ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1495/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1495/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

litigiului dedus judecății

Prin contestația

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 2149/1/2014

contestatorul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii (C.S.M.), pronunțarea unei hotărâri judecătorești

prin care să se dispună anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 599 din 21 mai

2014 și, pe cale de consecință, anularea hotărârii nr. 500 din 14 mai 2014

pronunțată de secția pentru judecători a C.S.M. și a hotărârii nr. 14 din 14

mai 2014 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă în

funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 1 iunie 2014,

prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concursul pentru promovarea

efectivă a judecătorilor în funcții de execuție la Curtea de Apel Ploiești,

secția penală, pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată, a solicitat

să se constate că îndeplinește toate condițiile de înscriere și de participare

la concursul organizat de C.S.M. în data de 1 iunie 2014 pentru promovarea

efectivă a judecătorilor în funcții de execuție la Curtea de Apel Ploiești,

secția penală, pentru cauze cu minori și de familie.

Motivele de

nelegalitate invocate în susținerea contestației au vizat, în esență,

următoarele:

1.1. Interpretarea și

aplicarea greșită a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, și art. 4 și 5 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat

prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, cu modificările și completările

ulterioare

Astfel, art. 44 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004 instituie 3 condiții expres și limitativ prevăzute

pentru participarea la concursul de promovare, fie efectivă, fie pe loc,

condiții ce au fost îndeplinite întrucât:

- a avut

calificativul „forte bine” la ultima evaluare;

- nu a fost

sancționat disciplinar în ultimii 3 ani;

- îndeplinește

condiția minimă de vechime de 6 ani;

- este judecător și a

avut gradul profesional de judecător de tribunal;

- a solicitat

promovarea în gradul imediat superior celui pe care îl deține, la o instanță

imediat superioară, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, pentru cauze cu

minori și de familie.

Nu există grad de

judecător de tribunal militar, ci doar grad de judecător de tribunal, așa cum

nu există grad de judecător de curte militară de apel, ci doar grad de

judecător de curte de apel.

1.2. Interpretarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor care reglementează organizarea sistemului

judiciar din România

Potrivit

dispozițiilor constituționale, în România este consacrat un sistem judiciar

unitar, întrucât toate instanțele se includ într-un unic ansamblu, cu o singură

instanță supremă, Înalta Curte de Casație și Justiție.

Menționarea distinctă

în Legea nr. 304/2004 a instanțelor militare, față de instanțele civile, nu

înseamnă că ele sunt parte a unui alt sistem judiciar, ci este determinată de

specificul lor, aceeași fiind și situația tribunalelor specializate civile,

menționate distinct de celelalte tribunale civile, deși în aceste instanțe

funcționează judecători cu același grad.

1.3. Interpretarea și

aplicarea greșită a dispozițiilor care reglementează instituția

incompatibilităților, fiind generată de înțelegerea greșită a distincției

dintre un grad militar și o funcție militară

Nu este incompatibilă

cu funcția de judecător deținerea de către judecătorul militar a unui grad

militar, care îi conferă calitatea de militar activ, câtă vreme judecătorul

militar nu îndeplinește o funcție militară, ci doar o funcție judiciară,

identică cu cea a tuturor judecătorilor de la instanțele civile. Doar dacă, în

afară de funcția judiciară, ar exercita și o funcție militară ar fi

incompatibil conform art. 125 alin. (3) din Constituția României.

1.4. Interpretarea

greșită a distincției dintre condițiile de participare la concurs (expres și

limitativ prevăzute de art. 44 alin. (1) din lege) și condițiile de funcționare

efectivă într-o funcție judiciară

Înscrierea la un

concurs de promovare în funcția de judecător la o curte de apel civilă,

formulată de un judecător militar de la un tribunal militar, îi conferă

exclusiv calitatea de candidat la concursul respectiv, și nu pe cea de

judecător al unei instanțe civile.

Chestiunea renunțării

la gradul militar este una exterioară și ulterioară momentului verificării

îndeplinirii condițiilor de participare la concurs și trebuie luată în discuție

doar în caz de admitere la concurs în vederea promovării la instanța

superioară.

1.5. Judecătorul

militar care se înscrie la concursul de promovare la o instanță superioară

civilă are cel puțin aceeași vocație la promovare cu cea a unui procuror care

se înscrie pentru promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Astfel procurorul,

care face parte dintr-o altă categorie de magistrați decât judecătorul, nu

trebuie să se transfere, în prealabil, într-o funcție de judecător pentru a se

înscrie la concursul de promovare la instanța supremă, dar judecătorul militar,

cu același statut constituțional ca și judecătorul care funcționează la o

instanță civilă, ar trebui să solicite, în prealabil, transferul de la o

instanță militară la una civilă, potrivit interpretării greșite a Plenului C.S.M.,

a secției pentru judecători a C.S.M. și a Comisiei de organizare a concursului.

1.6. Hotărârile

contestate sunt de natură să-i cauzeze o vătămare în dreptul de participare la

concurs, drept recunoscut de dispozițiile legale anterior menționate.

Raportat la premisele

egalității de tratament juridic, exigența îndeplinirii funcției de judecător la

o instanță civilă la data cererii de promovare la o instanță civilă, constituie

o rupere nejustificată a echilibrului între cele două categorii de

magistrați-judecători și o discriminare contrară Constituției, întrucât din

nicio dispoziție a Titlului II, Cap. 5, Secțiunea I- Promovarea judecătorilor

și procurorilor din Lege nu rezultă aceasta.

1.7. La adoptarea

hotărârilor contestate a fost ignorată jurisprudența recentă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reprezentată de

decizia nr. 4606 din 08 noiembrie 2012, irevocabilă, în care instanța supremă a

reținut că înscrierea la un concurs de promovare în funcția de judecător la o

curte de apel, formulată de un judecător militar, conferă exclusiv calitatea de

candidat la concursul respectiv, și nu pe aceea de judecător al unei instanțe

civile.

De asemenea, a fost

ignorată decizia nr. 1979/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a stabilit că art. 32

din lege trebuie interpretat în sensul că acea condiție pe care o prevede

trebuie îndeplinită la data numirii în funcție, nu la data participării la

concurs;

De altfel, chiar

dintr-o hotărâre a C.S.M., respectiv hotărârea nr. 140 din 26 aprilie 2005,

publicată pe site-ul C.S.M., rezultă că domnul judecător P.Ș. a parcurs

procedura de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și

Justiție având calitatea de judecător militar, trecerea sa în rezervă având

loc, nu în prealabil înscrierii în această procedură, ci ulterior chiar

hotărârii C.S.M., promovarea și transferul acestuia la instanța supremă operând

la data publicării decretului de trecere în rezervă;

1.8. Stabilind pentru

înscrierea la concurs condiția negativă de a nu avea calitatea de cadru militar

s-a adăugat o nouă condiție pentru promovare, inexistentă în actele normative

care reglementează procedura promovării în funcții de execuție a judecătorilor.

1.9. În condițiile în

care, potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004, Plenul C.S.M. funcționează ca o

instanță de judecată pentru soluționarea contestațiilor formulate de judecători

și procurori împotriva hotărârilor secției pentru judecători a C.S.M., era

obligatorie respectarea dispozițiilor din C. proc. civ. privind

incompatibilitățile. În speță, a devenit incident cazul de incompatibilitate

absolută prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1, cu referire la art. 41 alin. (1)

C. proc. civ.

În final,

contestatorul a invocat și încălcarea art. 6 alin. (1) și art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenție și a solicitat admiterea contestației, astfel cum

a fost formulată.

formulate în cauză

Intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în

principal, excepția autorității de lucru judecat, iar, în subsidiar, a

solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

În susținerea

excepției autorității de lucru judecat, intimatul a invocat prevederile art.

430 alin. (1) și (2) și art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (2010) și s-a prevalat

de decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr.

3667/1/2011.

Prin această decizie

s-a respins recursul declarat de recurentul C.C. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 240 din 28 aprilie 2011, ca nefondat. Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr.

240/2011 a fost respinsă contestația formulată de contestatorul C.C. împotriva

Hotărârii secției pentru judecători nr. 296/2011, iar prin această ultimă

hotărâre a fost respinsă contestația formulată împotriva hotărârii nr. 32/2011

a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție din

data de 08 mai 2011, având în vedere că la data înscrierii la concurs

contestatorul deținea statutul de militar activ.

În opinia intimatului,

situația este identică cu cea pendinte, instanța supremă dispunând cu autoritate

de lucru judecat că recurentul C.C., fiind judecător la Tribunalul Militar București,

putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant doar la o instanță

imediat superioară, tot în cadrul instanțelor militare, având în vedere dispozițiile

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

În acest sens, intimatul

a invocat și decizia nr. 3036 din 26 iunie 2011, prin care a fost respinsă contestația

formulată de contestatorul C.C. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1177

din 29 octombrie 2013, ca nefondată, având în vedere că la data înscrierii la concursul

de promovare pe loc pentru curțile de apel, contestatorul, în calitate de judecător

militar, deținea statutul de militar activ.

Pe fondul cauzei, s-a

solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, invocându-se în special următoarele

apărări:

Potrivit dispozițiilor

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii pot participa

la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare.

Acest text, care stabilește

condițiile legale de participare la concursul de promovare în funcții de execuție

a judecătorilor și procurorilor, nu face nicio distincție în ceea ce privește felul

promovării, pe loc sau efectivă.

Diferențierea între instanțele

judecătorești o face chiar legiuitorul, prin Legea nr. 304/2004, care prevede o

ierarhie separată a celor două categorii de instanțe și constituie baza de raportare

pentru dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aceste dispoziții

neputând fi înțelese decât în sensul în care concursul de promovare poate avea loc

doar în sistemul ierarhic, fie cel indicat de Secțiunea I a Capitolului II din Titlul

II al Legii nr. 304/2004, fie în cel prevăzut de art. 56 alin. (1), Capitolul III

al aceleiași legi.

În ședința publică din

data de 31 martie 2015, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a precizat

că excepția pe care înțelege să o invoce în cauză este puterea de lucru judecat,

și nu autoritatea de lucru judecat, în considerarea dispozițiilor art. 430 C. proc.

civ. și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra contestației de față

Examinând contestația

formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale

aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Prin hotărârea nr. 14

din 06 mai 2014 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de

execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 01 iunie 2014 a fost respinsă

cererea formulată de domnul C.C., judecător la Tribunalul Militar București, privind

înscrierea la concurs pentru promovare efectivă la Curtea de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, având în vedere că deține

la data înscrierii statutul de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale,

în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, condiție fără de care

nu ar putea să funcționeze ca judecător militar.

Contestația formulată

împotriva Hotărârii nr. 14 din 06 mai 2014 a fost respinsă prin Hotărârea nr.

500 din 14 mai 2014 a secției pentru judecători a C.S.M.

Împotriva hotărârii secției

pentru judecători contestatorul C.C. a formulat contestație, soluționată de Plenul

C.S.M. prin hotărârea nr. 599 din 21 mai 2014, în sensul respingerii acesteia.

Pentru a dispune astfel,

Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii pot participa

la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare.

Prin corelarea acestor

dispoziții cu prevederile Cap. II din Titlul II al Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că instanțele imediat

superioare sunt numai cele enumerate expres și limitativ în cuprinsul acestei reglementări.

Instanțelor militare și

ierarhiei acestora le sunt aplicabile prevederile Cap. II din acest act normativ.

În plus, statutul judecătorilor militari impune o condiție esențială, aceea de ofițer

activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Or, în conformitate cu prevederile

art. 5 din Legea nr. 303/2004, funcția de judecător civil este incompatibilă, printre

altele, și cu calitatea de militar activ, calitate recunoscută drept compatibilă

cu statutul de judecător militar.

În fundamentarea hotărârii

pronunțate, Plenul C.S.M. a mai reținut că situația din prezenta speță a fost tranșată

în mod irevocabil de către instanța supremă prin decizia nr. 4327 din 23

septembrie 2011, în sensul că, în cazul în care dorește să participe la concursul

de promovare efectivă la o instanță civilă, contestatorul C.C. are posibilitatea

să solicite transferul de la o instanță militară la o instanță civilă. În aceeași

decizie s-a reținut că anterior numirii ca judecător militar contestatorul a fost

judecător la instanțele civile și în urma solicitării sale de transfer, constatându-se

îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, a fost transferat la o instanță militară.

În concluzie, Plenul C.S.M.

a constatat legalitatea Hotărârii nr. 500 din 14 mai 2014 a secției pentru judecători

a C.S.M. și a dispus respingerea contestației formulate de contestatorul C.C., în

calitate de judecător la Tribunalul Militar București.

Hotărârea nr. 599 din

21 mai 2014 emisă de Plenul C.S.M. a fost supusă controlului de legalitate pe calea

prezentei contestații, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

Examinând cu prioritate

apărările formulate pe cale de excepție de către intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii, relativ la puterea de lucru judecat decurgând din cele statuate cu

caracter irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul

nr. 3667/1/2011, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 431

alin. (2) C. proc. civ. (2010), oricare dintre părți poate impune lucrul anterior

judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Acest text reglementează

prezumția legală de lucru judecat, ca manifestare pozitivă a autorității de lucru

judecat, și vizează un scop legitim, respectiv garantarea securității raporturilor

juridice prin evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătorești

cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept.

În relația dintre părți,

efectul de lucru judecat are caracter absolut și se impune într-un al doilea proces

care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea

de a se statua diferit.

Este ceea ce în mod just

susține intimatul Consiliul Superior al Magistraturii atunci când afirmă că aspectele

supuse judecății pe calea prezentei contestații au fost delegate, cu putere de lucru

judecat, de instanța supremă prin decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011, pronunțată

în Dosarul nr. 3667/1/2011 cu privire la aceleași părți.

Prin această hotărâre

judecătorească irevocabilă a fost constatată legalitatea hotărârilor adoptate de

Plenul C.S.M., secția pentru judecători a C.S.M. și Comisia de organizare a concursului

de promovare în funcții de execuție a judecătorilor, în privința cererii recurentului

C.C., judecător în cadrul Tribunalului Militar București, de înscriere la concursul

de promovare în funcții de execuție din data de 8 mai 2011.

Prin hotărârile contestate

în acel litigiu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea

nr. 303/2004 și s-a apreciat că recurentul, fiind judecător în cadrul instanțelor

militare, având statutul de cadrul militar activ, nu poate participa la concurs

decât pentru un post la o instanță militară ierarhic superioară.

Această interpretare a

C.S.M. a fost confirmată de instanța de contencios administrativ în cadrul controlului

de legalitate, reținându-se în considerentele decisive ale deciziei nr. 4327

din 23 septembrie 2011 faptul că promovarea judecătorilor de la instanțele militare

se poate face la instanța imediat superioară, dar tot militară. Totodată, s-a apreciat

că nu era necesară instituirea prin lege a condiției negative de a nu fi cadru militar

activ pentru situația în care un judecător militar dorește să participe la concursul

pentru ocuparea unui post vacant la o instanță civilă, deoarece chiar art. 44

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 621/2006 se referă la

instanțele și parchetele imediat superioare.

Prin urmare, chestiunea

litigioasă privind posibilitatea unui judecător militar, având statutul de militar

activ, de a se înscrie la concursul de promovare într-o funcție de execuție la o

instanță civilă, a fost tranșată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar

prin contestația ce face obiectul prezentului litigiu contestatorul urmărește același

scop, respectiv pronunțarea unei hotărâri judecătorești pe aceleași chestiuni de

fapt și de drept, ceea ce echivalează cu încălcarea efectului de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că în cauză operează prezumția legală a puterii de lucru judecat reglementată

de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (2010) și urmează să dispună respingerea contestației

formulate împotriva Hotărârii nr. 599 din 21 mai 2014 a Plenului C.S.M., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată

de contestatorul C.C. împotriva Hotărârii nr. 599 din 21 mai 2014 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie

2015.