ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5779/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 1024 din 25 noiembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de N.O.C., de promovare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010. Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 30 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile care se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

În ceea ce privește concursul din data de 9 mai 2010, rezultatele finale au fost publicate la data de 25 mai 2010, astfel că termenul de 6 luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la data de 25 noiembrie 2010. Or, pentru concursul de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010 au fost scoase posturile de execuție și posturile de conducere, altele decât cele care se ocupă prin concurs, vacante la data declanșării concursului. S-a reținut în hotărârea atacată că drept urmare a promovării d-nei judecător M.I. la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la această instanță nu mai există posturi vacante de execuție de judecător, astfel că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea petentei.

Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 1 C. proc. civ. și art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, petenta N.O.C.

a formulat recurs, solicitând anularea parțială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1024 din 25 noiembrie 2010 în ceea ce privește respingerea cererii sale de valorificare și obligarea intimatului la pronunțarea unei hotărâri prin care să soluționeze toate cererile acesteia formulate în legătură cu cererea de valorificare și să dispună promovarea sa efectivă la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a valorificării rezultatului obținut de aceasta la examenul pentru promovarea în funcții de execuție din data de 9 mai 2010. În motivarea cererii sale, recurenta arată că hotărârea atacată este nulă absolut în ceea ce privește respingerea cererii sale de valorificare, deoarece încă de la data de 23 noiembrie 2010 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, erau vacante 3 posturi de execuție, fiind îndeplinite condițiile legale pentru valorificarea rezultatului obținut de aceasta la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010 și pentru promovarea recurentei la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată din 16 noiembrie 2011, reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii a arătat faptul că recurenta nu mai are interes în susținerea prezentului recurs, având în vedere că în urma concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, organizat în data de 9 mai 2011, recurenta a fost promovată la Curtea de Apel București, astfel că Înalta Curte a dat cuvântul părților în raport cu aspectele învederate, apărătorul recurentei susținând că subzistă interesul în continuarea judecării recursului și anulării Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1024/2010. Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu mai justifică un interes legal în continuarea judecării recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.

Punctul de plecare în tratarea acestei probleme juridice îl reprezintă art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit căruia se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.

Or, în cauza de față, recurenta a solicitat anularea Hotărârii nr. 1024 din 25 noiembrie 2010 prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de N.O.C., de promovare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010. Recursul de față a fost promovat la data de 15 decembrie 2010, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins cererea formulată de petentă de promovare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010. Ulterior declarării recursului, la data de 23 martie 2011, petenta a formulat cerere de înscriere la examenul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 8 mai 2011, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de către aceasta la dosar, optând pentru promovarea la Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauzele privind conflictele de muncă și asigurări sociale, specializarea dreptul muncii.

Prin Hotărârea nr. 388 din 15 iunie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele finale ale concursului din data de 8 mai 2011 și a dispus promovarea, începând cu data de 1 iulie 2011, a doamnei N.O.C. la secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale. Or, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților. De asemenea, nu trebuie uitate dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ care definesc noțiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o)) și interes legitim privat (art. 2 alin. (1) lit. p)). Astfel, dreptul vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.

Interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, configurat. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu mai are interes în soluționarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că în urma concursului organizat în data de 8 mai 2011 aceasta a promovat la Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauzele privind conflictele de muncă și asigurări sociale, nemaijustificând un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursului, de anulare a hotărârii atacate și de admitere a cererii de valorificare a rezultatului obținut la examenul pentru promovarea în funcții de execuție din 9 mai 2010, cu consecința promovării efective a acesteia la o altă secție a Curții de Apel București. În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de N.O.C. împotriva Hotărârii nr. 1024 din 25 noiembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2011.