ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1495/2015

Obiectul litigiului dedus judecății Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2149/1/2014 contestatorul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 599 din 21 mai 2014 și, pe cale de consecință, anularea hotărârii nr. 500 din 14 mai 2014 pronunțată de secția pentru judecători a C.S.M. și a hotărârii nr. 14 din 14 mai 2014 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 1 iunie 2014, prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concursul pentru promovarea efectivă a judecătorilor în funcții de execuție la Curtea de Apel Ploiești, secția penală, pentru cauze cu minori și de familie. Totodată, a solicitat să se constate că îndeplinește toate condițiile de înscriere și de participare la concursul organizat de C.S.M. în data de 1 iunie 2014 pentru promovarea efectivă a judecătorilor în funcții de execuție la Curtea de Apel Ploiești, secția penală, pentru cauze cu minori și de familie. Motivele de nelegalitate invocate în susținerea contestației au vizat, în esență, următoarele: 1.1. Interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 4 și 5 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare Astfel, art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 instituie 3 condiții expres și limitativ prevăzute pentru participarea la concursul de promovare, fie efectivă, fie pe loc, condiții ce au fost îndeplinite întrucât: - a avut calificativul „forte bine” la ultima evaluare; - nu a fost sancționat disciplinar în ultimii 3 ani; - îndeplinește condiția minimă de vechime de 6 ani; - este judecător și a avut gradul profesional de judecător de tribunal; - a solicitat promovarea în gradul imediat superior celui pe care îl deține, la o instanță imediat superioară, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, pentru cauze cu minori și de familie. Nu există grad de judecător de tribunal militar, ci doar grad de judecător de tribunal, așa cum nu există grad de judecător de curte militară de apel, ci doar grad de judecător de curte de apel. 1.

Interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor care reglementează organizarea sistemului judiciar din România Potrivit dispozițiilor constituționale, în România este consacrat un sistem judiciar unitar, întrucât toate instanțele se includ într-un unic ansamblu, cu o singură instanță supremă, Înalta Curte de Casație și Justiție. Menționarea distinctă în Legea nr. 304/2004 a instanțelor militare, față de instanțele civile, nu înseamnă că ele sunt parte a unui alt sistem judiciar, ci este determinată de specificul lor, aceeași fiind și situația tribunalelor specializate civile, menționate distinct de celelalte tribunale civile, deși în aceste instanțe funcționează judecători cu același grad. 1.

Interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor care reglementează instituția incompatibilităților, fiind generată de înțelegerea greșită a distincției dintre un grad militar și o funcție militară Nu este incompatibilă cu funcția de judecător deținerea de către judecătorul militar a unui grad militar, care îi conferă calitatea de militar activ, câtă vreme judecătorul militar nu îndeplinește o funcție militară, ci doar o funcție judiciară, identică cu cea a tuturor judecătorilor de la instanțele civile. Doar dacă, în afară de funcția judiciară, ar exercita și o funcție militară ar fi incompatibil conform art. 125 alin. (3) din Constituția României. 1.

Interpretarea greșită a distincției dintre condițiile de participare la concurs (expres și limitativ prevăzute de art. 44 alin. (1) din lege) și condițiile de funcționare efectivă într-o funcție judiciară Înscrierea la un concurs de promovare în funcția de judecător la o curte de apel civilă, formulată de un judecător militar de la un tribunal militar, îi conferă exclusiv calitatea de candidat la concursul respectiv, și nu pe cea de judecător al unei instanțe civile. Chestiunea renunțării la gradul militar este una exterioară și ulterioară momentului verificării îndeplinirii condițiilor de participare la concurs și trebuie luată în discuție doar în caz de admitere la concurs în vederea promovării la instanța superioară. 1.

Judecătorul militar care se înscrie la concursul de promovare la o instanță superioară civilă are cel puțin aceeași vocație la promovare cu cea a unui procuror care se înscrie pentru promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel procurorul, care face parte dintr-o altă categorie de magistrați decât judecătorul, nu trebuie să se transfere, în prealabil, într-o funcție de judecător pentru a se înscrie la concursul de promovare la instanța supremă, dar judecătorul militar, cu același statut constituțional ca și judecătorul care funcționează la o instanță civilă, ar trebui să solicite, în prealabil, transferul de la o instanță militară la una civilă, potrivit interpretării greșite a Plenului C.S.M., a secției pentru judecători a C.S.M. și a Comisiei de organizare a concursului. 1.

Hotărârile contestate sunt de natură să-i cauzeze o vătămare în dreptul de participare la concurs, drept recunoscut de dispozițiile legale anterior menționate. Raportat la premisele egalității de tratament juridic, exigența îndeplinirii funcției de judecător la o instanță civilă la data cererii de promovare la o instanță civilă, constituie o rupere nejustificată a echilibrului între cele două categorii de magistrați-judecători și o discriminare contrară Constituției, întrucât din nicio dispoziție a Titlului II, Cap. 5, Secțiunea I- Promovarea judecătorilor și procurorilor din Lege nu rezultă aceasta. 1.

La adoptarea hotărârilor contestate a fost ignorată jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reprezentată de decizia nr. 4606 din 08 noiembrie 2012, irevocabilă, în care instanța supremă a reținut că înscrierea la un concurs de promovare în funcția de judecător la o curte de apel, formulată de un judecător militar, conferă exclusiv calitatea de candidat la concursul respectiv, și nu pe aceea de judecător al unei instanțe civile. De asemenea, a fost ignorată decizia nr. 1979/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a stabilit că art. 32 din lege trebuie interpretat în sensul că acea condiție pe care o prevede trebuie îndeplinită la data numirii în funcție, nu la data participării la concurs; De altfel, chiar dintr-o hotărâre a C.S.M., respectiv hotărârea nr. 140 din 26 aprilie 2005, publicată pe site-ul C.S.M., rezultă că domnul judecător P.Ș. a parcurs procedura de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție având calitatea de judecător militar, trecerea sa în rezervă având loc, nu în prealabil înscrierii în această procedură, ci ulterior chiar hotărârii C.S.M., promovarea și transferul acestuia la instanța supremă operând la data publicării decretului de trecere în rezervă; 1.

Stabilind pentru înscrierea la concurs condiția negativă de a nu avea calitatea de cadru militar s-a adăugat o nouă condiție pentru promovare, inexistentă în actele normative care reglementează procedura promovării în funcții de execuție a judecătorilor. 1.

În condițiile în care, potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004, Plenul C.S.M. funcționează ca o instanță de judecată pentru soluționarea contestațiilor formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor secției pentru judecători a C.S.M., era obligatorie respectarea dispozițiilor din C. proc. civ. privind incompatibilitățile. În speță, a devenit incident cazul de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1, cu referire la art. 41 alin. (1) C. proc. civ. În final, contestatorul a invocat și încălcarea art. 6 alin. (1) și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și a solicitat admiterea contestației, astfel cum a fost formulată. 2. Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția autorității de lucru judecat, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată. În susținerea excepției autorității de lucru judecat, intimatul a invocat prevederile art. 430 alin. (1) și (2) și art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (2010) și s-a prevalat de decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3667/1/2011. Prin această decizie s-a respins recursul declarat de recurentul C.C. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 240 din 28 aprilie 2011, ca nefondat. Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 240/2011 a fost respinsă contestația formulată de contestatorul C.C. împotriva Hotărârii secției pentru judecători nr. 296/2011, iar prin această ultimă hotărâre a fost respinsă contestația formulată împotriva hotărârii nr. 32/2011 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție din data de 08 mai 2011, având în vedere că la data înscrierii la concurs contestatorul deținea statutul de militar activ. În opinia intimatului, situația este identică cu cea pendinte, instanța supremă dispunând cu autoritate de lucru judecat că recurentul C.C., fiind judecător la Tribunalul Militar București, putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant doar la o instanță imediat superioară, tot în cadrul instanțelor militare, având în vedere dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În acest sens, intimatul a invocat și decizia nr. 3036 din 26 iunie 2011, prin care a fost respinsă contestația formulată de contestatorul C.C. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1177 din 29 octombrie 2013, ca nefondată, având în vedere că la data înscrierii la concursul de promovare pe loc pentru curțile de apel, contestatorul, în calitate de judecător militar, deținea statutul de militar activ. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, invocându-se în special următoarele apărări: Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare. Acest text, care stabilește condițiile legale de participare la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, nu face nicio distincție în ceea ce privește felul promovării, pe loc sau efectivă. Diferențierea între instanțele judecătorești o face chiar legiuitorul, prin Legea nr. 304/2004, care prevede o ierarhie separată a celor două categorii de instanțe și constituie baza de raportare pentru dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aceste dispoziții neputând fi înțelese decât în sensul în care concursul de promovare poate avea loc doar în sistemul ierarhic, fie cel indicat de Secțiunea I a Capitolului II din Titlul II al Legii nr. 304/2004, fie în cel prevăzut de art. 56 alin. (1), Capitolul III al aceleiași legi. În ședința publică din data de 31 martie 2015, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a precizat că excepția pe care înțelege să o invoce în cauză este puterea de lucru judecat, și nu autoritatea de lucru judecat, în considerarea dispozițiilor art. 430 C. proc. civ. și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației de față Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: Prin hotărârea nr. 14 din 06 mai 2014 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 01 iunie 2014 a fost respinsă cererea formulată de domnul C.C., judecător la Tribunalul Militar București, privind înscrierea la concurs pentru promovare efectivă la Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, având în vedere că deține la data înscrierii statutul de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, condiție fără de care nu ar putea să funcționeze ca judecător militar. Contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 14 din 06 mai 2014 a fost respinsă prin Hotărârea nr. 500 din 14 mai 2014 a secției pentru judecători a C.S.M. Împotriva hotărârii secției pentru judecători contestatorul C.C. a formulat contestație, soluționată de Plenul C.S.M. prin hotărârea nr. 599 din 21 mai 2014, în sensul respingerii acesteia. Pentru a dispune astfel, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare. Prin corelarea acestor dispoziții cu prevederile Cap. II din Titlul II al Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că instanțele imediat superioare sunt numai cele enumerate expres și limitativ în cuprinsul acestei reglementări. Instanțelor militare și ierarhiei acestora le sunt aplicabile prevederile Cap. II din acest act normativ. În plus, statutul judecătorilor militari impune o condiție esențială, aceea de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Or, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 303/2004, funcția de judecător civil este incompatibilă, printre altele, și cu calitatea de militar activ, calitate recunoscută drept compatibilă cu statutul de judecător militar. În fundamentarea hotărârii pronunțate, Plenul C.S.M. a mai reținut că situația din prezenta speță a fost tranșată în mod irevocabil de către instanța supremă prin decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011, în sensul că, în cazul în care dorește să participe la concursul de promovare efectivă la o instanță civilă, contestatorul C.C. are posibilitatea să solicite transferul de la o instanță militară la o instanță civilă. În aceeași decizie s-a reținut că anterior numirii ca judecător militar contestatorul a fost judecător la instanțele civile și în urma solicitării sale de transfer, constatându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, a fost transferat la o instanță militară. În concluzie, Plenul C.S.M. a constatat legalitatea Hotărârii nr. 500 din 14 mai 2014 a secției pentru judecători a C.S.M. și a dispus respingerea contestației formulate de contestatorul C.C., în calitate de judecător la Tribunalul Militar București. Hotărârea nr. 599 din 21 mai 2014 emisă de Plenul C.S.M. a fost supusă controlului de legalitate pe calea prezentei contestații, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Examinând cu prioritate apărările formulate pe cale de excepție de către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, relativ la puterea de lucru judecat decurgând din cele statuate cu caracter irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3667/1/2011, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (2010), oricare dintre părți poate impune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Acest text reglementează prezumția legală de lucru judecat, ca manifestare pozitivă a autorității de lucru judecat, și vizează un scop legitim, respectiv garantarea securității raporturilor juridice prin evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătorești cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept. În relația dintre părți, efectul de lucru judecat are caracter absolut și se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a se statua diferit. Este ceea ce în mod just susține intimatul Consiliul Superior al Magistraturii atunci când afirmă că aspectele supuse judecății pe calea prezentei contestații au fost delegate, cu putere de lucru judecat, de instanța supremă prin decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3667/1/2011 cu privire la aceleași părți. Prin această hotărâre judecătorească irevocabilă a fost constatată legalitatea hotărârilor adoptate de Plenul C.S.M., secția pentru judecători a C.S.M. și Comisia de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor, în privința cererii recurentului C.C., judecător în cadrul Tribunalului Militar București, de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 8 mai 2011. Prin hotărârile contestate în acel litigiu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și s-a apreciat că recurentul, fiind judecător în cadrul instanțelor militare, având statutul de cadrul militar activ, nu poate participa la concurs decât pentru un post la o instanță militară ierarhic superioară. Această interpretare a C.S.M. a fost confirmată de instanța de contencios administrativ în cadrul controlului de legalitate, reținându-se în considerentele decisive ale deciziei nr. 4327 din 23 septembrie 2011 faptul că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate face la instanța imediat superioară, dar tot militară. Totodată, s-a apreciat că nu era necesară instituirea prin lege a condiției negative de a nu fi cadru militar activ pentru situația în care un judecător militar dorește să participe la concursul pentru ocuparea unui post vacant la o instanță civilă, deoarece chiar art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 621/2006 se referă la instanțele și parchetele imediat superioare. Prin urmare, chestiunea litigioasă privind posibilitatea unui judecător militar, având statutul de militar activ, de a se înscrie la concursul de promovare într-o funcție de execuție la o instanță civilă, a fost tranșată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar prin contestația ce face obiectul prezentului litigiu contestatorul urmărește același scop, respectiv pronunțarea unei hotărâri judecătorești pe aceleași chestiuni de fapt și de drept, ceea ce echivalează cu încălcarea efectului de lucru judecat. Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză operează prezumția legală a puterii de lucru judecat reglementată de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (2010) și urmează să dispună respingerea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 599 din 21 mai 2014 a Plenului C.S.M., ca neîntemeiată.