ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4483/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea din 15 martie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a respins contestația formulată de domnul C.C., judecător la Tribunalul Militar Teritorial București, împotriva hotărârii din 7 martie 2012 a secției pentru judecători, prin care a fost respinsă contestația împotriva hotărârii din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a reținut, în esență, următoarele: Prin hotărârea din 28 februarie 2012, Comisia de organizare a concursului pentru promovarea în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012 a respins cererea de înscriere la concurs formulată de domnul judecător C.C., având în vedere că, la data înscrierii la concursul de promovare pentru Curtea de Apel Brașov, în calitate de judecător militar, acesta deținea statutul de militar activ.

În motivarea soluției s-a reținut că, potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numirea în funcția de judecător militar se poate face numai după dobândirea statutului de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Corelativ, acest statut constituie un impediment pentru înscrierea la concursul de promovare pentru Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Prin hotărârea din 7 martie 2012, secția pentru judecători, a respins contestația domnului C.C. împotriva hotărârii din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012, având în vedere că la data înscrierii la concurs pentru Curtea de Apel Brașov, în calitate de judecător militar, deținea statutul de militar activ.

În considerentele hotărârii din 15 martie 2012 Plenul a reținut că domnul C.C., judecător la Tribunalul Militar Teritorial București, avea la data înscrierii și are în continuare, statutul de ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, condiție prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare și că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare.

Plenul a apreciat că prin corelarea acestor dispoziții cu prevederile Capitoulul II din Titlul II al Legii nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că instanțele imediat superioare sunt numai cele enumerate expres și limitativ în cuprinsul acestei reglementări; instanțelor militare și ierarhiei acestora le sunt aplicabile prevederile Capitolului III; în plus, statutul judecătorilor militari impune o condiție esențială, aceea de ofițer activ în cadrul Ministrului Apărării Naționale. Or, este de observat că, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, funcția de judecător este incompatibilă, printre altele și cu calitatea de militar activ, calitate recunoscută drept compatibilă cu statutul de judecător militar.

Cum la data concursului, magistratul militar conservă și calitatea de militar activ, această situație juridică îl face inapt pentru participare, în considerarea incompatibilității legale, în raport cu funcția de judecător la o instanță de drept comun. Această argumentare, bazată pe statutul diferit al celor două categorii de magistrați a fost reținută și în considerentele deciziei nr. 4327/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins recursul formulat, ca nefondat, și în cuprinsul căreia s-a stabilit, în egală măsură, că nu sunt încălcate, în aplicarea prevederilor legale evocate, dispozițiile O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât recurentul nu s-a aflat într-o situație comparabilă cu cei față de care a invocat discriminarea.

Față de cele menționate, având în vedere dispozițiile art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prevederile art. 15 alin. (6) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea plenului din 21 septembrie 2006, modificată, prin vot direct și secret, plenul a respins contestația formulată în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ., pentru că este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 44 din Legea nr. 303/2004, art. 4, art. 5 și art. 34 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Arată recurentul că legea instituie 3 condiții, expres și limitativ prevăzute în art. 44 alin. (1) din lege, pentru participarea la concursul de promovare: condiții privind calificativul la ultima evaluare, condiții privind lipsa sancțiunilor disciplinare în ultimii 3 ani și condiții de vechime în funcție și în plus promovarea se poate face numai la instanțele sau parchetele imediat superioare.

Se mai arată în recursul declarat că dispozițiile art. 32 din lege nu instituie o altă condiție pentru participarea la concursul de promovare, respectiv ca un judecător de la instanța civilă care vrea să participe la concursul de promovare pentru o instanță militară să dobândească, anterior înscrierii la concurs, calitatea de ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale, ori ca un judecător militar de la o instanță militară care vrea să participe la concursul de promovare pentru o instanță civilă să renunțe, anterior înscrierii la concurs, la calitatea de ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale.

Recurentul invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 1979 din 12 aprilie 2007 și decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011, arătând că din cele două hotărâri rezultă o situație profund inechitabilă și discriminatorie: astfel, câtă vreme un judecător de o instanță civilă poate participa la un concurs de promovare pentru o funcție de judecător militar la o instanță militară, întrucât condiția prevăzută la art. 32 din lege trebuie îndeplinită la data numirii în funcție, nu la data participării la concurs, un judecător militar de la o instanță militară nu poate participa la un concurs de promovare pentru o funcție de judecător la o instanță civilă decât dacă solicită, în prealabil, transferul la o instanță civilă.

Arată recurentul că există astfel posibilitatea ca unui judecător de la o instanță civilă, care se înscrie, susține și este declarat admis la examenul de promovare la o instanță imediat superioară militară, să-i fie refuzată cererea de chemare în rândul cadrelor militare active în Ministerul Apărării Naționale, astfel că nu-și va putea valorifica rezultatul examenului în lipsa îndeplinirii condiției prevăzută de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, însă nu aceeași este situația unui judecător de la o instanță militară care se înscrie, susține și este declarat admis la examenul de promovare la o instanță imediat superioară civilă, întrucât renunțarea la calitatea de cadru militar activ nu-i poate fi refuzată de ministrul apărării naționale, trecerea în rezervă în condițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare putând să opereze până la data numirii în funcție prin promovare la o instanță imediat superioară civilă.

Mai arată recurentul că hotărârea comisiei, validată de către secția de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, este în sensul deciziei nr. 4327 din 23 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, din care rezultă că un judecător militar nu ar putea promova decât tot la o instanță militară, ca fiind instanță imediat superioară și că, pentru a putea participa la concursul de promovare efectivă la o instanță civilă, judecătorul militar trebuie să solicite, în prealabil, transferul de la o instanță militară la una civilă.

Apreciază recurentul că în baza acestui punct de vedere niciun judecător militar nu ar putea accede la funcția de judecător la instanța supremă, decât dacă s-ar transfera, în prealabil înscrierii la concurs, la o instanță civilă, ceea ce ar fi de neacceptat, cu atât mai mult cu cât această condiție nu îi este cerută unui procuror care se înscrie pentru concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație Justiție și Justiție.

Astfel, recurentul arată că diferența de tratament între judecătorii care funcționează la o instanță civilă și cei care funcționează la o instanță militară, făcută de Comisie și validată de secția de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, având în vedere că: - judecătorii militari au, ca și judecătorii de la instanța civilă, același statut constituțional; - judecătorii militari sunt numiți în funcție tot la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care îndeplinește și rolul de instanță de judecată; - judecătorii au același incompatibilități ca și judecătorii de la instanțele civile, același drepturi și îndatoriri.

Apreciază recurentul că susținerile Comisiei, validate de către secția de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul că, în ceea ce privește promovarea de la o instanță militară la o instanța civilă, datorită existenței statutului de cadru militar activ al judecătorului militar, aceasta este posibilă numai la o instanță ierarhic superioară, respectiv la o instanță militară, nu țin seama de statutul de magistrat al judecătorilor militari și încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin tratamentul discriminator ce le este impus acestora la promovarea în funcția de judecător la o instanță.

Mai arată recurentul că astfel, stabilind pentru înscrierea la concursul de promovare în funcția de judecător la o instanță civilă condiția negativă pentru candidați de a nu avea calitatea de cadru militar activ (condiție obligatorie pentru ca un judecător militar să poală funcționa la o instanță militară) Comisia, secția de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au adăugat o nouă condiție pentru promovare, inexistentă în actele normative care reglementează procedura promovării în funcții de execuție a judecătorilor, iar discriminarea făcută de Comisie și validată de către secția de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii între judecătorii militari și judecătorii care funcționează la o instanță civilă este astfel evidentă.

Se mai arată în motivele de recurs formulate că așa cum un judecător de la o instanță civilă poate participa la concursul de promovare pentru o funcție de execuție vacantă la oricare tribunal, respectiv curte de apel și în aceleași condiții judecătorul respectiv poate participa la concursul de promovare pentru o funcție de execuție vacantă la Tribunalul Militar Teritorial București sau la Curtea Militară de Apel, în mod corespunzător un judecător militar poate participa la concursul pentru promovare efectivă la o instanță civilă imediat superioară gradului pe care îl deține, așa cum se poate și transfera la o instanță civilă de grad egal.

Apreciază recurentul că întrucât îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din lege și de art. 4 și art. 5 din Regulament, este îndreptățit să participe la concursul de promovare efectivă a judecătorilor în funcții de execuție, concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii prin intermediul I.N.M., la București, la data de 25 martie 2012, pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Brașov, astfel că solicită instanței: - să admită recursul și să caseze în totalitatea hotărârea pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și, pe cale de consecință să anuleze hotărârea pronunțată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și hotărârea din 28 februarie 2012 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 25 martie 2012 prin care a fost respinsă cererea sa de înscriere la concurs pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori; - să constate că îndeplinește toate condițiile de participare la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii în data de 25 martie 2012 pentru promovarea efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, respectiv în vederea ocupării unui loc vacant aflat în organigrama Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori. Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Examinând cauza și hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurentul este judecător la Tribunalul Militar Teritorial București și s-a înscris pentru participarea la concursul de promovare în funcții de execuție din 25 martie 2012 pentru un post la Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, dar cererea sa a fost respinsă prin actele ce se contestă în prezenta cauză. Dintre condițiile de participare la acest concurs, Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că sunt îndeplinite cele privind vechimea, evaluarea, lipsa sancțiunilor, gradul profesional, însă, refuzul participării la concurs a vizat faptul că recurentul, fiind judecător în cadrul instanțelor militare, deci, fiind și ofițer activ, nu poate participa la concurs decât pentru un post la o instanță militară ierarhic superioară.

Pentru a stabili dacă respingerea cererii este legală sau nu, trebuie amintite prevederile legale ce reglementează această materie. Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor se face prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel, sau, după caz, parchete, iar conform art. 44 alin. (1) din același act normativ, judecătorii și procurorii pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare. Diferențierea între instanțele judecătorești o poate face chiar legiuitorul prin Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, Capitolul II al Titlului II din acest act normativ se referă la ierarhia instanțelor civile, curțile de apel, tribunalele, tribunalele specializate și judecătoriile, pe când același legiuitor, la Capitolul III al aceluiași titlu are în vedere strict ierarhia instanțelor militare, pe care le specifică la art. 56 alin. (1) din același act normativ. Aceste dispoziții din Legea nr. 304/2004 prevăd o ierarhie separată a celor două categorii de instanțe și sunt bază de raportare pentru dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aceste din urmă dispoziții neputând fi înțelese decât în sensul în care concursul de promovare poate avea loc doar în sistemul ierarhic, fie cel indicat de Secțiunea I a Capitolului II din Titlul II al Legii nr. 304/2004, fie în cel prevăzut de art. 56 alin. (1) Capitolul III al aceleiași legi.

Cum aceste dispoziții normative sunt imperative, de strictă interpretare, interpretarea nu poate fi extinsă la alte situații cum este cea relatată de recurent. Din interpretarea acestor dispoziții, precum și în raport de prevederile art. 34 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 de aprobare a Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru promovarea judecătorilor și procurorilor, care prevăd că dispozițiile din acest regulament se aplică și judecătorilor și procurorilor militari, rezultă că promovarea judecătorilor de la instanțele militare se poate face la instanța imediat superioară, dar tot militară.

Nu era necesar ca în lege să se prevadă condiția negativă, aceea de a nu fi cadru militar activ, pentru situația în care un judecător militar dorește să participe la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții vacante ce face parte din organigrama unei instanțe civile, deoarece chiar art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006 se referă la instanțele și parchetele imediat superioare. Tot în baza acelorași dispoziții a fost posibilă înscrierea unor judecători de la judecătorie, dar cu grad de tribunal, pentru ocuparea posturilor vacante la curțile de apel și chiar dacă acestea erau în circumscripția altei curți decât cea unde își desfășurau activitatea.

Plecând de la dispozițiile amintite, se deduce faptul că recurentul, fiind judecător la tribunalul militar, putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant la o instanță imediat superioară, dar tot în cadrul instanțelor militare. Un argument în plus îl reprezintă statutul special al magistraților militari, care au drepturi și obligații față de Ministerul Apărării Naționale, ca efect al statutului de militar activ, cât și drepturile și obligațiile rezultate din Legea nr. 303/2004, ca efect al calității de judecător. Toate acestea dovedesc că, deși judecătorii militari sunt independenți și inamovibili, au drepturile și obligațiile prevăzute de Statutul magistratului, totuși în cazul acestora, pentru încadrarea ca judecător militar, este necesară dobândirea calității de ofițer activ în cadrul Ministerul Apărării Naționale, iar promovarea se poate face numai în cadrul instanțelor militare.

Nici interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță (decizia nr. 1979/2007 a Înaltei Curți) nu prezintă relevanță, pentru că situația în cadrul acelui litigiu viza o cerere formulată de un judecător de la o instanță civilă, care a participat la un concurs organizat pentru un post vacant la o instanță militară și viza interpretarea art. 32 din Legea nr. 303/2004. În ceea ce privește criticile din motivele de recurs referitoare la încălcare statutului de magistrat al judecătorilor militari și a principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, prin tratamentul discriminator impus judecătorilor militari la promovarea în funcția de judecător la o instanță civilă, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.

Mai întâi, trebuie subliniat că premisa de la care pornește recurentul în stabilirea cazului de discriminare este greșită, deoarece acesta nu are statut de judecător, ci de judecător militar. Dacă ar fi fost judecător la tribunal nu i s-ar fi refuzat participarea, odată cu îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de lege, la concursul de promovare în funcția de execuție pentru un post vacant de judecător la curtea de apel, ci refuzul s-a datorat faptului că este judecător militar. Respingerea cererii nu s-a fundamentat nici pe considerentul că recurentul funcționează la o instanță care nu se află în circumscripția instanței în a cărei organigramă se află postul vacant pentru care s-a înscris la concurs, ci, așa cum s-a arătat mai sus, respingerea s-a datorat faptului că recurentul este judecător militar și a dorit să participe la concursul de promovare pentru un post la curtea de apel, instanță civilă.

Prin urmare, recurentul nu se află într-o situație comparabilă cu cei față de care invocă discriminarea și, deci, nu suntem în prezența unei discriminări. Recurentul avea obligația să dovedească existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, în conformitate cu prevederile Legii nr. 303/2004, or această dovadă nu a fost făcută. Așa cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Constituționale, în concordanță cu cea a C.E.D.O., principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se ca legiuitorul să stabilească norme diferite pentru persoane aflate în situații diferite.

Este adevărat că se organizează concursul de promovare la nivel național, dar, din interpretarea textelor, așa cum s-a subliniat, rezultă că judecătorii militari pot participa la concursul de promovare numai pentru posturile vacante la instanțele ierarhic superioare, care pot fi numai instanțele militare. Nimic nu-l împiedică pe recurent, în cazul în care dorește să participe la concursul de promovare efectivă la o instanță civilă, să solicite transferul de la o instanță militară la una civilă, putând astfel participa la concurs. De altfel, anterior numirii ca judecător militar, recurentul a fost judecător la instanțele civile și în urma solicitării sale de transfer și ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege a fost transferat la o instanță militară.

Apreciind că actele atacate sunt emise cu respectarea prevederilor legale, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C. împotriva hotărârii nr. 191 din 15 martie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2012.