ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1486/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

Prin Hotărârea nr. 1028 din 25

noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile

formulate de T.M. și G.M.E., judecători la Tribunalul Prahova, de promovare la

Curtea de Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în

funcții de execuție din data de 9 mai 2010.

În motivarea hotărârii, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, că petentele au

participat la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție organizat

la data de 9 mai 2010, optând pentru promovare la Curtea de Apel Ploiești – secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Pentru promovarea efectivă la Curtea

de Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal a fost

scos la concurs un post, petentele s-au clasat pe pozițiile a 3-a și respectiv

a 4-a și au fost respinse ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate

concursului.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 779 din

30 septembrie 2010 a Plenului C.S.M. a fost promovat la aceeași instanță și

secție cel de-al doilea candidat, domnul judecător S.I., clasat pe locul doi la

concurs.

Plenul Consiliului Superior al

Magistraturii a reținut, din interpretarea prevederilor art. 30 alin. (1) din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006,

că valorificarea ulterioară a rezultatului obținut la concurs este posibilă în

cazul în care există posturi vacante, or, așa cum rezultă din evidențele

Direcției resurse umane și organizare la Curtea de Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal la momentul soluționării cererilor

de valorificare nu existau posturi de execuție de judecător vacante care să

poată fi ocupate prin procedura de valorificare.

hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

Recurenta T.M. a atacat cu recurs

hotărârea menționată, susținând că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor

legale în materie, fiind ignorate împrejurările de fapt existente în cauză.

Astfel, a arătat că în termenul scurs

de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului, la instanța pentru

care a optat la înscriere, respectiv Curtea de Apel Ploiești, s-a vacantat un

post la secția penală, prin eliberarea din funcție a unui judecător ca urmare a

pensionării, însă Colegiul de conducere al instanței menționate nu a luat o

decizie cu privire la repartizarea acestui post vacant.

În concret, recurenta a arătat că și

în cazul său sunt aplicabile dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și

procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările ulterioare,

susținând că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de textul menționat, în

sensul că există un post vacant la instanța pentru care a optat la înscriere și

are media cea mai mare în ordinea celor obținute la concurs, faptul că postul

vacant nu a fost supus repartizării de colegiul de conducere al instanței respective

nu este de natură să-i afecteze dreptul ocupării acestuia prin procedura

valorificării.

Totodată, a susținut că în cererea

de valorificare a vizat postul de la secția penală, pe considerentul că postul

de execuție s-a vacantat la acea secție și nu a fost supus repartizării, iar în

art. 30 alin. (1) din Regulament face vorbire despre posturile care se

vacantează la instanța pentru care s-a optat la înscriere, fără să distingă cu

privire la secțiile acestei instanțe, rezultând astfel că obligativitatea

optării pentru o anumită secție există doar pentru posturile scoase la concurs,

nu și în situația în care promovarea nu a fost posibilă datorită lipsei

posturilor vacante, iar postul vacat s-a ivit ulterior, când textul de lege

menționat nu mai distinge.

În fine, recurenta a arătat că i s-a

respins și cea de-a doua cerere de valorificare formulată, soluție pe care, de

asemenea, o va ataca.

Prin întâmpinarea formulată în

cauză, intimatul a arătat, în susținerea soluției adoptate, că la momentul

soluționării cererii recurentei de valorificare a rezultatului obținut la

concursul din 9 mai 2010 nu era vacant niciun post de execuție la Curtea de

Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Cât privește susținerea recurentei

în sensul că la secția penală a Curții de Apel Ploiești există un post vacant

și că ar fi trebuit să se dispună promovarea pe acel post, intimatul a invocat

prevederile art. 6 și cele ale art. 30 din Regulament, din interpretarea cărora

rezultă că aceleași condiții care au fost stabilite pentru înscrierea la

concursul de promovare în funcții de execuție trebuie să fie respectate și în

procedura ulterioară concursului, în cadrul căreia este posibilă valorificarea

ulterioară a rezultatelor obținute la concurs.

În concluzie, intimatul a susținut

că o interpretare contrară a dispozițiilor din Regulament, în sensul

posibilității recurentei de a opta pentru o altă secție la valorificare, ar

conduce la încălcarea flagrantă a principiului specializării judecătorilor,

consacrat chiar prin dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, prin stabilirea obligației de a crea secții sau complete

specializate în cadrul judecătoriilor, tribunalelor și curților de apel, dar și

prin reglementarea competenței materiale funcționale a secțiilor din cadrul

Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe de grad inferior.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând legalitatea hotărârii nr. 1028

din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în

raport cu motivele invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Recurenta T.M., judecător în cadrul

Tribunalului Prahova, a participat la concursul de promovare în funcții de

execuție vacante, organizat de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la

data de 09 mai 2010, opțiunea sa a fost aceea de promovare efectivă la Curtea de Apel Ploiești - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pentru

această secție fiind scos la concurs un singur post de judecător.

Recurenta a obținut la concurs media

de 9,17 și s-a clasat pe locul 4, în raport cu candidații care au concurat pe

același post, motiv pentru care nu a putut fi promovată.

Recurenta a formulat cerere de

valorificare a rezultatului obținut la concurs, în temeiul art. 30 alin. (1)

din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie  2006, cu modificările

ulterioare.

Prin hotărârea nr. 1028 din 25

noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile

de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de promovare în funcții de

execuție, organizat la data de 09 mai 2009, cereri formulate de recurentă,

alături de alt judecător, care au optat pentru promovarea la Curtea de Apel Ploiești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal, cu motivarea

că nu existau posturi vacante.

Potrivit art. 30 alin. (1) din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a

judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările ulterioare, judecătorii care

îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca

urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se

vacantează la instanțele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni

de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Conform art. 27 din același

Regulament, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obțină

cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două

probe de concurs, menționate la art. 17.

Din interpretarea dispozițiilor sus

menționate, rezultă că, pentru a se putea valorifica rezultatul obținut la

concursul de promovare în funcții de execuție efectivă, trebuie să fie

îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- candidatul trebuie să obțină cel

puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe

de concurs;

- să existe posturi vacante la

instanțele sau parchetele pentru care au optat la înscriere sau vacantarea lor

în termen de 6 luni de la validarea rezultatelor concursului.

În conținutul hotărârii atacate se

menționează că din evidențele Direcției resurse umane și organizare din cadrul

Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că la Curtea de Apel Ploiești – secția

comercială, contencios administrativ și fiscal la momentul soluționării cererii

de valorificare nu existau posturi de execuție de judecător vacante, aspect

necontestat de către recurentă.

Prin urmare, cererea recurentei nu

îndeplinește una din condițiile impuse de dispozițiile regulamentare analizate,

respectiv existența unui post de execuție vacant la instanța unde a optat la

înscrierea la concurs.

Cât privește susținerea recurentei

în sensul că cererea sa de valorificare a vizat postul vacant existent la secția

penală din cadrul Curții de Apel Ploiești, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 41 alin. (2) din Legea

nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, componența secțiilor și completelor

specializate se stabilește de colegiul de conducere al instanței, în raport cu

volumul de activitate, ținându-se seama de specializarea judecătorului.

De asemenea, art. 37 alin. (4) din

Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, formarea

continuă se realizează ținând seama de necesitatea specializării lor, iar

conform art. 46 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, materiile la care se susțin

probele scrise la concursul de promovare în funcții de execuție se stabilesc

„în funcție de specializare”.

Toate aceste prevederi legale,

interpretate sistematic, conduc către concluzia că principiul specializării

constituie o premisă a calității înfăptuirii actului de justiție și o

veritabilă garanție a independenței și imparțialității în exercitarea funcției

de judecător sau procuror, găsindu-și aplicarea atât în planul măsurilor

organizatorice legate de componența secțiilor și completelor specializate ale

instanțelor, cât și în ceea ce privește cariera magistraților.

Prin urmare, dispoziția cuprinsă în art.

30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările ulterioare,

nu face decât să pună în aplicare prevederile legislației primare, în sensul că

j

udecătorii si procurorii care îndeplinesc condițiile

prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei

posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacanteaza la instanțele

si parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data

comunicării rezultatelor finale ale concursului”.

A accepta

punctul de vedere al recurentei

în sensul posibilității acesteia de a opta pentru o altă secție

în procedura de valorificare a rezultatului obținut, decât cea pentru care a

optat la înscrierea la concurs,

înseamnă a încălca

principiul specializării judecătorilor, consacrat deja prin actele normative

amintite.

pronunțată în recurs

Având în vedere toate considerentele

expuse, care converg către concluzia că hotărârea atacată este legală, Înalta

Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de T.M. împotriva

Hotărârii nr. 1028 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 martie 2011.