ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4327/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4327/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 240 din 28 aprilie 2011 pronunțată

de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată

de recurentul C.I.C., judecător în cadrul Tribunalului Militar Teritorial București,

împotriva Hotărârii nr. 296 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Secția pentru judecători

a Consiliului Superior al Magistraturii.

Soluționând contestația

formulată de C.I.C., Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 296

din 19 aprilie 2011, secția pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii a respins contestația formulată de domnul judecător C.I.C. împotriva

Hotărârii nr. 32 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de Organizare a concursului pentru

promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 8

mai 2011, având în vedere că, la data înscrierii la concursul de promovare pentru

Curtea de Apel Craiova, în calitate de judecător militar, deține statutul de militar

activ.

S-a mai reținut în cuprinsul

Hotărârii că domnul C.I.C., judecător la Tribunalul Militar București s-a înscris

la concurs la data de 24 martie 2001, în termen legal, pentru promovare efectivă

la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, specializarea

drept penal.

Din evidențele Direcției

Resurse Umane și Organizare s-a reținut că C.I.C. funcționează la Tribunalul Militar

Teritorial București din data de 01 iunie 2010.

Anterior transferului

în funcția de judecător la Tribunalul Militar Teritorial București, a îndeplinit

timp de 9 ani și 9 luni funcția de judecător la Judecătoria Constanța și Tribunalul

București.

A mai constatat Plenul

că, domnul C.I.C., judecător la Tribunalul Militar București, la data înscrierii,

avea statutul de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, condiție

prevăzută de art. 32 alin. (1) Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor

și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, pentru

a ocupa o funcție de judecător militar.

Prin Hotărârea Secției

pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, din 29 aprilie 2010,

C.I.C. a fost transferat de la Tribunalul București la Tribunalul Militar Teritorial

București, începând cu data de 01 iunie 2010.

În respectiva hotărâre

s-a menționat în mod expres ordinul Ministrului Apărării Naționale prin care C.I.C.

a fost chemat în activitate în corpul ofițerilor cu gradul de locotenent-colonel,

în justiție militară, specialitatea militară - magistratură militară, fiind pus

la dispoziția Direcției Instanțelor Militare în vederea încadrării.

Față de cele expuse, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, în ceea ce privește promovarea

domnului C.I.C., de la o instanța militară la o instanță civilă, că datorită existenței

statutului de cadru militar activ, aceasta este posibilă numai la o instanță ierarhic

superioară, respectiv la o instanță militară.

În susținerea acestui

argument au fost invocat și dispozițiile art. 44 alin. (1) Legea nr. 303/2004, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva Hotărârii

nr. 240 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii C.I.C.

a formulat recurs în temeiul art. 29 alin. (7) Legea nr. 317/2004, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

În motivele de recurs

se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind incident cazul

de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. pentru că este dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 43 alin. (1) Legea

nr. 303/2004, art. 44 Legea nr. 303/2004, art. 6 și art. 34 din Regulamentul aprobat

prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Legea instituie 3 condiții,

în art. 44 alin. (1) din lege, pentru participarea la concursul de promovare: condiții

privind calificativul la ultima evaluare, condiții privind lipsa sancțiunilor disciplinare

în ultimii 3 ani și condiții de vechime în funcție.

Dispozițiile art. 32 din

lege nu instituie o altă condiție pentru participarea la concursul de promovare,

respectiv ca un judecător de la instanța civilă care vrea să participe la concursul

de promovare pentru o instanță militară să dobândească, anterior înscrierii la concurs,

calitatea de ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale, ori ca un judecător

militar de la o instanță militară care vrea să participe la concursul de promovare

pentru o instanță civilă să renunțe, anterior înscrierii la concurs, la calitatea

de ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale.

A fost invocată jurisprudența

Înaltei Curți - decizia din 12 aprilie 2007 și s-a apreciat, în motivele de recurs,

că dacă un judecător de o instanță civilă poate participa la un concurs de promovare

pentru o funcție de judecător militar la o instanță militară, întrucât condiția

prevăzută la art. 32 din lege trebuie îndeplinită la data numirii în funcție, nu

la data participării la concurs, în aceleași condiții, un judecător militar de la

instanță militară poate participa la un concurs de promovare pentru o funcție de

judecător la o instanță civilă, întrucât renunțarea la calitatea de cadru militar

activ, prin trecerea în rezervă, trebuie să opereze la data numirii în funcție,

nu la data participării la concurs.

De asemenea, se consideră

că au fost încălcate dispozițiile O.G. nr. 137/2000 și cele prevăzute de art. 14

din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Recurentul arată că îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din lege, solicită

promovarea în gradul imediat superior celui pe care îl deține, la o instanță imediat

superioară, toți judecătorii care dețin gradul profesional de judecător de tribunal,

inclusiv judecătorii militari, pot participa la concursul de promovare pentru curtea

de apel.

În sprijinul acestei idei

au fost invocate prevederile art. 1 Legea nr. 304/2004, art. 56 Legea nr. 304/2004,

iar menționarea distinctă în Legea nr. 304/2004, republicată, a instanțelor militare

față de instanțele civile nu înseamnă că ele sunt parte a unui alt sistem juridic

decât cele civile.

Dacă s-ar accepta punctul

de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii s-ar ajunge ca nici un judecător

militar să nu poată accede la funcția de judecător la instanța supremă, deși prin

Decizia nr. 866/2006 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 52 alin. (1) Legea nr. 303/2004.

Diferența de tratament

între judecătorii care funcționează la o instanță civilă și cei care funcționează

la o instanță militară nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă având

în vedere că:

- judecătorii militari

au, ca și judecătorii de la instanța civilă, același statut constituțional;

- judecătorii militari

sunt numiți în funcție tot la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii care

împlinește și rolul de instanță de judecată;

- judecătorii au același

incompatibilități ca și judecătorii de la instanțele civile, același drepturi și

îndatoriri.

Prin respingerea participării

se încalcă și principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din

Constituție prin tratamentul discriminatoriu ce l-a impus acestora la promovarea

în funcția de judecător la o instanță civilă deoarece s-a stabilit o nouă condiție

pentru promovare, inexistentă în actele normative care reglementează procedura promovării

în funcții de execuție a judecătorilor.

Concursul este organizat

la nivel național și la 8 mai 2011 nu se organizează două concursuri de promovare,

unul pentru funcțiile vacante la instanțele civile la care pot participa doar judecătorii

de la aceste instanțe și altul pentru funcțiile vacante la instanțele militare,

la care pot să participe doar judecătorii militari.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea Hotărârii nr. 240 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii și, pe cale de consecință, să fie anulată Hotărârea

nr. 296 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Secția pentru judecători a Consiliului

Superior al Magistraturii și Hotărârea nr. 32 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de

organizare prin care a fost respinsă cererea sa de înscriere la concurs pentru promovarea

efectivă la Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și

să se constate că îndeplinește toate condițiile de participare la concursul organizat

la 8 mai 2011.

S-a depus la dosar Decizia

nr. 1979/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, copia cererii de înscriere la concurs, copia Hotărârii nr. 296 din 19

aprilie 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători,

Hotărârea nr. 240 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, tabelul cu candidații judecători care au participat la concursul

de promovare organizat la 8 mai 2011.

Consiliul Superior al

Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat

și a depus documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 240/2011 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

pentru următoarele considerente:

Recurentul este judecător

la Tribunalul Militar Teritorial București și s-a înscris pentru participarea la

concursul de promovare în funcția de execuție din 8 mai 2011 pentru un post la Curtea

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, dar cererea sa a fost

respinsă prin actele ce se contestă în prezenta cauză.

Dintre condițiile de participare

la acest concurs, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că sunt îndeplinite

cele privind vechimea, evaluarea, lipsa sancțiunilor, gradul profesional, însă,

refuzul participării la concurs a vizat faptul că recurentul, fiind judecător în

cadrul instanțelor militare, deci, fiind și cadru activ, nu poate participa la concurs

decât pentru un post la o instanță militară ierarhic superioară.

Pentru a stabili dacă

respingerea cererii este legală sau nu, trebuie amintite prevederile legale ce reglementează

această materie.

Potrivit art. 43

alin. (1) Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face prin

concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale

și curți de apel, sau, după caz, parchete, iar conform art. 44 alin. (1) din același

act normativ, judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare

la instanțele sau pachetele imediat superioare.

În Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 64/2006, cu modificările ulterioare, în

art. 4 alin. (1) se prevede că „Promovarea judecătorilor și procurorilor în funcție

de execuție sau pe loc, se face în gradul imediat superior celui pe care îl deține

judecătorul sau procurorul, până la nivelul curții de apel, pentru judecători, respectiv

până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

procurori”.

În art. 4 alin. (3) din

aceeași hotărâre, se prevede posibilitatea ca judecătorii și procurorii să poată

candida pentru promovare efectivă la oricare dintre instanțele și, respectiv, parchetele

pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanța sau parchetul

la care funcționează.

Din interpretarea acestor

dispoziții, precum și în raport de prevederile art. 34 din Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 621/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare

și desfășurare a concursului pentru promovarea judecătorilor și procurorilor care

prevăd că dispozițiile din acest regulament se aplică și judecătorilor și procurorilor

militari, rezultă că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate

face la instanța imediat superioară, dar tot militară.

Nu era necesară ca în

lege să se prevadă condiția negativă aceea de a nu fi cadru militar activ pentru

situația în care un judecător militar dorește să participe la concursul organizat

pentru ocuparea unei funcții vacante ce face parte din organigrama unei instanțe

civile deoarece chiar art. 44 alin. (1) Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. (3) din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 621/2006 se referă la instanțele și parchetele imediat superioare.

Tot în baza acelorași

dispoziții a fost posibilă înscrierea unor judecători de la judecătorie, dar cu

grad de tribunal, pentru ocuparea posturilor vacante la curțile de apel și chiar

dacă acestea erau în circumscripția altei curți decât cea unde își desfășura activitatea.

Plecând de la dispozițiile

amintite, se deduce faptul că recurentul, fiind judecător la tribunalul militar,

putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant la o instanță

imediat superioară, dar tot în cadrul instanțelor militare.

Prin hotărârea atacată

nu se încalcă dispozițiile art. 2 Legea nr. 304/2004 și nu se acreditează ideea

că în România funcționează două sisteme judiciare, unul civil și unul militar.

Într-adevăr, în art. 2

Legea nr. 304 se prevede că: „(1) Justiția se înfăptuiește în

numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți. (2)

Justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b)

curți de apel; c) tribunale; d) tribunale

specializate; e) instanțe militare; f)

judecătorii”, dar în structura legii se precizează că în cadrul instanțelor militare

funcționează, potrivit art. 56 Legea nr. 304/ 2004, tribunalele militare, Tribunalul

Militar Teritorial București și Curtea Militară de Apel București, iar instanțele

militare au statut de unitate militară.

Toate acestea dovedesc

că deși judecătorii militari sunt independenți și inamovibili, au drepturile și

obligațiile prevăzute de Statutul magistratului, totuși aceștia, pentru încadrarea

ca judecător militar este necesară dobândirea calității de ofițer activ în cadrul

Ministerul Apărării Naționale, iar promovarea se poate face numai în cadrul instanțelor

militare.

Nici interpretarea dată

de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță (decizia nr. 1979/2007

a Înaltei Curți) nu prezintă relevanță pentru că situația în cadrul acelui litigiu

viza o cerere formulată de un judecător de la o instanță civilă care a participat

la un concurs organizat pentru un post vacant la o instanță militară și viza interpretarea

art. 32 din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește încălcarea

dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, și art. 14 din Convenție, criticile din motivele

de recurs sunt nefondate.

Mai întâi, trebuie subliniat

că premisa de la care pornește recurentul în stabilirea cazului de discriminare

este greșită deoarece acesta nu are statut de judecător ci de judecător militar.

Dacă ar fi fost judecător

la tribunal nu i s-ar fi refuzat participarea odată cu îndeplinirea celorlalte condiții

prevăzute de lege, la recursul de promovare în funcția de execuție pentru un post

vacant de judecător la curtea de apel, ci refuzul s-a datorat faptului că este judecător

militar.

Respingerea cererii nu

s-a fundamentat nici pe considerentul că recurentul funcționează la o instanță care

nu se află în circumscripția instanței în a cărei organigramă se află postul vacant

pentru care s-a înscris la concurs ci, așa cum s-a arătat mai sus, respingerea s-a

datorat faptului că recurentul este judecător militar și a dorit să participe la

concursul de promovare pentru un post la curtea de apel, instanță civilă.

Prin urmare, recurentul

nu se află într-o situație comparabilă cu cei față de care invocă discriminarea

și, deci, nu suntem în prezența unei discriminări.

Este adevărat că se organizează

concursul de promovare la nivel național dar, din interpretarea textelor, așa cum

s-a subliniat, rezultă că judecătorii militari pot participa la concursul de promovare

numai pentru posturile vacante la instanțele ierarhic superioare care pot fi numai

instanțele militare.

Nimic nu-l împiedică pe

recurent, în cazul în care dorește să participe la concursul de promovare efectivă

la o instanță civilă, să solicite transferul de la o instanță militară la una civilă

și va putea participa la concurs.

De altfel, anterior numirii

ca judecător militar, recurentul a fost judecător la instanțele civile și în urma

solicitării sale de transfer și ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de

lege a fost transferat la o instanță militară.

Apreciind că actele atacate

sunt emise cu respectarea prevederilor legale, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat

la art. 20 Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.I.C. împotriva

Hotărârii nr. 240 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie

2011.