ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5554/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5554/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată în temeiul art. 29
alin. (7) din Legea nr. 317/2004, R.E. - judecător în cadrul Tribunalului
București - a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 763 din 30 aprilie 2009, prin care i-a fost respinsă cererea
de promovare la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze
cu minori.
În motivarea cererii,
R.E. a arătat că a susținut concursul de promovare pe o funcție de execuție în
cadrul Curții de Apel București la data de 5 octombrie 2008 și a obținut media
9.00.
S-a mai menționat că
rezultatele concursului au fost validate în ședința Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii din data de 13 noiembrie 2008, prin Hotărârea
Plenului nr. 1212 din 13 noiembrie 2008, însă, deși a avut o medie bună, nu a
putut ocupa un loc în cadrul Secției a III-a civilă, întrucât a fost scos la
concurs doar un singur post.
Având în vedere că,
la data de 24 aprilie 2009, s-a semnat Decretul Prezidențial de eliberare din
funcție, în vederea pensionării, a d-nei judecător B.C.G., recurenta a arătat
că a formulat cerere de promovare prin valorificarea examenului susținut la
data de 5 octombrie 2008, însă, cererea a fost respinsă în mod nelegal prin
Hotărârea Plenului nr. 763/2009.
Recurenta a criticat
acest act arătând că principiul nediscriminării nu a fost respectat în cazul
său de către Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece, la data
soluționării cererii de valorificare, postul era în procedură de vacantare și
putea fi valorificat în condiții similare, aplicate anterior altor colegi.
În ceea ce privește
termenul de 6 luni pentru valorificarea examenului, s-a precizat de către
recurentă că, în opinia sa, acest termen curge cu începere de la data
"publicării rezultatelor validate", iar nu de la simpla afișare a
acestora.
Sub acest aspect,
recurenta a învederat dispozițiile art. 32 alin. (1) din Hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 194 din 9 martie 2006 de aprobare a
Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a
judecătorilor și procurorilor.
În acest context,
recurenta a susținut că rezultatele finale au necesitat validarea, iar această
validare a fost făcută în mod expres în ședința Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii din 13 noiembrie 2008 prin Hotărârea nr. 1212, iar examenul nu
putea produce efecte juridice decât ulterior validării acestuia prin Hotărârea
Plenului.
În temeiul art. 29
alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recurenta
a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârii nr. 763 din 30 aprilie
2009 pronunțată de Plenul C.S.M. și obligarea intimatului să procedeze la
valorificarea rezultatului obținut de ea la concursul de promovare din 5
octombrie 2008, prin promovarea sa pe un post de judecător în cadrul Curții de
Apel București, secția a III-a civilă, vacantat ca urmare a eliberării din
funcție, prin pensionare, a d-nei judecător B.C.
Prin Decizia nr. 5454
din 30 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de R.E.
împotriva Hotărârii nr. 763 din 30 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior
al Magistraturii, ca nefondat.
Pentru a pronunța
această soluție s-au reținut următoarele:
În raport cu
dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și
desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor și având
în vedere faptul că rezultatele finale ale concursului de promovare în funcții
de execuție din data de 5 octombrie 2008 au fost afișate la data de 20
octombrie 2008, fiind validate, în ceea ce privește Curtea de Apel București,
prin Hotărârea nr. 1212 din 13 noiembrie 2008, Plenul C.S.M. a constatat că
termenul de 6 luni reglementat de Regulament s-a împlinit la data de 20 aprilie
2009, motiv pentru care au fost avute în vedere la soluționarea cererilor de
valorificare doar posturile ce s-au vacantat anterior acestei date.
În plus, intimatul
C.S.M. a reținut în actul administrativ atacat că, din datele deținute de
Direcția de resurse umane și organizare, a rezultat că, la nivelul Curții de
Apel București, la data de 20 aprilie 2009, nu erau posturi de execuție vacante
la niciuna dintre secțiile la care se solicita valorificarea.
Potrivit art. 30
alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de
promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și
completările ulterioare, judecătorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la
art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante,
pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele pentru care au
optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor
finale ale concursului.
Așadar, din
conținutul textului normativ anterior indicat, reiese că dispozițiile aflate în
discuție oferă doar vocația candidaților care nu au putut fi promovați din
cauza lipsei de posturi vacante la ocuparea unor posturi ce s-ar elibera
ulterior, în raport de situația existentă la momentul formulării cererii de
valorificare a rezultatului concursului.
În acest context,
Înalta Curte a apreciat că, față de modul de reglementare a art. 30 alin. (1)
din Regulament, termenul de 6 luni în care poate fi valorificat rezultatul
obținut la concursul de promovare curge de la simpla comunicare a rezultatelor
finale ale concursului, iar nu de la data publicării rezultatelor finale
validate, așa cum susține recurenta.
Trebuie aplicat principiul
ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
În speță, rezultatele
finale ale concursului de promovare în funcții de execuție din data de 5
octombrie 2008 au fost afișate, astfel că termenul de 6 luni de valorificare a
expirat la așa cum reține intimatul C.S.M. în cadrul actului administrativ
contestat.
Astfel cum rezultă
din prevederile art. 25 coroborate cu cele ale art. 26 din Regulamentul privind
organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și
procurorilor, în înțelesul acestui act normativ, rezultatele finale sunt cele
obținute după soluționarea contestațiilor, iar comunicarea acestora se face
prin publicarea lor pe paginile de internet ale C.S.M., Institutului Național
al Magistraturii și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
și afișarea la sediile curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și ale
parchetelor.
Recurenta R.E. a
optat pentru Secția a III-a Civilă a Curții de Apel București, pentru care nu
exista nici un post vacant sau pentru care să fie în curs o procedură de
vacantare a 1 post.
În mod corect, a
reținut intimatul C.S.M. că trebuiau luate în considerare, la soluționarea
cererilor de valorificare, doar posturile vacante anterior datei de 20 aprilie
2009.
Înalta Curte a constatat
că situația prezentată de recurentă nu se circumscrie conceptului de
discriminare, deoarece nu este vorba despre o situație identică, așa cum
prevede O.G. nr. 137/2000.
Împotriva Deciziei
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de
revizuire R.E.
În cererea de
revizuire s-a susținut că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art.
322 pct. 2 și 5 C. proc. civ. este admisibilă întrucât recursul formulat
împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii are
caracterul unei cereri de chemare în judecată, iar instanța de recurs nu a
analizat cererea privind obligarea intimatului să procedeze la valorificarea
rezultatului obținut la concursul din 5 octombrie 2009.
S-a precizat că în
considerentele Deciziei nr. 5454 din 30 noiembrie 2009 nu se face nicio
referire la cererea sa privind postul eliberat prin pensionarea d-nei B.C.,
ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra unei cereri.
Cu privire la
reținerea unor înscrisuri doveditoare de către partea adversă s-a precizat că
documentația administrativă nu este pusă la dispoziția candidaților, iar actele
nu i-au fost comunicate în timpul soluționării recursului.
Au fost invocate ca
motiv de revizuire și prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,
constând în încălcarea normelor dreptului comunitar, respectiv a Cartei
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Intimatul, Consiliul
Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat
respingerea cererii de revizuire.
Cu privire la motivele
de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ. s-a
invocat inadmisibilitatea cererii pentru că hotărârea instanței de recurs nu a
evocat fondul.
Referitor la petitul
cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr.
554/2004 s-a invocat excepția tardivității introducerii acesteia.
Înalta Curte
examinând cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 și 5
C. proc. civ. constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit art. 322
alin. (1) C. proc. civ. pentru ca o cerere de revizuire să fie admisibilă
trebuie ca hotărârea ce se cere a fi revizuită să evoce fondul cauzei.
În speța prezentă
prin Decizia nr. 5454 din 30 noiembrie 2009 s-a respins recursul declarat de
recurenta R.E. împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 29
alin. (7) și (9) din Legea nr. 317/2004 hotărârea pronunțată de Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii este supusă căii de atac a recursului,
fiind irevocabilă.
Ca urmare a acestei
prevederi legislative nu se poate aprecia că recursul declarat împotriva
hotărârii Consiliul Superior al Magistraturii are caracter de acțiune împotriva
hotărârii.
Înalta Curte
precizează că în sistemul de drept procesual român operează principiul legalității
căilor de atac, în sensul că acestea sunt reglementate de lege, astfel că
instanța nu are posibilitatea să facă o altă calificarea a căii de atac.
Având în vedere că
prin Decizia nr. 5454/2009 s-a soluționat recursul declarat de R.E. și cum
hotărârea instanței de recurs nu evocă fondul, cererea de revizuire întemeiată
pe prevederile art. 322 pct. 2 și 5 se va respinge ca inadmisibilă.
În ceea ce privește
cererea de revizuire formulată în baza art. 21 alin. (2) din Legea nr.
554/2004, aceasta urmează a fi respinsă ca tardivă.
Referitor la excepția
tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte constată că potrivit art. 21
alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Constituie motiv de revizuire, care se
adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase
definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului
comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2)
din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în
termen de 15 zile de la comunicare, care se face prin derogare de la regula
consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții
interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se
soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de
la înregistrare".
În acest text este
stabilit și termenul în care se poate formula cererea de revizuire întemeiată
pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Termenul este de 15
zile de la comunicarea hotărârii judecătorești atacate.
Însă, fiind în
discuție o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, în lege
s-a prevăzut obligația pentru partea interesată de a solicita comunicarea
hotărârii, iar pentru aceasta se impunea formularea unei cereri temeinic
motivate, de către persoana interesată, cerere care trebuie adresată în termen
de 15 zile de la pronunțare.
Prin urmare, pentru a
formula o asemenea cerere de revizuire, partea interesată, în termen de 15 zile
de la pronunțarea hotărârii, va trebui să adreseze instanței care a pronunțat
hotărârea definitivă și irevocabilă o cerere temeinic motivată pentru
comunicarea hotărârii.
Ulterior, cererea de
revizuire trebuie adresată aceleiași instanțe într-un termen de 15 zile de la
comunicarea hotărârii.
În speță, se constată
că hotărârea atacată în cererea de revizuire a fost pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la 30
noiembrie 2009.
Cererea de comunicare
a deciziei s-a formulat la 25 martie 2010.
Având în vedere că
decizia s-a pronunțat la 30 noiembrie 2009, iar cererea de comunicare s-a
formulat la 25 martie 2010, aceasta este tardivă, fiind depășit termenul de 15
zile reglementat de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de R.E. împotriva Deciziei nr. 5454 din 30 noiembrie 2009 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, în temeiul art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ., ca inadmisibilă.
Respinge cererea de
revizuire formulată de R.E. împotriva aceleiași decizii, în temeiul art. 21 din
Legea nr. 554/2004, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 decembrie 2010.