ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4483/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4483/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea din 15 martie 2012, Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii, a respins contestația formulată de
domnul C.C., judecător la Tribunalul Militar Teritorial București, împotriva hotărârii
din 7 martie 2012 a secției pentru judecători, prin care a fost respinsă
contestația împotriva hotărârii din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare
a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și
procurorilor din data de 25 martie 2012.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a reținut, în esență, următoarele:
Prin hotărârea din 28
februarie 2012, Comisia de organizare a concursului pentru promovarea în funcții
de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012 a respins
cererea de înscriere la concurs formulată de domnul judecător C.C., având în vedere
că, la data înscrierii la concursul de promovare pentru Curtea de Apel Brașov, în
calitate de judecător militar, acesta deținea statutul de militar activ. În motivarea
soluției s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,
privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, numirea în funcția de judecător militar se poate face numai
după dobândirea statutului de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Corelativ, acest statut constituie un impediment pentru înscrierea la concursul
de promovare pentru Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori
și de familie.
Prin hotărârea din 7
martie 2012, secția pentru judecători, a respins contestația domnului C.C. împotriva
hotărârii din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare
în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012,
având în vedere că la data înscrierii la concurs pentru Curtea de Apel Brașov, în
calitate de judecător militar, deținea statutul de militar activ.
În considerentele hotărârii
din 15 martie 2012 Plenul a reținut că domnul C.C., judecător la Tribunalul Militar
Teritorial București, avea la data înscrierii și are în continuare, statutul de
ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, condiție prevăzută de
art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor,
republicată, cu modificările și completările ulterioare și că, potrivit dispozițiilor
art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare la
instanțele sau parchetele imediat superioare.
Plenul a apreciat că prin
corelarea acestor dispoziții cu prevederile Capitoulul II din Titlul II al Legii
nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare,
rezultă că instanțele imediat superioare sunt numai cele enumerate expres și limitativ
în cuprinsul acestei reglementări; instanțelor militare și ierarhiei acestora le
sunt aplicabile prevederile Capitolului III; în plus, statutul judecătorilor militari
impune o condiție esențială, aceea de ofițer activ în cadrul Ministrului
Apărării Naționale. Or, este de observat că, în conformitate cu prevederile
art. 5 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată,
cu modificările ulterioare, funcția de judecător este incompatibilă, printre altele
și cu calitatea de militar activ, calitate recunoscută drept compatibilă cu statutul
de judecător militar. Cum la data concursului, magistratul militar conservă și calitatea
de militar activ, această situație juridică îl face inapt pentru participare, în
considerarea incompatibilității legale, în raport cu funcția de judecător la o instanță
de drept comun.
Această argumentare, bazată
pe statutul diferit al celor două categorii de magistrați a fost reținută și în
considerentele deciziei nr. 4327/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins recursul formulat,
ca nefondat, și în cuprinsul căreia s-a stabilit, în egală măsură, că nu sunt încălcate,
în aplicarea prevederilor legale evocate, dispozițiile O.G. nr. 137/2000, privind
prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările
și completările ulterioare, întrucât recurentul nu s-a aflat într-o situație comparabilă
cu cei față de care a invocat discriminarea.
Față de cele menționate,
având în vedere dispozițiile art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare
și prevederile art. 15 alin. (6) din Regulamentul de organizare și desfășurare a
concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea
plenului din 21 septembrie 2006, modificată, prin vot direct și secret, plenul a
respins contestația formulată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs contestatorul C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului
declarat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, se arată că hotărârea atacată
este nelegală și netemeinică, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 304
alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pentru că este dată cu încălcarea și aplicarea greșită
a legii, respectiv a art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 44 din Legea
nr. 303/2004, art. 4, art. 5 și art. 34 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea
nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Arată recurentul că legea
instituie 3 condiții, expres și limitativ prevăzute în art. 44 alin. (1) din lege,
pentru participarea la concursul de promovare: condiții privind calificativul la
ultima evaluare, condiții privind lipsa sancțiunilor disciplinare în ultimii 3 ani
și condiții de vechime în funcție și în plus promovarea se poate face numai la instanțele
sau parchetele imediat superioare.
Se mai arată în recursul
declarat că dispozițiile art. 32 din lege nu instituie o altă condiție pentru participarea
la concursul de promovare, respectiv ca un judecător de la instanța civilă care
vrea să participe la concursul de promovare pentru o instanță militară să dobândească,
anterior înscrierii la concurs, calitatea de ofițer activ în Ministerul
Apărării Naționale, ori ca un judecător militar de la o instanță militară care vrea
să participe la concursul de promovare pentru o instanță civilă să renunțe, anterior
înscrierii la concurs, la calitatea de ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale.
Recurentul invocă jurisprudența
Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 1979 din 12 aprilie 2007 și decizia
nr. 4327 din 23 septembrie 2011, arătând că din cele două hotărâri rezultă o situație
profund inechitabilă și discriminatorie: astfel, câtă vreme un judecător de o instanță
civilă poate participa la un concurs de promovare pentru o funcție de judecător
militar la o instanță militară, întrucât condiția prevăzută la art. 32 din lege
trebuie îndeplinită la data numirii în funcție, nu la data participării la concurs,
un judecător militar de la o instanță militară nu poate participa la un concurs
de promovare pentru o funcție de judecător la o instanță civilă decât dacă solicită,
în prealabil, transferul la o instanță civilă.
Arată recurentul că există
astfel posibilitatea ca unui judecător de la o instanță civilă, care se înscrie,
susține și este declarat admis la examenul de promovare la o instanță imediat superioară
militară, să-i fie refuzată cererea de chemare în rândul cadrelor militare active
în Ministerul Apărării Naționale, astfel că nu-și va putea valorifica rezultatul
examenului în lipsa îndeplinirii condiției prevăzută de art. 32 alin. (1) din
Legea nr. 303/2004, însă nu aceeași este situația unui judecător de la o instanță
militară care se înscrie, susține și este declarat admis la examenul de promovare
la o instanță imediat superioară civilă, întrucât renunțarea la calitatea de cadru
militar activ nu-i poate fi refuzată de ministrul apărării naționale, trecerea în
rezervă în condițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările
și completările ulterioare putând să opereze până la data numirii în funcție prin
promovare la o instanță imediat superioară civilă.
Mai arată recurentul că
hotărârea comisiei, validată de către secția de judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii și de către Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii, este în sensul deciziei nr. 4327 din 23 septembrie 2011 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,
din care rezultă că un judecător militar nu ar putea promova decât tot la o instanță
militară, ca fiind instanță imediat superioară și că, pentru a putea participa la
concursul de promovare efectivă la o instanță civilă, judecătorul militar trebuie
să solicite, în prealabil, transferul de la o instanță militară la una civilă.
Apreciază recurentul că
în baza acestui punct de vedere niciun judecător militar nu ar putea accede la funcția
de judecător la instanța supremă, decât dacă s-ar transfera, în prealabil înscrierii
la concurs, la o instanță civilă, ceea ce ar fi de neacceptat, cu atât mai mult
cu cât această condiție nu îi este cerută unui procuror care se înscrie pentru concursul
de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație Justiție și Justiție.
Astfel, recurentul arată
că diferența de tratament între judecătorii care funcționează la o instanță civilă
și cei care funcționează la o instanță militară, făcută de Comisie și validată de
secția de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și de Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă,
având în vedere că:
- judecătorii militari
au, ca și judecătorii de la instanța civilă, același statut constituțional;
- judecătorii militari
sunt numiți în funcție tot la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii,
care îndeplinește și rolul de instanță de judecată;
- judecătorii au același
incompatibilități ca și judecătorii de la instanțele civile, același drepturi și
îndatoriri.
Apreciază recurentul că
susținerile Comisiei, validate de către secția de judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii și de către Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii, în sensul că, în ceea ce privește promovarea de la o instanță militară
la o instanța civilă, datorită existenței statutului de cadru militar activ al judecătorului
militar, aceasta este posibilă numai la o instanță ierarhic superioară, respectiv
la o instanță militară, nu țin seama de statutul de magistrat al judecătorilor militari
și încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție,
prin tratamentul discriminator ce le este impus acestora la promovarea în funcția
de judecător la o instanță.
Mai arată recurentul că
astfel, stabilind pentru înscrierea la concursul de promovare în funcția de judecător
la o instanță civilă condiția negativă pentru candidați de a nu avea calitatea de
cadru militar activ (condiție obligatorie pentru ca un judecător militar să poală
funcționa la o instanță militară) Comisia, secția de judecători a Consiliului
Superior al Magistraturii și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au adăugat
o nouă condiție pentru promovare, inexistentă în actele normative care reglementează
procedura promovării în funcții de execuție a judecătorilor, iar discriminarea făcută
de Comisie și validată de către secția de judecători a Consiliului Superior al
Magistraturii și de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii între judecătorii
militari și judecătorii care funcționează la o instanță civilă este astfel evidentă.
Se mai arată în motivele
de recurs formulate că așa cum un judecător de la o instanță civilă poate participa
la concursul de promovare pentru o funcție de execuție vacantă la oricare tribunal,
respectiv curte de apel și în aceleași condiții judecătorul respectiv poate participa
la concursul de promovare pentru o funcție de execuție vacantă la Tribunalul Militar
Teritorial București sau la Curtea Militară de Apel, în mod corespunzător un judecător
militar poate participa la concursul pentru promovare efectivă la o instanță civilă
imediat superioară gradului pe care îl deține, așa cum se poate și transfera la
o instanță civilă de grad egal.
Apreciază recurentul că
întrucât îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) și
alin. (2) din lege și de art. 4 și art. 5 din Regulament, este îndreptățit să participe
la concursul de promovare efectivă a judecătorilor în funcții de execuție, concurs
organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin intermediul I.N.M., la București,
la data de 25 martie 2012, pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Brașov,
astfel că solicită instanței:
- să admită recursul și
să caseze în totalitatea hotărârea pronunțată de Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii și, pe cale de consecință să anuleze hotărârea pronunțată de secția
pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și hotărârea din 28
februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de
execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012 prin care a
fost respinsă cererea sa de înscriere la concurs pentru promovarea efectivă la Curtea
de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori;
- să constate că îndeplinește
toate condițiile de participare la concursul organizat de Consiliul Superior al
Magistraturii în data de 25 martie 2012 pentru promovarea efectivă în funcții de
execuție a judecătorilor și procurorilor, respectiv în vederea ocupării unui loc
vacant aflat în organigrama Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze
cu minori.
Consiliul Superior al
Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat,
depunând la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii din 15
martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Examinând cauza și hotărârea
atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale
incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta
Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta
în continuare.
Instanța de control judiciar
constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304
1
C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut
corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și
a realizat o încadrare juridică adecvată.
Recurentul este judecător
la Tribunalul Militar Teritorial București și s-a înscris pentru participarea la
concursul de promovare în funcții de execuție din 25 martie 2012 pentru un post
la Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie,
dar cererea sa a fost respinsă prin actele ce se contestă în prezenta cauză.
Dintre condițiile de participare
la acest concurs, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că sunt îndeplinite
cele privind vechimea, evaluarea, lipsa sancțiunilor, gradul profesional, însă,
refuzul participării la concurs a vizat faptul că recurentul, fiind judecător în
cadrul instanțelor militare, deci, fiind și ofițer activ, nu poate participa la
concurs decât pentru un post la o instanță militară ierarhic superioară.
Pentru a stabili dacă
respingerea cererii este legală sau nu, trebuie amintite prevederile legale ce reglementează
această materie.
Potrivit art. 43
alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face
prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente
la tribunale și curți de apel, sau, după caz, parchete, iar conform art. 44
alin. (1) din același act normativ, judecătorii și procurorii pot participa la concursul
de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare.
Diferențierea între instanțele
judecătorești o poate face chiar legiuitorul prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, Capitolul
II al Titlului II din acest act normativ se referă la ierarhia instanțelor civile,
curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile, pe când
același legiuitor, la Capitolul III al aceluiași titlu are în vedere strict ierarhia
instanțelor militare, pe care le specifică la art. 56 alin. (1) din același act
normativ.
Aceste dispoziții din
Legea nr. 304/2004 prevăd o ierarhie separată a celor două categorii de instanțe
și sunt bază de raportare pentru dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004,
aceste din urmă dispoziții neputând fi înțelese decât în sensul în care concursul
de promovare poate avea loc doar în sistemul ierarhic, fie cel indicat de Secțiunea
I a Capitolului II din Titlul II al Legii nr. 304/2004, fie în cel prevăzut de
art. 56 alin. (1) Capitolul III al aceleiași legi.
Cum aceste dispoziții
normative sunt imperative, de strictă interpretare, interpretarea nu poate fi extinsă
la alte situații cum este cea relatată de recurent.
Din interpretarea acestor
dispoziții, precum și în raport de prevederile art. 34 din Hotărârea Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 621/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare
și desfășurare a concursului pentru promovarea judecătorilor și procurorilor, care
prevăd că dispozițiile din acest regulament se aplică și judecătorilor și procurorilor
militari, rezultă că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate
face la instanța imediat superioară, dar tot militară.
Nu era necesar ca în lege
să se prevadă condiția negativă, aceea de a nu fi cadru militar activ, pentru situația
în care un judecător militar dorește să participe la concursul organizat pentru
ocuparea unei funcții vacante ce face parte din organigrama unei instanțe civile,
deoarece chiar art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. (3) din
Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 621/2006 se referă la instanțele și parchetele imediat superioare.
Tot în baza acelorași
dispoziții a fost posibilă înscrierea unor judecători de la judecătorie, dar cu
grad de tribunal, pentru ocuparea posturilor vacante la curțile de apel și chiar
dacă acestea erau în circumscripția altei curți decât cea unde își desfășurau activitatea.
Plecând de la dispozițiile
amintite, se deduce faptul că recurentul, fiind judecător la tribunalul militar,
putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant la o instanță
imediat superioară, dar tot în cadrul instanțelor militare.
Un argument în plus îl
reprezintă statutul special al magistraților militari, care au drepturi și obligații
față de Ministerul Apărării Naționale, ca efect al statutului de militar activ,
cât și drepturile și obligațiile rezultate din Legea nr. 303/2004, ca efect al calității
de judecător.
Toate acestea dovedesc
că, deși judecătorii militari sunt independenți și inamovibili, au drepturile și
obligațiile prevăzute de Statutul magistratului, totuși în cazul acestora, pentru
încadrarea ca judecător militar, este necesară dobândirea calității de ofițer activ
în cadrul Ministerul Apărării Naționale, iar promovarea se poate face numai în cadrul
instanțelor militare.
Nici interpretarea dată
de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță (decizia nr. 1979/2007
a Înaltei Curți) nu prezintă relevanță, pentru că situația în cadrul acelui litigiu
viza o cerere formulată de un judecător de la o instanță civilă, care a participat
la un concurs organizat pentru un post vacant la o instanță militară și viza interpretarea
art. 32 din Legea nr. 303/2004.
În ceea ce privește criticile
din motivele de recurs referitoare la încălcare statutului de magistrat al judecătorilor
militari și a principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1)
din Constituție, prin tratamentul discriminator impus judecătorilor militari la
promovarea în funcția de judecător la o instanță civilă, Înalta Curte apreciază
că acestea sunt nefondate.
Mai întâi, trebuie subliniat
că premisa de la care pornește recurentul în stabilirea cazului de discriminare
este greșită, deoarece acesta nu are statut de judecător, ci de judecător militar.
Dacă ar fi fost judecător
la tribunal nu i s-ar fi refuzat participarea, odată cu îndeplinirea celorlalte
condiții prevăzute de lege, la concursul de promovare în funcția de execuție pentru
un post vacant de judecător la curtea de apel, ci refuzul s-a datorat faptului că
este judecător militar.
Respingerea cererii nu
s-a fundamentat nici pe considerentul că recurentul funcționează la o instanță care
nu se află în circumscripția instanței în a cărei organigramă se află postul vacant
pentru care s-a înscris la concurs, ci, așa cum s-a arătat mai sus, respingerea
s-a datorat faptului că recurentul este judecător militar și a dorit să participe
la concursul de promovare pentru un post la curtea de apel, instanță civilă.
Prin urmare, recurentul
nu se află într-o situație comparabilă cu cei față de care invocă discriminarea
și, deci, nu suntem în prezența unei discriminări.
Recurentul avea obligația
să dovedească existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări
directe sau indirecte, în conformitate cu prevederile Legii nr. 303/2004, or această
dovadă nu a fost făcută.
Așa cum s-a statuat și
în jurisprudența Curții Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O., principiul
constituțional al egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru
situații identice, acest principiu neopunându-se ca legiuitorul să stabilească norme
diferite pentru persoane aflate în situații diferite.
Este adevărat că se organizează
concursul de promovare la nivel național, dar, din interpretarea textelor, așa cum
s-a subliniat, rezultă că judecătorii militari pot participa la concursul de promovare
numai pentru posturile vacante la instanțele ierarhic superioare, care pot fi numai
instanțele militare.
Nimic nu-l împiedică pe
recurent, în cazul în care dorește să participe la concursul de promovare efectivă
la o instanță civilă, să solicite transferul de la o instanță militară la una civilă,
putând astfel participa la concurs.
De altfel, anterior numirii
ca judecător militar, recurentul a fost judecător la instanțele civile și în urma
solicitării sale de transfer și ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de
lege a fost transferat la o instanță militară.
Apreciind că actele atacate
sunt emise cu respectarea prevederilor legale, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat
la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.C. împotriva hotărârii nr. 191 din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.