare de principiu că pentru soluționarea

cererilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de

execuție pot fi utilizate și posturile devenite vacante cu o dată ulterioară

expirării termenului de valorificare, ca urmare a unor măsuri dispuse în

interiorul termenului de valorificare a acelor rezultate.

Fără îndoială,

observă Înalta Curte, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit

cu valoare de principiu, prin Hotărârea nr. 926 bis/2011, că la valorificarea

rezultatelor concursurilor de tipul celui la care a participat recurenta vor fi

avute în vedere și posturile care au devenit vacante la o dată ulterioară

expirării termenului la care se referă art. 30 alin. (1) din Regulament, cu

condiția însă ca vacantarea să fie rezultatul unor măsuri dispuse în interiorul

acelui termen.

În recursul său,

doamna P.S. a solicitat aplicarea regulii fixate prin Hotărârea nr. 926

bis/2011 având în vedere posturile de execuție ce urmau a fi vacantate ca

urmare a numirii în funcții de conducere a magistraților care au candidat la

concursul pentru numirea în astfel de funcții, desfășurat în perioada celor 6

luni în care se putea obține valorificarea rezultatului obținut la concurs.

Contrar celor

susținute de recurentă, Înalta Curte constată că deși aceasta a pus în discuție

existența unor posturi ce au fost vacantate ulterior datei de 10 octombrie

2012, nu este satisfăcută însă condiția din Hotărârea nr. 926 bis/2011, ca

vacantarea să fie rezultatul unor măsuri dispuse în interiorul termenului de 6

luni, mai exact cel târziu până la 10 octombrie 2012.

Abia la 11 decembrie

2012, mult după împlinirea termenului de 6 luni, s-a luat măsura vacantării

posturilor de execuție în care funcționaseră candidații la funcțiile de

conducere, rezultatele acestor candidați fiind validate la data de 13 decembrie

ale concursului, nu exista certitudinea vacantării posturilor și nu se putea

discuta despre posibilitatea luării unei măsuri în acest sens.

În ceea ce privește

situația concursului din anul 2011, invocată de către recurentă, în realitate,

așa cum a precizat intimatul, aceasta nu este identică cu situația concursului

la care a participat doamna P.S. La soluționarea cererilor de valorificare a

rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de execuție,

organizat la data de 8 mai 2011, au putut fi avute în vedere posturile ce urmau

a fi vacantate ca urmare a numirii în funcții de conducere a magistraților care

au participat la concursul din 23 septembrie -14 decembrie 2011, numai pentru

că rezultatele finale ale concursului pe funcții de conducere au fost date

publicității în aceeași zi în care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

decidea în privința cererilor de valorificare a candidaților de la concursul

din 8 mai 2011.

În ceea ce privește

susținerea recurentei, că intimatul a soluționat tardiv cererea Curții de Apel

București de aprobare a ocupării, pe perioadă nedeterminată, în condițiile art.

134

1

din Legea nr. 304/2004, nu poate fi primită ca o critică de

nelegalitate a Hotărârii nr. 940/2012. Indiferent de motivele de oportunitate

invocate de recurentă, hotărârii contestate nu i se poate imputa din acest

punct de vedere, neconformitatea acesteia cu o normă juridică superioară. De

asemenea, nu se poate discuta nici despre incidența Hotărârii nr. 926 bis/2011,

având în vedere că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat

ocuparea acelor posturi la data de 15 noiembrie 2012, așadar, printr-o măsură

ulterioară momentului la care a expirat termenul de valorificare de 6 luni.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte constatând că recursul formulat de doamna P.S. împotriva

Hotărârii nr. 940/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este

nefondat, îl va respinge ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.S. împotriva Hotărârii nr. 940/2012 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 21 mai 2013.

Procesat de GGC - AS