ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4048/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1164 din 16 decembrie 2010

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a invalidat rezultatul obținut la concursul

de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010 de candidat, pentru neîndeplinirea

condițiilor de participare la concurs ca urmare a respingerii recursului împotriva

Hotărârii nr. 322 din 29 aprilie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a pronunța această

soluție Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

Prin Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 150 din 4 martie 2010 a fost aprobată

organizarea concursului de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor

și procurorilor, la data de 9 mai 2010, conform calendarului propus, lista posturilor

vacante, precum și tematica și bibliografia concursului.

Concursul a fost organizat

pentru ocuparea unui număr de 185 funcții de execuție vacante la nivelul instanțelor

judecătorești, dintre care 3 posturi pentru promovarea la secția civilă, pentru

minori și familie, de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel Cluj.

Candidatul a formulat

în termen legal cerere de înscriere la concurs pentru promovarea într-un post de

judecător la Curtea de Apel Cluj, secția civilă, pentru minori și familie, de muncă

și asigurări sociale.

Prin Hotărârea nr. 30

din 12 aprilie 2010, Comisia de organizare a concursului de promovare în funcții

de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 9 mai 2010, a respins cererea

de înscriere la concurs a acestui candidat, pentru lipsa condiției minime de vechime.

Hotărârea Comisiei de

organizare a fost contestată de candidat, secția pentru judecători dispunând prin

Hotărârea nr. 432 din 22 aprilie 2010 respingerea contestației. Ulterior, candidatul

a contestat Hotărârea Secției pentru Judecători, Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii respingând contestația formulată, conform Hotărârii nr. 322 din 29

aprilie 2010.

Candidatul a formulat

recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație

și justiție împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 330 din 29 aprilie 2010. Deoarece potrivit art. 29 alin. (7) Legea nr. 317/2004

privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată, cu modificările și completările

ulterioare, recursul suspendă executarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii

privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, prin Hotărârea nr.

105 din 3 mai 2010, Comisia de organizare a concursului de promovare a judecătorilor

și procurorilor în funcții de execuție a apreciat ca fiind posibilă participarea

candidatului.

În urma susținerii concursului

de promovare candidatul a obținut nota 8,850 clasându-se pe poziția 7 pentru promovarea

la Curtea de Apel Cluj, secția civila, pentru minori și familie, de muncă și asigurări

sociale.

Prin Hotărârea nr. 403

din 26 mai 2010, Plenul a dispus validarea rezultatelor obținute de candidații care

au participat la concursul pentru promovarea la Curtea de Apel Cluj, cu excepția

candidatului, care a participat la concurs în urma declarării recursului.

Prin aceeași hotărâre

s-a dispus promovarea pe posturile vacante, începând cu data de 15 iunie 2010, a

candidaților care s-au clasat pe primele trei locuri scoase la concurs.

Prin decizia nr. 5061

din 17 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a dispus respingerea recursului declarat de candidat împotriva

Hotărârii nr. 322 din 29 aprilie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

ca nefondat.

Prin respingerea recursului,

Plenul a constatat că la data desfășurării concursului, candidatul nu îndeplinea

condițiile de a participa la concurs, motiv pentru care s-a apreciat că se impune

invalidarea rezultatului obținut de aceasta.

Împotriva hotărârii

nr. 1164 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

a formulat recurs doamna N.O.C., judecător în cadrul Judecătoriei Sector 2 București,

solicitând: lipsa dreptului candidatului de a formulat contestație la baremul pentru

disciplina Drept Procesual Civil, cu consecința respingerii contestației ca inadmisibilă;

lipsirea de orice efect a contestației la barem, formulată de candidat, în sensul

revenirii la baremul inițial afișat; recorectarea lucrărilor ca urmare a înlăturării

anulării întrebării 16 din grila 1 (11 din grila 2, 12 din grila 3, 15 din grila

4) și reafișarea rezultatelor finale pentru Curtea de Apel București; reluarea procedurilor

privind promovarea în funcții de execuție, respectiv de valorificare a rezultatelor

obținute la examenul de promovare din data de 09 mai 2010 pentru Curtea de Apel

București; promovarea efectivă a reclamantei la Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea recursului,

s-a arătat, în esență, următoarele:

Hotărârea atacată este

incompletă deoarece, deși se dispune invalidarea rezultatului obținut de candidat,

pârâtul nu înlătură toate efectele produse ca urmare a participării acestui candidat

la concursul de promovare din data de 09 mai 2010, în baza efectului suspensiv al

recursului formulat împotriva Hotărârii nr. 322 din 29 aprilie 2010 cu privire la

baremul pentru disciplina Drept Procesual Civil.

În baza efectului suspensiv

al recursului formulat împotriva Hotărârii 322 din 29 aprilie 2010, candidatul amintit

a participat la concursul de promovare din 09 mai 2010, a formulat contestație la

baremul pentru disciplina Drept Procesual Civil, cu privire la întrebarea 16 din

grila 1 (11 din grila 2, 12 din grila 3, 15 din grila 4), contestația care a fost

admisă, consecința fiind afișarea unui nou barem final și acordarea tuturor candidaților,

indiferent de varianta de răspuns aleasă, a punctajului de 0.375 de puncte pentru

speța în cauză și instituirea unui clasament diferit între candidați.

Recursul formulat împotriva

Hotărârii nr. 432 din 22 aprilie 2010 a fost respins de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 5061 din 17

noiembrie 2010, iar prin Hotărârea nr. 1164 din 16 decembrie 2010 Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii a invalidat rezultatul obținut la concurs de către candidat

pentru neîndeplinirea condițiilor de participare la concurs. Invalidarea rezultatului

respectiv nu a fost, însă, urmată de înlăturarea tuturor efectelor produse de participarea

respectivului candidat la concursul de promovare, în sensul că acel candidat nu

avea dreptul să formuleze o contestație la barem, ceea ce impunea reafișarea baremului

final la disciplina Drept Procesual Civil, prin revenirea la baremul inițial afișat

și recorectarea lucrărilor, fără anularea răspunsului de la întrebarea 16 din grila

1 (11 din grila 2, 12 din grila 3, 15 din grila 4), și reafișarea rezultatelor finale

pentru Curtea de Apel București.

Interesul în formularea

prezentului recurs este determinat de împrejurarea că petenta a formulat cerere

de valorificare a rezultatului obținut la concurs, iar la întrebarea anulată a dat

răspunsul din baremul inițial. În acest condiții, era posibil ca invalidarea rezultatului

candidatului și înlăturarea tuturor efectelor produse de participarea sa la examen

să aibă consecințe asupra clasamentului final a candidaților declarați admiși și

inclusiv asupra ordinii de soluționare a cererilor de valorificare, precum și asupra

datei de la care se dispunea valorificare.

Este de remarcat atitudinea

incorectă a pârâtului care, deși, la data de 25 noiembrie 2010, ultima zi a termenului

de 6 luni pentru valorificarea rezultatelor obținute la concursul din 09 mai 2010,

se pronunța în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de valorificare formulată

de candidat, nu se pronunță tot atunci și cu privire la invalidarea rezultatului

obținut de acesta și cu privire la înlăturarea tuturor efectelor produse de participarea

la concurs.

La data de 28 mai 2010,

petenta a formulat cerere de valorificare a rezultatului obținut la concurs, înregistrată,

iar la 21 octombrie 2010 a formulat o nouă cerere prin care solicita ca la analizarea

valorificării să fie avută în vedere și împrejurarea că la secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel București exista, încă de la data de 19

aprilie 2010, un post vacant de președinte de secție. Printr-o nouă cerere, la data

de 18 noiembrie 2010, petenta a solicitat invalidarea rezultatului obținut de candidat,

reafișarea baremului final (revenirea la baremul inițial afișat), și recorectarea

lucrărilor.

Prin Hotărârea nr. 1024

din 25 noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea

petentei de promovare la Curtea de Apel București, prin valorificarea rezultatului

obținut la concursul de promovare. Prin neazarea și nepronunțarea asupra cererii

de lipsire a participării la concurs a candidatului de toate efectele produse, se

încalcă și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în conținutul noțiunii de „bun”,

conform jurisprudenței CEDO, înțelegându-se și „speranța legitimă” de a dobândi

un bun prin lege, în speță, petenta având o astfel de speranță de a promova la Curtea

de Apel București, prin valorificarea rezultatului concursului din 09 mai 2010.

La termenul din data de

5 aprilie 2011, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția lipsei

de interes în promovarea recursului, precum și excepția nulității recursului prevăzută

de art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepții pe care Înalta Curte le respinge

ca nefondate, în condițiile în care din motivele de recurs rezultă explicit care

este folosul urmărit de către d-na N.O.C., prin atacarea hotărârii nr. 1164 din

16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar în ceea

ce privește motivarea în drept a recursului, în conținutul acesteia s-a făcut precizarea

expresă că se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și pe prevederile art. 29 alin. (7) Legea nr. 317/2004.

Examinând sentința prin

prisma criticilor aduse, precum și în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru

argumentele expuse în continuare.

În materia contenciosului

administrativ subiectiv, cum este cazul în speță, cel care contestă un act infralegislativ

(numit recurent în cauzele în care se atacă hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii)

trebuie să dovedească, pe de o parte, vătămarea sa directă și personală, iar pe

de altă parte, nelegalitatea actului contestat (neconformitatea acestuia cu legea

în executarea căreia a fost emis). În speță, recurenta, N.O.C., nu dovedește nici

vătămarea sa directă și personală, nici nelegalitatea hotărârii atacate. În această

privință, este de reținut că Hotărârea nr. 1164 din 16 decembrie 2010 conține decizia

administrativă (în sensul cel mai larg al cuvântului) de a invalida rezultatul obținut

la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 09 mai 2010 de candidat

(doamna judecător C.S.N.), pentru neîndeplinirea condițiilor de participare la concurs

ca urmare a respingerii recursului împotriva Hotărârii nr. 322 din 29 aprilie 2010

a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Or, rezultă cu evidență că invalidarea

rezultatului obținut la concursul de promovare din 09 mai 2010 de către un contracandidat

al recurentei nu îi poate produce acesteia din urmă o vătămare în sensul art. 1

alin. (1) Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Recurenta sugerează că,

în speță, s-ar fi produs o vătămare indirectă a domniei sale, vătămare care,însă,

în cazul în care ar exista nu este conformă cu exigența art. 1 alin. (1) din actul

normativ precitat (în sensul de a fi directă și personală) , pe de o parte, iar

pe de altă parte, aceasta nici nu probează existența unei astfel de vătămări, rezumându-se

a se referi doar la posibilitatea ca invalidarea rezultatului contracandidatului

său, cu înlăturarea efectelor produse de participarea acestuia la concurs, în sensul

solicitat de recurentă, să aibă consecințe asupra clasamentului final al candidaților

admiși, asupra ordinii de soluționare a cererilor de valorificare, fără a demonstra,

în concret, cum s-ar reflecta aceste modificări asupra situației sale personale

de participant la concursul de promovare în discuție.

În ceea ce privește condiția

ca actul infralegislativ contestat să fie nelegal, este în afara oricărei discuții

că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi neconformă cu prevederile Legii

nr. 317/2004, act normativ în temeiul căruia candidatului i s-a permis participarea

la concursul de promovare din 09 mai 2010. Astfel, potrivit art. 29 alin. (7) din

acest act normativ, recursul declarat împotriva hotărârilor Consiliului Superior

al Magistraturii, privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, suspendă

executarea hotărârilor Consiliului, aceasta fiind baza legală a dreptului candidatului

mai sus amintit de a participa la concursul de promovare, în condițiile în care

formulase recurs împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 330 din 29 aprilie 2010. Prin urmare, participând legal la concurs,

acel candidat avea dreptul de a formula contestație la barem, drept pe care l-a

și exercitat efectiv, astfel că efectul la care se referă recurenta - anularea răspunsului

de la întrebarea 16 din grila 1 (11 din grila 2, 12 din grila 3, 15 din grila 4)-

nu poate fi înlăturat deoarece aceasta ar intra în conflict cu art. 29 alin. (7)

Legea nr. 317/2004.

În fine, în cadrul procesual

al prezentei cauze, având ca obiect contestarea unei hotărâri prin care este invalidat

rezultatul obținut la concursul de promovare de un contracandidat al recurentei,

nu poate fi pusă în discuție conduita pârâtului nici cu privire la modul în care

a tranșat chestiunea privind împlinirea termenului de 6 luni pentru valorificarea

rezultatelor la concursul din 09 mai 2010 și nici modul în care Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a soluționat cererea doamnei N.O.C. de valorificare a

rezultatului obținut la același concurs. În ceea ce o privește pe recurentă, o astfel

de discuție poate fi purtată doar în cadrul recursului formulat de aceasta împotriva

Hotărârii nr. 1024 din 25 noiembrie 2010 al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

inclusiv examinarea afirmației că au fost încălcate prevederile art. 1 din protocolul

nr. 1 la Convenția pentru Apărare Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

respectiv că doamna N.O.C. a avut o ”speranță legimită” de a promova la Curtea de

Apel București, prin valorificarea rezultatului concursului din 09 mai 2010.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat potrivit art. 312 C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.O.C., împotriva

Hotărârii nr. 1164 din 16 decembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie

2011.