ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5779/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5779/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1024 din 25 noiembrie
2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată
de N.O.C., de promovare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul
de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010.
Pentru a hotărî
astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, în
conformitate cu prevederile art. 30 din Regulamentul privind organizarea și
desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat
prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006,
judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 27, dar
care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi
promovați în posturile care se vacantează la instanțele și parchetele pentru
care au optat la înscriere în termen de 6 luni de la data comunicării
rezultatelor finale ale concursului. În ceea ce privește concursul din data de
9 mai 2010, rezultatele finale au fost publicate la data de 25 mai 2010, astfel
că termenul de 6 luni privind valorificarea rezultatelor s-a împlinit la data
de 25 noiembrie 2010.
Or, pentru concursul
de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010 au fost scoase
posturile de execuție și posturile de conducere, altele decât cele care se
ocupă prin concurs, vacante la data declanșării concursului.
S-a reținut în
hotărârea atacată că drept urmare a promovării d-nei judecător M.I. la Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la
această instanță nu mai există posturi vacante de execuție de judecător, astfel
că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea petentei.
Împotriva acestei
hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9, art. 304
1
C. proc. civ.
și art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, petenta N.O.C. a formulat recurs,
solicitând anularea parțială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 1024 din 25 noiembrie 2010 în ceea ce privește respingerea
cererii sale de valorificare și obligarea intimatului la pronunțarea unei
hotărâri prin care să soluționeze toate cererile acesteia formulate în legătură
cu cererea de valorificare și să dispună promovarea sa efectivă la Curtea de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a
valorificării rezultatului obținut de aceasta la examenul pentru promovarea în
funcții de execuție din data de 9 mai 2010.
În motivarea cererii
sale, recurenta arată că hotărârea atacată este nulă absolut în ceea ce
privește respingerea cererii sale de valorificare, deoarece încă de la data de
23 noiembrie 2010 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, erau vacante 3 posturi de execuție, fiind îndeplinite
condițiile legale pentru valorificarea rezultatului obținut de aceasta la
concursul de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010 și pentru
promovarea recurentei la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
La termenul de
judecată din 16 noiembrie 2011, reprezentantul Consiliului Superior al
Magistraturii a arătat faptul că recurenta nu mai are interes în susținerea
prezentului recurs, având în vedere că în urma concursului de promovare în
funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, organizat în data de 9 mai
2011, recurenta a fost promovată la Curtea de Apel București, astfel că Înalta
Curte a dat cuvântul părților în raport cu aspectele învederate, apărătorul
recurentei susținând că subzistă interesul în continuarea judecării recursului
și anulării Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.
1024/2010.
Analizând actele
dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile
în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu mai justifică un interes
legal în continuarea judecării recursului, având în vedere considerentele care
vor fi expuse în continuare.
Punctul de plecare în
tratarea acestei probleme juridice îl reprezintă art. 1 alin. (2) din Legea nr.
554/2004, modificată, potrivit căruia se poate adresa instanței de contencios
administrativ și persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui
subiect de drept.
Or, în cauza de față,
recurenta a solicitat anularea Hotărârii nr. 1024 din 25 noiembrie 2010 prin
care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată
de N.O.C., de promovare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul
de promovare în funcții de execuție din data de 9 mai 2010.
Recursul de față a
fost promovat la data de 15 decembrie 2010, în temeiul art. 29 alin. (7) din
Legea nr. 317/2004, republicată, împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii prin care s-a respins cererea formulată de petentă de
promovare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în
funcții de execuție din data de 9 mai 2010.
Ulterior declarării
recursului, la data de 23 martie 2011, petenta a formulat cerere de înscriere
la examenul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 8 mai
2011, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de către aceasta la dosar,
optând pentru promovarea la Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și
pentru cauzele privind conflictele de muncă și asigurări sociale, specializarea
dreptul muncii.
Prin Hotărârea nr.
388 din 15 iunie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat
rezultatele finale ale concursului din data de 8 mai 2011 și a dispus
promovarea, începând cu data de 1 iulie 2011, a doamnei N.O.C. la secția a
VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.
Or, activitatea
judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes
legitim încălcat.
Literatura de
specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o
condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită
în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul
promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.
Interesul reprezintă
folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o
instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal,
născut și actual.
Pornind de la aceste
premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care
partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte
într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.
De asemenea, nu
trebuie uitate dispozițiile speciale ale Legii contenciosului administrativ
care definesc noțiunile de drept vătămat (art. 2 alin. (1) lit. o)) și interes
legitim privat (art. 2 alin. (1) lit. p)).
Astfel, dreptul
vătămat reprezintă, în accepțiunea legii, orice drept prevăzut de Constituție,
de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act
administrativ.
Interesul legitim
privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în
considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, configurat.
Condiția interesului
se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe
toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de
atac.
În măsura în care
promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a
recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că recurenta nu mai are interes în soluționarea căii de atac a
recursului, având în vedere faptul că în urma concursului organizat în data de
8 mai 2011 aceasta a promovat la Curtea de Apel București, secția a VII-a
civilă și pentru cauzele privind conflictele de muncă și asigurări sociale,
nemaijustificând un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de
admitere a recursului, de anulare a hotărârii atacate și de admitere a cererii
de valorificare a rezultatului obținut la examenul pentru promovarea în funcții
de execuție din 9 mai 2010, cu consecința promovării efective a acesteia la o
altă secție a Curții de Apel București.
În consecință, pentru
considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.
proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată,
Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes, fără a mai analiza
motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și
inoperantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de N.O.C. împotriva Hotărârii nr. 1024 din 25 noiembrie 2010 a
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 noiembrie 2011.