ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3650/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 239 din 28 aprilie 2011, Consiliul Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de C.V., judecător cu grad de tribunal la Tribunalul Militar București, împotriva Hotărârii nr. 295 din 19 aprilie 2011 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Soluționând contestația formulată de domnul C.V., Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele: Prin Hotărârea nr. 295 din 19 aprilie 2011, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de domnul judecător C.V.

împotriva Hotărârii nr. 31 din 12 aprilie 2011 a Comisiei de Organizare a concursului pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 8 mai 2011, având în vedere că, la data înscrierii la concursul de promovare pentru Curtea de Apel Craiova, în calitate de judecător militar, deține statutul de militar activ. S-a mai reținut în cuprinsul Hotărârii că domnul C.V., judecător cu grad de tribunal la Tribunalul Militar București s-a înscris la concurs la data de 22 martie 2001, în termen legal, pentru promovare efectivă la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, specializarea drept penal. Din evidențele Direcției Resurse Umane și Organizare s-a reținut că domnul C.V.

a funcționat la Tribunalul Militar Teritorial București din data de 15 februarie 2010, până la data de 01 ianuarie 2011 când a fost numit în funcția de președinte al Tribunalului Militar București, cu păstrarea gradului de judecător de tribunal. Anterior transferului în funcția de judecător la Tribunalul Militar Teritorial București, domnul C.V. a îndeplinit timp de 11 ani, 5 luni și 14 zile funcția de judecător la Judecătoria Lehliu Gară și Tribunalul Călărași. A mai constatat Plenul că, domnul C.V., judecător cu grad de tribunal la Tribunalul Militar București, la data înscrierii, avea statutul de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, condiție prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru a ocupa o funcție de judecător militar.

Prin Hotărârea Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, nr. 107 din 28 ianuarie 2010, domnul C.V. a fost transferat de la Tribunalul Călărași la Tribunalul Militar Teritorial București , începând cu data de 15 februarie 2010. În respectiva hotărâre s-a menționat în mod expres Ordinul Ministrului Apărării Naționale prin care domnul C.V. a fost chemat în activitate în corpul ofițerilor cu gradul de maior, în arma justiție militară, specialitatea militară nr. 116 - magistratură militară, fiind pus la dispoziția Direcției Instanțelor Militare în vederea încadrării. Față de cele expuse, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat, în ceea ce privește promovarea domnului C.V., de la o instanța militară la o instanță civilă, că datorită existenței statutului de cadru militar activ, aceasta este posibilă numai la o instanță ierarhic superioară, respectiv la o instanță militară.

În susținerea acestui argument au fost invocat și dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată , cu modificările și completările ulterioare. Împotriva Hotărârii nr. 239 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii C.V. a formulat recurs în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În motivele de recurs se arată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care i s-a respins contestația împotriva Hotărârii nr. 295 din 19 aprilie 2011 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală și netemeinică pentru că este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art. 43-45 din Legea nr. 303/2004, ale O.G.

nr. 137/2000 și cele prevăzute de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 43-45 din Legea nr. 303/2004 și a dispozițiilor prevăzute în Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a produs deoarece recurentul susține că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a participa la concursul de promovare: - au gradul profesional de judecător de tribunal dobândit în urma concursului organizat la 31 mai 2009; - la data formulării cererii de promovare avea o vechime în magistratură de 12 ani, 7 luni și 22 de zile, iar vechimea minimă necesară pentru promovarea la curtea de apel era de 6 ani; - la ultima evaluare a primit calificativul „foarte bine”; - nu a fost niciodată sancționat disciplinar.

Referitor la calitatea de cadru militar activ s-a arătat că aceasta este una accesorie celei de magistrat dar ea nu atrage incapacități sau decăderi pentru cariera unui magistrat. Această concluzie se desprinde din interpretarea dispozițiilor art. 43-45 din Legea nr. 303/2004 pentru că textele legale nu instituie o condiție negativă, aceea de a nu fi cadru militar activ pentru situația în care judecătorul dorește să participe la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții vacante ce face parte din organizarea unei instanțe civile.

Totodată, prin dispozițiile art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 se prevede că un judecător poate candida pentru promovarea efectivă la oricare dintre instanțele pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanța la care funcționează, iar dispozițiile art. 34 din același regulament prevăd că toate dispozițiile din acesta se aplică în mod corespunzător judecătorilor și procurorilor militari. Prin urmare, un judecător care funcționează la o instanță civilă poate să candideze pentru un post vacant aflat în organigrama unei instanțe militare, după cum un judecător care funcționează la o instanță militară poate candida pentru un post vacant aflat în organigrama unei instanțe civile.

Referitor la calitatea de cadru militar activ, s-a învederat faptul că această calitate se pierde de judecătorul militar din oficiu în situația în care este declarat promovat în urma participării la concursul de promovare efectivă. S-a invocat practica Consiliului Superior al Magistraturii de a permite candidaților cadre militare active să participe la concursurile organizate pentru ocuparea posturilor vacante de magistrați, iar după numirea acestor candidați în funcția de judecător sau procuror s-a procedat la trecerea în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 80/1995, situație în care s-a regăsit recurentul și un alt coleg de-al său, Costea Răzvan Rareș. Din interpretarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza I din Legea nnr.

303/2004 rezultă că legiuitorul a avut în vedere necesitatea de a se realiza promovarea în funcție din grad în grad și nu că promovarea se va putea face doar la instanța ierarhic superioară celei la care funcționează judecătorul candidat. Această interpretare este dată și de Consiliul Superior al Magistraturii care a admis unor judecători de la judecătorie să participe la concurs pentru un post vacant de la o curte de apel, alta decât cea în a cărei circumscripție se află judecătoria la care funcționează în prezent candidatul sau judecători de tribunal care candidează pentru un post de judecător de curte de apel, instanță situată în altă circumscripție teritorială. Nu se poate susține că în România funcționează două criterii judiciare, unul civil și unul militar numai pentru că sunt norme juridice distincte ce reglementează instanțele civile de cele militare.

Instanțele militare sunt organizate și funcționează în temeiul acelorași norme juridice, magistrații militari dispun de aceeași independență și inamovibilitate, au aceleași drepturi și obligații chiar dacă fondurile necesare funcționării instanței civile sunt gestionate de Ministerul Justiției iar cele pentru instanțele militare de Ministerul Apărării Naționale. Interpretarea privitoare la unicitatea sistemului judiciar este statuată chiar și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin decizia nr. 1979/2007 a stabilit că atunci când un judecător civil dorește să participe la un concurs organizat pentru ocuparea unui post de judecător vacant la o instanță militară, calitatea de cadru militar activ trebuie să existe la data numirii în funcție și nu la data participării la concurs.

Referitor la încălcarea O.G. nr. 137/2000 și art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale se arată că impunerea condiției de a nu avea calitatea de cadru militar activ la data înscrierii la concurs constituie o discriminare în exercitarea dreptului la libera alegere a ocupației. Pentru că art. 4 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 dispune că orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2) al aceluiași articol, această obligație revine și Consiliului Superior al Magistraturii și nu poate fi considerată nediscriminatorie respingerea candidaturii pentru că s-a dat aceeași soluție și altor cereri similare.

Discriminarea trebuie analizată în raport de cererile ce au avut același obiect dar care au fost formulate de alți judecători aflați în situații comparabile. Chiar dacă nu este expres prevăzută în O.G. nr. 137/2000, calitatea de cadru militar activ nu poate fi un criteriu ce poate servi pentru producerea unei discriminări iar art. 14 din Convenție interzice discriminarea indiferent de situație și, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituția României, această normă juridică trebuie aplicată direct de către Consiliul Superior al Magistraturii.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 28 aprilie 2011 și, pe cale de consecință, anularea Hotărârii nr. 295 din 19 aprilie 2011 a Secției pentru judecători, să se constate că recurentul, în calitate de judecător cu grad de tribunal la Tribunalul Militar București, îndeplinește condițiile de participare la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii la 8 mai 2011 pentru promovarea efectivă în funcția de execuție, respectiv pentru un post la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul a formulat concluzii scrise și a solicitat să se constate încălcarea art. 9 din Legea nr. 304/2004 și art. 6 paragraf 1 din Convenție. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Recurentul este judecător la Tribunalul Militar Teritorial București și s-a înscris pentru participarea la concursul de promovare în funcția de execuție din 8 mai 2011 pentru un post la Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, dar cererea sa a fost respinsă prin actele ce se contestă în prezenta cauză.

Dintre condițiile de participare la acest concurs, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că sunt îndeplinite cele privind vechimea, evaluarea, lipsa sancțiunilor, gradul profesional, însă, refuzul participării la concurs a vizat faptul că recurentul, fiind judecător în cadrul instanțelor militare, deci, fiind și cadru activ, nu poate participa la concurs decât pentru un post la o instanță militară ierarhic superioară. Pentru a stabili dacă respingerea cererii este legală sau nu, trebuie amintite prevederile legale ce reglementează această materie. Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel, sau, după caz, parchete, iar conform art. 44 alin. (1) din același act normativ, judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare la instanțele sau pachetele imediat superioare.

În Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 64/2006, cu modificările ulterioare, în art. 4 alin. (1) nu prevede că „Promovarea judecătorilor și procurorilor în funcție de execuție sau pe loc, se face în gradul imediat superior celui pe care îl deține judecătorul sau procurorul, până la nivelul curții de apel, pentru judecători, respectiv până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru procurori”. În art. 4 alin. (3) din aceeași hotărâre, se prevede posibilitatea ca judecătorii și procurorii să poată candida pentru promovare efectivă la oricare dintre instanțele și, respectiv, parchetele pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanțe sau parchetul la care funcționează.

Din interpretarea acestor dispoziții, precum și în raport de prevederile art. 34 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru promovarea judecătorilor și procurorilor care prevăd că dispozițiile din acest regulament se aplică și judecătorilor și procurorilor militari, rezultă că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate face la instanța imediat superioară dar tot militară.

Nu era necesară ca în lege să se prevadă condiția negativă aceea de a nu fi cadru militar activ pentru situația în care un judecător militar dorește să participe la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții vacante ce face parte din organigrama unei instanțe civile deoarece chiar art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 se referă la instanțele și parchetele imediat superioare. Tot în baza acelorași dispoziții a fost posibilă înscrierea unor judecători de la judecătorie, dar cu grad de tribunal, pentru ocuparea posturilor vacante la curțile de apel și chiar dacă acestea erau în circumscripția altei curți decât cea unde își desfășura activitatea.

Plecând de la dispozițiile amintite, se deduce faptul că recurentul, fiind judecător la tribunalul militar, putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant la o instanță imediat superioară, dar tot în cadrul instanțelor militare. Prin hotărârea atacată nu se încalcă dispozițiile art. 2 din Legea nr. 304/2004 și nu se acreditează ideea că în România funcționează două criterii judiciare, unul civil și unul militar.

Într-adevăr, în art. 2 din Legea nr. 304 se prevede că: „ (1) Justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți . (2) Justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b) curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii”, dar în structura legii se precizează că și în cadrul instanțelor militare funcționează, potrivit art. 56 din Legea nr. 304/2004, tribunalele militare, Tribunalul Militar Teritorial București și Curtea Militară de Apel București, iar instanțele militare au statut de unitate militară.

Toate acestea dovedesc că deși judecătorii militari sunt independenți și inamovibili, au drepturile și obligațiile prevăzute de Statutul magistratului, totuși aceștia, pentru încadrarea ca judecător militar este necesară dobândirea calității de ofițer activ în cadrul Ministerul Apărării Naționale, iar promovarea se poate face numai în cadrul instanțelor militare. Dacă recurentul, așa cum susține în motivele de recurs, dorește să piardă calitatea de judecător militar, poate solicita transferul la o instanță civilă și, în această calitate de judecător la o instanță civilă, va putea participa la ocuparea unui post vacant la Curtea de apel. Referitor la susținerile recurentului privind practica Consiliului Superior al Magistraturii de a permite cadrelor militare active de a participa la concursul de ocupare a posturilor vacante de magistrați, aceasta, deși nu a fost dovedită, nu prezintă relevanță pentru că situația în prezenta cauză este total diferită.

În cazul participării la concursul de ocupare a posturilor vacante de judecător sunt stabilite de lege alte condiții, în schimb în cazul concursului de promovare în funcție efectivă la instanțe legea cere respectarea altor cerințe. Nici interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță nu prezintă relevanță pentru că situația în cadrul acelui litigiu viza o cerere formulată de un judecător de la o instanță civilă care a participat la un concurs organizat pentru un post vacant la o instanță militară și viza interpretarea art. 32 din Legea nr. 303/2004. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, și art. 14 din Convenție, criticile din motivele de recurs sunt nefondate.

Mai întâi, trebuie subliniat că premisa de la care pornește recurentul în stabilirea cazului de discriminare este greșită deoarece acesta nu are statut de judecător ci de judecător militar. Dacă ar fi fost judecător la tribunal nu i s-ar fi refuzat participarea odată cu îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege, la recursul de promovare în funcția de execuție pentru un post vacant de judecător la curtea de apel, ci refuzul s-a datorat faptului că este judecător militar. Respingerea cererii nu s-a fundamentat nici pe considerentul că recurentul funcționează la o instanță care nu se află în circumscripția instanței în a cărei organigramă se află postul vacant pentru care s-a înscris la concurs ci, așa cum s-a arătat mai sus, respingerea s-a datorat faptului că recurentul este judecător militar și a dorit să participe la concursul de promovare pentru un post la curtea de apel, instanță civilă.

Prin urmare, recurentul nu se află într-o situație comparabilă cu cei față de care invocă discriminarea și, deci, nu suntem în prezența unei discriminări. Nu se poate stabili nici că există o discriminare în exercitarea dreptului la libera alegere a ocupației, pentru că legea stabilește condițiile în care se poate face promovarea la instanțele civile și la cele militare, iar alegerea între cele două categorii de instanțe aparține recurentului.

De altfel, din probele depuse la dosar, rezultă că recurentul a fost judecător la instanțele civile, apoi a solicitat transferul la instanța militară, deci, nu i-a fost îngrădit dreptul la libera alegere a profesiei, ci, dacă au fost respectate cerințele impuse de lege, aceasta a fost transferat ca judecător militar atunci când era judecător la o instanță civilă, dar legea nu permite promovarea decât la o instanță superioară, ceea ce în cazul recurentului, în prezent, presupune o instanță militară superioară, dacă sunt locuri vacante și nu la o instanță civilă pentru că aceasta nu este superioară instanței unde funcționează în prezent recurentul. Așa cum s-a arătat mai sus, dacă recurentul dorește să participe la un concurs de promovare pentru funcția efectivă la o curte de apel civilă, recurentul poate solicita, din nou, transferul de această dată de la o instanță militară la una civilă, și va putea participa la concurs.

Motivele invocate de către recurent în Concluziile scrise nu pot fi analizate deoarece ele au fost depuse tardiv, fiind motive noi de nelegalitate, iar motivele de recurs se depun în termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat. Or, Hotărârea nr. 239 din 28 aprilie 2011 i-a fost comunicată recurentului la 20 mai 2011 iar motivele noi de recurs le-a depus la 21 iunie 2011, cu depășirea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ.. Apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul, ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.V. împotriva Hotărârii nr. 239 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.