ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5156/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5156/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

recurs

Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 954 din 23

octombrie 2012 a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obținut

la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 25 martie

2012 formulată de T.M.A., judecător la Judecătoria Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța

hotărârea atacată, Plenul C.S.M. a reținut următoarele:

Recurentul a

participat la concursul de promovare efectivă în funcție de execuție din data

de 25 martie 2012, optând pentru promovarea la Tribunalul București, secția a

IX-a de contencios administrativ și fiscal. Potrivit rezultatelor finale ale

concursului comunicate la 10 aprilie 2012, recurentul s-a clasat pe poziția a

4-a, obținând media generală 9,475, la egalitate de medie cu candidatul de pe

poziția a 3-a.

Pentru promovarea

efectivă la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și

fiscal, a fost scos la concurs un post, care a fost ocupat prin promovare de

către candidatul care s-a clasat pe primul loc; de asemenea, candidatul situat

pe poziția a 2-a a fost promovat prin valorificarea rezultatului obținut la

concursul de promovare în funcție de execuție din data de 25 martie 2012, iar

pe singurul post vacant s-a dispus promovarea candidatului aflat pe poziția a

3-a, care a obținut media generală 9,475, la egalitate de medie cu candidatul

de pe poziția a 4-a, pentru departajare avându-se în vedere criteriile

prevăzute de art. 29 din Regulament.

Astfel, s-a constatat

că potrivit criteriilor de departajare prevăzute de art. 29 din Regulament, are

prioritate cererea de valorificare formulată de candidata C.S.S., față de cea

formulată de recurent, candidat cu medie egală, deoarece niciunul nu are titlu

de doctor în drept, astfel încât departajarea s-a făcut în funcție de criteriul

vechimii în funcția de judecător, care este de 8 ani și 10 luni, în cazul

candidatei C.S.S., și de 7 ani și 11 luni, în cazul recurentului.

S-a reținut,

totodată, că la stabilirea vechimii în funcția de judecător a candidatei C.S.S.

sunt incidente dispozițiile art. 18 alin. (7) din O.U.G. nr. 148/2005, precum

și art. 24

1

alin. (3) din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 325/2005.

Se mai constată, pe

baza datelor existente la nivelul DRUO, că la Tribunalul București, secția a

IX-a de contencios administrativ și fiscal, cu excepția postului pe care a fost

promovată candidata C.S.S., nu s-au vacantat alte posturi de execuție în

intervalul 9 octombrie 2012 - 10 octombrie 2012, dar nici ulterior acestei

date, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul termenului de valorificare.

Cu privire la

posibilitatea vacantării unui post la Tribunalul București în ședința din data

de 23 octombrie 2012, prin admiterea cererii de valorificare a judecătorului

D.M.G., s-a reținut că postul respectiv se va vacanta după împlinirea

termenului de 6 luni, prevăzut de art. 30 din Regulament, ca urmare a unei

măsuri dispuse, de asemenea, după împlinirea termenului, nefiind, așadar,

aplicabilă Hotărârea nr. 926bis/2011 a Plenului C.S.M.

Având în vedere lipsa

posturilor de execuție de judecător vacante la Tribunalul București și

expirarea termenului de valorificare, Plenul a respins cererea de valorificare

formulată de recurent.

de recurentul T.M.A.

Împotriva Hotărârii

nr. 954 din 23 octombrie 2012 a Plenului C.S.M. a declarat recurs T.M.A.,

solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și

completările ulterioare (în continuare Legea nr. 317/2004), anularea Hotărârii

Plenului C.S.M. nr. 954 din 23 octombrie 2012 și obligarea intimatului la

emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de valorificare a

rezultatului obținut la concursul de promovare desfășurat la data de 25 martie

2012.

Recurentul a

susținut, în esență, următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie în ceea

ce privește actul atacat:

Încălcarea

dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulament și a Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 926bis din 13 decembrie 2011, sens în care recurentul susține că:

- la data de 23

octombrie 2012 existau două locuri vacante, și nu doar unul, cum a apreciat

intimatul.

Astfel, se susține că

un post s-a vacantat la data de 8 octombrie 2012, atunci când prin Hotărârea

nr. 892 Plenul C.S.M. a dispus ocuparea pe durată nedeterminată a postului din

cadrul Tribunalului București, vacantat temporar ca urmare a alegerii ca membru

C.S.M. a doamnei M.N., post pe care s-a dispus promovarea candidatului S.S.C.

(în urma valorificării rezultatului obținut la concursul de promovare).

Al doilea post a

devenit vacant, în opinia recurentului, ca urmare a admiterii, la data de 23

octombrie 2012, a cererii de valorificare a rezultatului concursului de

promovare obținut de candidatul D.M.G. de la Tribunalul București, secția a

IX-a de contencios administrativ și fiscal, la Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În acest context,

recurentul susține că în mod greșit s-a apreciat că acest din urmă loc nu poate

fi utilizat pentru soluționarea favorabilă a cererii sale de valorificare, pe

motiv că a devenit vacant ulterior expirării termenului de valorificare.

- dreptul său la

valorificare s-a născut în intervalul 8 octombrie - 10 octombrie 2012, situat

în interiorul termenului de valorificare, fiind însă vătămat de către intimat,

care în mod culpabil nu a soluționat în acest interval cererea candidatului

D.M.G., ci abia la data de 23 octombrie 2012, deși trebuia să o facă.

Astfel, recurentul

susține că, începând cu data de 8 octombrie 2012, s-a născut interesul său

legitim de a obține valorificarea rezultatului examenului de promovare pe locul

ocupat anterior de candidatul D.M.G., condiția suspensivă a admiterii

respectivei cereri de valorificare și de vacantare a postului s-a produs la

data de 23 octombrie 2012, ori în interpretarea dată prin Hotărârea Plenului

C.S.M. nr. 926bis/2011, chiar și aceste împrejurări ar fi fost suficiente să

ducă la recunoașterea dreptului său de valorificare.

- dreptul său de

valorificare nu s-a născut în interiorul termenului strict din culpa

intimatului C.S.M., care trebuia și putea să soluționeze cererea de

valorificare formulată de candidatul D.M.G., în intervalul 8 octombrie 2012 -

10 octombrie 2012, acesta neputându-se prevala de modul defectuos de organizare

a ședințelor sale (din punct de vedere al conținutului ordinii de zi, al

datelor de programare a ședințelor, al lipsei de cvorum), pentru a-i nega

dreptul (cu atât mai mult cu cât în măsura în care funcționarea C.S.M. era una

optimă, toate împrejurările sus-menționate s-ar fi produs chiar la data de 1

octombrie 2012, dată la care ședința de Plen a fost amânată pentru lipsa de

cvorum).

Printr-o ultimă

critică formulată, în subsidiar, recurentul susține că în mod eronat la data de

23 octombrie 2012 a fost admisă cererea de valorificare a judecătorului S.S.C.,

dându-se relevanță criteriului vechimii în funcție, în condițiile în care

departajarea în discuție s-a făcut în mod greșit.

Astfel, recurentul

susține că perioada în care respectivul judecător s-a aflat în concediu pentru

creșterea copilului nu putea fi inclusă în vechimea deținută în funcția de

judecător, ca și criteriu de departajare, nereprezentând vechime efectivă, în

condițiile în care în lipsa unei dispoziții exprese, vechimea în discuție nu

poate fi privită ca una efectivă în sensul Hotărârii nr. 621/2006 a Plenului

C.S.M., aptă să diferențieze candidații cu medii egale.

Apreciază recurentul

că din forma de redactare a art. 29 din Regulament și în raport de finalitatea

urmărită de C.S.M. prin instituirea criteriilor de departajare, și anume

promovarea judecătorului superior din punct de vedere al performanțelor

profesionale, finalitate materializată în sporirea gradului de complexitate al

atribuțiilor și responsabilităților, se impune interpretarea potrivit căreia

vechimea în funcția de judecător sau procuror nu poate fi alta decât cea

efectivă, deci cu excluderea perioadei în care judecătorul sau procurorul s-a

aflat în concediu pentru creșterea copilului.

Intimatul C.S.M., la

data de 3 aprilie 2013, a depus întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc.

civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând în

acest sens apărări față de susținerile recurentului care vizează soluționarea

cererii de valorificare a rezultatului examenului de promovare în funcții de

execuție.

Susține intimatul că

hotărârea recurată este temeinică și legală, reluând, în esență, argumentele

expuse în considerentele hotărârii contestate și care fiind redate la pct. 1,

fac de prisos reluarea.

Înaltei Curți asupra recursului

Pe baza actelor

depuse la dosar, Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu un recurs ce are ca obiect Hotărârea nr.

954 din 23 octombrie 2012 prin care Plenul C.S.M. a respins cererea de

valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în

funcții de execuție din data de 25 martie 2012, formulată de T.M.A., judecător

la Judecătoria Sectorului 5 București.

Astfel, Înalta Curte

constată că recurentul a participat la concursul de promovare a judecătorilor

și procurorilor în funcții de execuție, desfășurat la 25 martie 2012, optând

pentru promovarea efectivă la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, în urma susținerii căruia a obținut media generală 9,475 cu care,

situându-se pe poziția a 4-a, nu a putut ocupa singurul post scos la concurs,

așa încât ulterior a formulat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul de

organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului

C.S.M. (în continuare Regulament), cerere de valorificare a rezultatelor

concursului de promovare.

Potrivit art. 30 alin.

(1) din Regulament, judecătorii și procurorii care au fost declarați admiși (au

obținut media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe

de concurs), dar care nu au putut fi promovați ca urmare a lipsei posturilor

vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și

parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data

comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Totodată, potrivit

Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 926bis din 13 decembrie 2011 pentru soluționarea

cererilor de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de

execuție pot fi utilizate inclusiv posturile devenite vacante cu o dată

ulterioară expirării termenului de valorificare, ca urmare a unor măsuri dispuse

în interiorul termenului de valorificare a rezultatelor concursului.

În speță, în

condițiile în care în interiorul termenului de valorificare prevăzut de art. 30

alin. (1) din Regulament, la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios

administrativ și fiscal, s-a vacantat un singur post de judecător, în raport de

care s-a dispus, la data de 8 octombrie 2012, promovarea prin valorificarea

rezultatelor candidatului care s-a situat pe poziția a 2-a, iar un alt post a

devenit vacantabil ca efect al unor măsuri dispuse de intimat înăuntrul

termenului de valorificare, pe care s-a dispus, la data de 23 octombrie 2012,

promovarea prin valorificarea rezultatelor examenului a candidatei situate pe

poziția a 3-a, rămâne a se verifica doar dacă în interiorul termenului de

valorificare au fost dispuse și alte măsuri menite a conduce la vacantarea unor

posturi la o dată ulterioară îndeplinirii respectivului termen, care să-i fi

permis recurentului, clasat pe poziția a 4-a, să-și exercite dreptul de

valorificare a rezultatelor examenului, așa cum susține acesta, prin raportare

la succesiunea măsurilor dispuse de intimat începând cu data de 8 octombrie

2012.

Astfel, recurentul

invocă drept măsuri succesive, menite a conduce la vacantarea unui post la

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

promovarea unor judecători de la Curtea de Apel București la Înalta Curte de

Casație și Justiție, începând cu 10 octombrie 2012 prin Hotărârile Plenului

C.S.M. din 8 octombrie 2012, urmată de valorificarea examenului de promovare a

unui judecător de la Tribunalul București, secția a IX-a de contencios

administrativ și fiscal, la aceeași secție a Curții de Apel București, la data

de 23 octombrie 2012.

Măsura promovării

prin Hotărârile Plenului C.S.M. nr. 823 și 824 din 8 octombrie 2012 a doi

judecători de la Curtea de Apel București la Înalta Curte de Casație și

Justiție nu este de natură a justifica temeinicia cererii recurentului în

condițiile în care respectiva măsură a condus la vacantarea unor posturi de

judecător la Curtea de Apel București, și nu la Tribunalul București, așa încât

nu sunt incidente dispozițiile Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 926bis/2011, cum

în mod greșit susține recurentul.

Nu poate fi acceptată

nici teza recurentului referitoare la nașterea dreptului său la valorificare la

data de 8 octombrie 2012 sub condiția suspensivă a valorificării rezultatelor

examenului de promovare obținute de un alt judecător de la instanța ierarhic

superioară, în condițiile în care niciunul din cele două posturi vacantate în

urma promovării celor doi judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție nu

se afla la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

București (unul se afla în schema secției penale, iar celălalt al secției

civile).

Nu pot fi primite

nici criticile recurentului referitoare la vătămarea dreptului său de

valorificare prin modul defectuos în care intimatul a înțeles să-și exercite

atribuțiile cu privire la stabilirea ordinii de zi și a datei ședințelor de

Plen, în condițiile în care intimatul se bucură pe acest segment de o largă

marjă de apreciere, care, în cauza de față, excede limitelor controlului

instanței de contencios administrativ.

Așadar, sunt lipsite

de temei susținerile recurentului în sensul că la data soluționării cererii de

valorificare existau două posturi vacante în condițiile în care promovarea

judecătorului D.M.G. de la Tribunalul București la Curtea de Apel București s-a

dispus abia la data de 23 octombrie 2012, așadar în afara termenului de

valorificare care s-a împlinit la data de 10 octombrie 2012.

În raport de aceste

dispoziții regulamentare, și constatând că la nivelul secției de contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului București nu existau posturi vacante sau

posturi vacantabile în urma unor măsuri luate de intimat în interiorul

termenului de valorificare prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulament, în mod

corect Plenul C.S.M a respins cererea de valorificare formulată de recurent

prin Hotărârea nr. 954 din 23 octombrie 2012.

Totodată, din moment

ce există o prevedere legală expresă care stabilește criteriile de departajare

a candidaților cu medii egale, respectiv art. 29 din Regulament, printre care

se regăsește și criteriul vechimii în funcția de judecător, hotărârea recurată

nu este criticabilă nici sub acest aspect, orice altă interpretare în sensul

invocat de recurent ar însemna să se adauge la textul de lege, ceea ce nu poate

fi permis, așa încât nu vor fi primite nici criticile formulate de recurent pe

acest aspect.

În raport cu obiectul

cererii de recurs, prin care instanța a fost învestită, în condițiile art. 29

alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

republicată, Înalta Curte constată că exced limitelor cadrului procesual astfel

delimitat criticile formulate de recurent cu privire interpretarea

dispozițiilor art. 29 din Regulament, așa încât respectivele critici nu vor fi

analizate în acest cadru procesual.

În consecință, față

de cele mai sus expuse, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate

și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.M.A. împotriva Hotărârii nr. 954 din 23 octombrie 2012 a Plenului

C.S.M., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ