ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1487/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1487/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei
1.Hotărârea Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 1036
din 25 noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea
formulată de M.R.C., judecător la Judecătoria Arad, de promovare la Tribunalul Arad,
secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale
prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de
execuție din data de 9 mai 2010.
În motivarea hotărârii,
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că petenta a
participat la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție organizat la
data de 9 mai 2010, optând pentru promovare la Tribunalul Arad, secția contencios
administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.
Pentru promovarea efectivă
la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă
și asigurări sociale, au fost scoase la concurs două posturi, petenta s-a clasat
pe poziția a 3-a și a fost respinsă ca urmare a neîncadrării în limita posturilor
alocate concursului.
Plenul Consiliului Superior
al Magistraturii a reținut, din interpretarea prevederilor art. 30 alin. (1) din
Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor
și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 621/2006, că valorifiarea ulterioară a rezultatului obținut la
concurs este posibilă în cazul în care există posturi vacante, or, așa cum rezultă
din evidențele Direcției resurse umane și organizare, la Tribunalul Arad, secția
contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, la momentul
soluționării cererii de valorificare nu existau posturi de execuție de judecător
vacante care să poată fi ocupate prin procedura de valorificare.
2.Recursul declarat împotriva
hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
Recurenta M.R.C. a atacat
cu recurs hotărârea menționată, susținând că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor
legale în materie, fiind ignorate împrejurările de fapt existente în cauză.
Astfel, a arătat că la
instanța pentru care a optat la înscriere, respectiv Tribunalul Arad, s-a vacantat
un post de execuție începând cu data de 15 octombrie 2010 ca urmare a admiterii
cererii de transfer a doamnei judecător Ș.L. care făcea parte din secția contencios
administrativ și fiscal și la data de 05 octombrie 2010, în temeiul art. 30
alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare
a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, a formulat cerere de valorificare
a rezultatului obținut la concursul din 9 mai 2010.
Recurenta a susținut că,
întrucât Colegiul de conducere al Tribunalului Arad a stabilit ca postul vacant
să revină Secției civile din cadrul acestei instanțe, la data de 26 octombrie 2010
și-a precizat cererea de valorificare, solicitând promovarea la această secție,
în considerarea faptului că erau îndeplinite ambele condiții prevăzute de textul
menționat, în sensul că există post vacant la instanța pentru care a optat la înscriere
și are media cea mai mare în ordinea celor obținute la concurs.
A mai arătat recurenta
că ulterior, la data de 19 noiembrie 2010, cunoscând faptul că la Tribunalul Arad
urma a se vacanta încă un post de execuție ca urmare a pensionării unui coleg judecător,
iar Colegiul de conducere al instanței menționate a stabilit că acest post revine
secției de contencios administrativ și fiscal, a solicitat promovarea prin valorificare
la acestă secție.
Totodată, recurenta a
arătat că, deși a solicitat promovarea la secția civilă unde urma să fie distribuit
postul vacant, în aceeași ședință, din 25 noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior
al Magistraturii a admis cererea de promovare a domnului judecător C.A. de promovare
la secția civilă a Tribunalului Arad prin valorificarea rezultatului obținut la
același concurs, chiar dacă a obținut o medie mai mică decât a sa.
Or, în opinia recurentei,
textul citat din regulament are în vedere criteriul privind ordinea mediilor și
nu pe cel ce privește opțiunea referitoare la secția pentru care s-a înscris la
concurs. În plus, după numai două săptămâni candidatul promovat la secția civilă
a fost numit la secția contencios administrativ și fiscal ca urmare a eliberării
unui post la acesta din urmă secție prin transferarea doamnei judecător A.M. la
secția civilă, încălcându-se astfel principiul specializării, în detrimentul său.
În subsidiar, recurenta
a solicitat să fie avut în vedere faptul că la data respingerii cererii sale de
valorificare, la Tribunalul Arad exista încă un post ce urma a se vacanta în momentul
publicării în M. Of. a Decretului de pensionare a doamnei judecător P.F., în ședința
din 11 noiembrie 2010, prin Hotărârea nr. 974 Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii a propus eliberarea din funcție a acestui judecător, iar Colegiul
de conducere al respectivei instanțe stabilise că postul vacant revine secției de
contencios administrativ și fiscal.
Recurenta a precizat că,
într-adevăr, Decretul de eliberare din funcție a judecătorului menționat a fost
publicat în M. Of. în data de 09 decembrie 2010, însă, așa cum a arătat în cererea
adresată intimatului la 19 noiembrie 2010, au mai fost admise cereri de valorificare
în situații similare, prin care s-a hotărât promovarea cu o anumită dată, dar nu
mai devreme de data publicării decretului de pensionare.
În concluzie, recurenta
a considerat că cererea sa se impunea a fi admisă, în condițiile în care atât cererea
de valorificare, cât și hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii de înaintare a propunerii de pensionare a colegului judecător au fost
anterioare expirării termenului de 6 luni prevăzut de Regulament, chiar dacă respectivul
decret de pensionare a fost publicat ulterior expirării acestui termen, exista certitudinea
vacantării acestui post.
3.Apărarea intimatului
Prin întâmpinarea formulată
în cauză, intimatul a arătat, în susținerea soluției adoptate, că la momentul soluționării
cererii recurentei de valorificare a rezultatului obținut la concursul din 9 mai
2010 nu era vacant niciun post de execuție la Tribunalul Arad, secția contencios
administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.
Cât privește susținerea
recurentei în sensul că la secția civilă a Tribunalului Arad, a existat un post
vacant și că ar fi trebuit să se dispună promovarea pe acel post, însă a fost promovat
un alt judecător cu o medie mai mică, intimatul a invocat prevederile art. 6 și
cele ale art. 30 din Regulament, din interpretarea cărora rezultă că aceleași condiții
care au fost stabilite pentru înscrierea la concursul de promovare în funcții de
execuție trebuie să fie respectate și în procedura ulterioară concursului, în cadrul
căreia este posibilă valorificarea ulterioară a rezultatelor obținute la concurs,
în speță, judecătorul respectiv optase la înscrierea la concurs pentru secția civilă.
În concluzie, intimatul
a susținut, în esență, că o interpretare contrară a dispozițiilor din Regulament,
în sensul posibilității recurentei de a opta pentru o altă secție la valorificare,
ar conduce la încălcarea a principiului specializării judecătorilor.
Referitor la susținerea
subsidiară a recursului, intimatul a arătat că rezultatele finale ale concursului
din 9 mai 2010 au fost publicate la data de 25 mai 2010, iar termenul de 6 luni
privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la 25 noiembrie 2010. Or, după cum
chiar recurenta arată, postul de execuție de la Secția contencios administrativ
și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Arad urma a se vacanta
la 6 decembrie 2010, deci ulterior termenului de expirare a termenului instituit
de art. 30 alin. (1) din Regulament, iar acest termen de valorificare este un termen
fix și are natura juridică a unui termen de decădere, pentru că la data împlinirii
acestuia candidatul pierde dreptul de a promova.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând legalitatea
hotărârii nr. 1036 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
în raport cu motivele invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul nu
este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1.Argumentele corespunzătoare
motivelor de recurs invocate
Recurenta M.R.C., judecător
în cadrul Judecătoriei Arad, a participat la concursul de promovare în funcții de
execuție vacante, organizat de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la
data de 09 mai 2010, opțiunea sa a fost aceea de promovare efectivă la Tribunalul
Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale,
pentru această secție fiind scoase la concurs două posturi de judecător.
Recurenta a obținut la
concurs media de 9,275 și s-a clasat pe locul 3, în raport cu candidații care au
concurat pe același post, motiv pentru care nu a putut fi promovată.
Recurenta a formulat cerere
de valorificare a rezultatului obținut la concurs, în temeiul art. 30 alin. (1)
din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a
judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările ulterioare.
Prin hotărârea nr. 1036
din 25 noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea
de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție,
organizat la data de 09 mai 2009, formulată de recurentă care a optat pentru promovarea
la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă
și asigurări sociale, cu motivarea că nu existau posturi vacante.
Potrivit art. 30
alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare
a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările ulterioare, judecătorii care îndeplinesc
condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei
posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele
pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor
finale ale concursului.
Conform art. 27 din același
Regulament, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obțină
cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe
de concurs, menționate la art. 17.
Din interpretarea dispozițiilor
sus menționate, rezultă că, pentru a se putea valorifica rezultatul obținut la concursul
de promovare în funcții de execuție efectivă, trebuie să fie îndeplinite cumulativ
următoarele condiții:
- candidatul trebuie să
obțină cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două
probe de concurs;
- să existe posturi vacante
la instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere sau vacantarea lor
în termen de 6 luni de la validarea rezultatelor concursului.
În conținutul hotărârii
atacate se menționează că din evidențele Direcției resurse umane și organizare din
cadrul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că la Tribunalul Arad, secția
contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, la momentul
soluționării cererii de valorificare nu existau posturi de execuție de judecător
vacante, aspect necontestat de către recurentă.
Prin urmare, cererea recurentei
nu îndeplinește una din condițiile impuse de dispozițiile regulamentare analizate,
respectiv existența unui post de execuție vacant la instanța unde a optat la înscrierea
la concurs.
Cât privește susținerea
recurentei în sensul că cererea sa de valorificare a vizat și postul vacant existent
la Secția civilă din cadrul Tribunalului Arad, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 41
alin. (2) Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, componența secțiilor
și completelor specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței,
în raport cu volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului.
De asemenea, art. 37
alin. (4) Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, formarea
continuă se realizează ținând seama de necesitatea specializării lor, iar conform
art. 46 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, materiile la care se susțin probele
scrise la concursul de promovare în funcții de execuție se stabilesc „în funcție
de specializare”.
Toate aceste prevederi
legale, interpretate sistematic, conduc către concluzia că principiul specializării
constituie o premisă a calității înfăptuirii actului de justiție și o veritabilă
garanție a independenței și imparțialității în exercitarea funcției de judecător
sau procuror, găsindu-și aplicarea atât în planul măsurilor organizatorice legate
de componența secțiilor și completelor specializate ale instanțelor, cât și în ceea
ce privește cariera magistraților.
A
accepta punctul de vedere al recurentei
în sensul posibilității acesteia de a opta
pentru o altă secție în procedura de valorificare a rezultatului obținut, decât
cea pentru care a optat la înscrierea la concurs,
înseamnă a încălca principiul
specializării judecătorilor, consacrat deja prin actele normative amintite.
Referitor la transferul
judecătorului promovat de la secția civilă la secția de contencios administrativ
și fiscal după doar două săptămâni de la promovare, instanța de control judiciar
reține că această susținere nu poate forma obiect al analizei în cauza dedusă judecății.
În ceea ce privește critica
recurentei formulată în subsidiar în cererea de recurs, Înalta Curte constată că,
din actele dosarului, rezultă că postul în discuție nu se vacantase încă la momentul
soluționării cererii sale de valorificare, aspect necontestat de recurentă, iar
termenul de 6 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea
și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat
prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările
ulterioare se împlinise, astfel că recurenta a pierdut dreptul instituit de acest
regulament.
Împrejurarea că, anterior,
intimatul a admis cereri de valorificare în situații similare, nu constituie un
argument în sensul dorit de recurentă.
Prin urmare, intimatul
a dat curs dispoziției cuprinse în art. 30 alin. (1) din Regulament, potrivit căreia
j
udecătorii
și procurorii care indeplinesc conditiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost
promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce
se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în
termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului”.
2.Soluția
pronunțată în recurs
Având în vedere toate
considerentele expuse, care converg către concluzia că hotărârea atacată este legală,
Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) Legea
nr. 317/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de M.R.C. împotriva Hotărârii
nr. 1036 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie
2011.