ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1487/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii Prin Hotărârea nr. 1036 din 25 noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de M.R.C., judecător la Judecătoria Arad, de promovare la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010. În motivarea hotărârii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că petenta a participat la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție organizat la data de 9 mai 2010, optând pentru promovare la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru promovarea efectivă la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, au fost scoase la concurs două posturi, petenta s-a clasat pe poziția a 3-a și a fost respinsă ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate concursului.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, din interpretarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, că valorifiarea ulterioară a rezultatului obținut la concurs este posibilă în cazul în care există posturi vacante, or, așa cum rezultă din evidențele Direcției resurse umane și organizare, la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, la momentul soluționării cererii de valorificare nu existau posturi de execuție de judecător vacante care să poată fi ocupate prin procedura de valorificare.

2.Recursul declarat împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii Recurenta M.R.C. a atacat cu recurs hotărârea menționată, susținând că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, fiind ignorate împrejurările de fapt existente în cauză. Astfel, a arătat că la instanța pentru care a optat la înscriere, respectiv Tribunalul Arad, s-a vacantat un post de execuție începând cu data de 15 octombrie 2010 ca urmare a admiterii cererii de transfer a doamnei judecător Ș.L.

care făcea parte din secția contencios administrativ și fiscal și la data de 05 octombrie 2010, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, a formulat cerere de valorificare a rezultatului obținut la concursul din 9 mai 2010. Recurenta a susținut că, întrucât Colegiul de conducere al Tribunalului Arad a stabilit ca postul vacant să revină Secției civile din cadrul acestei instanțe, la data de 26 octombrie 2010 și-a precizat cererea de valorificare, solicitând promovarea la această secție, în considerarea faptului că erau îndeplinite ambele condiții prevăzute de textul menționat, în sensul că există post vacant la instanța pentru care a optat la înscriere și are media cea mai mare în ordinea celor obținute la concurs.

A mai arătat recurenta că ulterior, la data de 19 noiembrie 2010, cunoscând faptul că la Tribunalul Arad urma a se vacanta încă un post de execuție ca urmare a pensionării unui coleg judecător, iar Colegiul de conducere al instanței menționate a stabilit că acest post revine secției de contencios administrativ și fiscal, a solicitat promovarea prin valorificare la acestă secție. Totodată, recurenta a arătat că, deși a solicitat promovarea la secția civilă unde urma să fie distribuit postul vacant, în aceeași ședință, din 25 noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererea de promovare a domnului judecător C.A. de promovare la secția civilă a Tribunalului Arad prin valorificarea rezultatului obținut la același concurs, chiar dacă a obținut o medie mai mică decât a sa.

Or, în opinia recurentei, textul citat din regulament are în vedere criteriul privind ordinea mediilor și nu pe cel ce privește opțiunea referitoare la secția pentru care s-a înscris la concurs. În plus, după numai două săptămâni candidatul promovat la secția civilă a fost numit la secția contencios administrativ și fiscal ca urmare a eliberării unui post la acesta din urmă secție prin transferarea doamnei judecător A.M. la secția civilă, încălcându-se astfel principiul specializării, în detrimentul său. În subsidiar, recurenta a solicitat să fie avut în vedere faptul că la data respingerii cererii sale de valorificare, la Tribunalul Arad exista încă un post ce urma a se vacanta în momentul publicării în M. Of.

a Decretului de pensionare a doamnei judecător P.F., în ședința din 11 noiembrie 2010, prin Hotărârea nr. 974 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a propus eliberarea din funcție a acestui judecător, iar Colegiul de conducere al respectivei instanțe stabilise că postul vacant revine secției de contencios administrativ și fiscal. Recurenta a precizat că, într-adevăr, Decretul de eliberare din funcție a judecătorului menționat a fost publicat în M. Of. în data de 09 decembrie 2010, însă, așa cum a arătat în cererea adresată intimatului la 19 noiembrie 2010, au mai fost admise cereri de valorificare în situații similare, prin care s-a hotărât promovarea cu o anumită dată, dar nu mai devreme de data publicării decretului de pensionare.

În concluzie, recurenta a considerat că cererea sa se impunea a fi admisă, în condițiile în care atât cererea de valorificare, cât și hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de înaintare a propunerii de pensionare a colegului judecător au fost anterioare expirării termenului de 6 luni prevăzut de Regulament, chiar dacă respectivul decret de pensionare a fost publicat ulterior expirării acestui termen, exista certitudinea vacantării acestui post. 3.Apărarea intimatului Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a arătat, în susținerea soluției adoptate, că la momentul soluționării cererii recurentei de valorificare a rezultatului obținut la concursul din 9 mai 2010 nu era vacant niciun post de execuție la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Cât privește susținerea recurentei în sensul că la secția civilă a Tribunalului Arad, a existat un post vacant și că ar fi trebuit să se dispună promovarea pe acel post, însă a fost promovat un alt judecător cu o medie mai mică, intimatul a invocat prevederile art. 6 și cele ale art. 30 din Regulament, din interpretarea cărora rezultă că aceleași condiții care au fost stabilite pentru înscrierea la concursul de promovare în funcții de execuție trebuie să fie respectate și în procedura ulterioară concursului, în cadrul căreia este posibilă valorificarea ulterioară a rezultatelor obținute la concurs, în speță, judecătorul respectiv optase la înscrierea la concurs pentru secția civilă. În concluzie, intimatul a susținut, în esență, că o interpretare contrară a dispozițiilor din Regulament, în sensul posibilității recurentei de a opta pentru o altă secție la valorificare, ar conduce la încălcarea a principiului specializării judecătorilor.

Referitor la susținerea subsidiară a recursului, intimatul a arătat că rezultatele finale ale concursului din 9 mai 2010 au fost publicate la data de 25 mai 2010, iar termenul de 6 luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la 25 noiembrie 2010. Or, după cum chiar recurenta arată, postul de execuție de la Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Arad urma a se vacanta la 6 decembrie 2010, deci ulterior termenului de expirare a termenului instituit de art. 30 alin. (1) din Regulament, iar acest termen de valorificare este un termen fix și are natura juridică a unui termen de decădere, pentru că la data împlinirii acestuia candidatul pierde dreptul de a promova.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea hotărârii nr. 1036 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în raport cu motivele invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1.Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Recurenta M.R.C., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, a participat la concursul de promovare în funcții de execuție vacante, organizat de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la data de 09 mai 2010, opțiunea sa a fost aceea de promovare efectivă la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, pentru această secție fiind scoase la concurs două posturi de judecător.

Recurenta a obținut la concurs media de 9,275 și s-a clasat pe locul 3, în raport cu candidații care au concurat pe același post, motiv pentru care nu a putut fi promovată. Recurenta a formulat cerere de valorificare a rezultatului obținut la concurs, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările ulterioare. Prin hotărârea nr. 1036 din 25 noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție, organizat la data de 09 mai 2009, formulată de recurentă care a optat pentru promovarea la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, cu motivarea că nu existau posturi vacante.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările ulterioare, judecătorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Conform art. 27 din același Regulament, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obțină cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs, menționate la art. 17. Din interpretarea dispozițiilor sus menționate, rezultă că, pentru a se putea valorifica rezultatul obținut la concursul de promovare în funcții de execuție efectivă, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - candidatul trebuie să obțină cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs; - să existe posturi vacante la instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere sau vacantarea lor în termen de 6 luni de la validarea rezultatelor concursului.

În conținutul hotărârii atacate se menționează că din evidențele Direcției resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, la momentul soluționării cererii de valorificare nu existau posturi de execuție de judecător vacante, aspect necontestat de către recurentă. Prin urmare, cererea recurentei nu îndeplinește una din condițiile impuse de dispozițiile regulamentare analizate, respectiv existența unui post de execuție vacant la instanța unde a optat la înscrierea la concurs.

Cât privește susținerea recurentei în sensul că cererea sa de valorificare a vizat și postul vacant existent la Secția civilă din cadrul Tribunalului Arad, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 41 alin. (2) Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, componența secțiilor și completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului. De asemenea, art. 37 alin. (4) Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, formarea continuă se realizează ținând seama de necesitatea specializării lor, iar conform art. 46 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, materiile la care se susțin probele scrise la concursul de promovare în funcții de execuție se stabilesc „în funcție de specializare”.

Toate aceste prevederi legale, interpretate sistematic, conduc către concluzia că principiul specializării constituie o premisă a calității înfăptuirii actului de justiție și o veritabilă garanție a independenței și imparțialității în exercitarea funcției de judecător sau procuror, găsindu-și aplicarea atât în planul măsurilor organizatorice legate de componența secțiilor și completelor specializate ale instanțelor, cât și în ceea ce privește cariera magistraților. A accepta punctul de vedere al recurentei în sensul posibilității acesteia de a opta pentru o altă secție în procedura de valorificare a rezultatului obținut, decât cea pentru care a optat la înscrierea la concurs, înseamnă a încălca principiul specializării judecătorilor, consacrat deja prin actele normative amintite.

Referitor la transferul judecătorului promovat de la secția civilă la secția de contencios administrativ și fiscal după doar două săptămâni de la promovare, instanța de control judiciar reține că această susținere nu poate forma obiect al analizei în cauza dedusă judecății. În ceea ce privește critica recurentei formulată în subsidiar în cererea de recurs, Înalta Curte constată că, din actele dosarului, rezultă că postul în discuție nu se vacantase încă la momentul soluționării cererii sale de valorificare, aspect necontestat de recurentă, iar termenul de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările ulterioare se împlinise, astfel că recurenta a pierdut dreptul instituit de acest regulament.

Împrejurarea că, anterior, intimatul a admis cereri de valorificare în situații similare, nu constituie un argument în sensul dorit de recurentă. Prin urmare, intimatul a dat curs dispoziției cuprinse în art. 30 alin. (1) din Regulament, potrivit căreia j udecătorii și procurorii care indeplinesc conditiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului”. 2.Soluția pronunțată în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, care converg către concluzia că hotărârea atacată este legală, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) Legea nr. 317/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.R.C. împotriva Hotărârii nr. 1036 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.