ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5554/2010

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, R.E. - judecător în cadrul Tribunalului București - a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 763 din 30 aprilie 2009, prin care i-a fost respinsă cererea de promovare la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori. În motivarea cererii, R.E. a arătat că a susținut concursul de promovare pe o funcție de execuție în cadrul Curții de Apel București la data de 5 octombrie 2008 și a obținut media 9.00.

S-a mai menționat că rezultatele concursului au fost validate în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 13 noiembrie 2008, prin Hotărârea Plenului nr. 1212 din 13 noiembrie 2008, însă, deși a avut o medie bună, nu a putut ocupa un loc în cadrul Secției a III-a civilă, întrucât a fost scos la concurs doar un singur post. Având în vedere că, la data de 24 aprilie 2009, s-a semnat Decretul Prezidențial de eliberare din funcție, în vederea pensionării, a d-nei judecător B.C.G., recurenta a arătat că a formulat cerere de promovare prin valorificarea examenului susținut la data de 5 octombrie 2008, însă, cererea a fost respinsă în mod nelegal prin Hotărârea Plenului nr. 763/2009.

Recurenta a criticat acest act arătând că principiul nediscriminării nu a fost respectat în cazul său de către Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece, la data soluționării cererii de valorificare, postul era în procedură de vacantare și putea fi valorificat în condiții similare, aplicate anterior altor colegi. În ceea ce privește termenul de 6 luni pentru valorificarea examenului, s-a precizat de către recurentă că, în opinia sa, acest termen curge cu începere de la data "publicării rezultatelor validate", iar nu de la simpla afișare a acestora. Sub acest aspect, recurenta a învederat dispozițiile art. 32 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 194 din 9 martie 2006 de aprobare a Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.

În acest context, recurenta a susținut că rezultatele finale au necesitat validarea, iar această validare a fost făcută în mod expres în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 13 noiembrie 2008 prin Hotărârea nr. 1212, iar examenul nu putea produce efecte juridice decât ulterior validării acestuia prin Hotărârea Plenului. În temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârii nr. 763 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Plenul C.S.M. și obligarea intimatului să procedeze la valorificarea rezultatului obținut de ea la concursul de promovare din 5 octombrie 2008, prin promovarea sa pe un post de judecător în cadrul Curții de Apel București, secția a III-a civilă, vacantat ca urmare a eliberării din funcție, prin pensionare, a d-nei judecător B.C.

Prin Decizia nr. 5454 din 30 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de R.E. împotriva Hotărârii nr. 763 din 30 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele: În raport cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor și având în vedere faptul că rezultatele finale ale concursului de promovare în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008 au fost afișate la data de 20 octombrie 2008, fiind validate, în ceea ce privește Curtea de Apel București, prin Hotărârea nr. 1212 din 13 noiembrie 2008, Plenul C.S.M.

a constatat că termenul de 6 luni reglementat de Regulament s-a împlinit la data de 20 aprilie 2009, motiv pentru care au fost avute în vedere la soluționarea cererilor de valorificare doar posturile ce s-au vacantat anterior acestei date. În plus, intimatul C.S.M. a reținut în actul administrativ atacat că, din datele deținute de Direcția de resurse umane și organizare, a rezultat că, la nivelul Curții de Apel București, la data de 20 aprilie 2009, nu erau posturi de execuție vacante la niciuna dintre secțiile la care se solicita valorificarea.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. Așadar, din conținutul textului normativ anterior indicat, reiese că dispozițiile aflate în discuție oferă doar vocația candidaților care nu au putut fi promovați din cauza lipsei de posturi vacante la ocuparea unor posturi ce s-ar elibera ulterior, în raport de situația existentă la momentul formulării cererii de valorificare a rezultatului concursului.

În acest context, Înalta Curte a apreciat că, față de modul de reglementare a art. 30 alin. (1) din Regulament, termenul de 6 luni în care poate fi valorificat rezultatul obținut la concursul de promovare curge de la simpla comunicare a rezultatelor finale ale concursului, iar nu de la data publicării rezultatelor finale validate, așa cum susține recurenta. Trebuie aplicat principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. În speță, rezultatele finale ale concursului de promovare în funcții de execuție din data de 5 octombrie 2008 au fost afișate, astfel că termenul de 6 luni de valorificare a expirat la așa cum reține intimatul C.S.M. în cadrul actului administrativ contestat.

Astfel cum rezultă din prevederile art. 25 coroborate cu cele ale art. 26 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, în înțelesul acestui act normativ, rezultatele finale sunt cele obținute după soluționarea contestațiilor, iar comunicarea acestora se face prin publicarea lor pe paginile de internet ale C.S.M., Institutului Național al Magistraturii și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și afișarea la sediile curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și ale parchetelor. Recurenta R.E. a optat pentru Secția a III-a Civilă a Curții de Apel București, pentru care nu exista nici un post vacant sau pentru care să fie în curs o procedură de vacantare a 1 post.

În mod corect, a reținut intimatul C.S.M. că trebuiau luate în considerare, la soluționarea cererilor de valorificare, doar posturile vacante anterior datei de 20 aprilie 2009. Înalta Curte a constatat că situația prezentată de recurentă nu se circumscrie conceptului de discriminare, deoarece nu este vorba despre o situație identică, așa cum prevede O.G. nr. 137/2000. Împotriva Deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de revizuire R.E. În cererea de revizuire s-a susținut că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ.

este admisibilă întrucât recursul formulat împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii are caracterul unei cereri de chemare în judecată, iar instanța de recurs nu a analizat cererea privind obligarea intimatului să procedeze la valorificarea rezultatului obținut la concursul din 5 octombrie 2009. S-a precizat că în considerentele Deciziei nr. 5454 din 30 noiembrie 2009 nu se face nicio referire la cererea sa privind postul eliberat prin pensionarea d-nei B.C., ceea ce echivalează cu nepronunțarea asupra unei cereri. Cu privire la reținerea unor înscrisuri doveditoare de către partea adversă s-a precizat că documentația administrativă nu este pusă la dispoziția candidaților, iar actele nu i-au fost comunicate în timpul soluționării recursului.

Au fost invocate ca motiv de revizuire și prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constând în încălcarea normelor dreptului comunitar, respectiv a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Intimatul, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire. Cu privire la motivele de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ. s-a invocat inadmisibilitatea cererii pentru că hotărârea instanței de recurs nu a evocat fondul. Referitor la petitul cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 s-a invocat excepția tardivității introducerii acesteia.

Înalta Curte examinând cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ. constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. pentru ca o cerere de revizuire să fie admisibilă trebuie ca hotărârea ce se cere a fi revizuită să evoce fondul cauzei. În speța prezentă prin Decizia nr. 5454 din 30 noiembrie 2009 s-a respins recursul declarat de recurenta R.E. împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit art. 29 alin. (7) și (9) din Legea nr. 317/2004 hotărârea pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este supusă căii de atac a recursului, fiind irevocabilă. Ca urmare a acestei prevederi legislative nu se poate aprecia că recursul declarat împotriva hotărârii Consiliul Superior al Magistraturii are caracter de acțiune împotriva hotărârii.

Înalta Curte precizează că în sistemul de drept procesual român operează principiul legalității căilor de atac, în sensul că acestea sunt reglementate de lege, astfel că instanța nu are posibilitatea să facă o altă calificarea a căii de atac. Având în vedere că prin Decizia nr. 5454/2009 s-a soluționat recursul declarat de R.E. și cum hotărârea instanței de recurs nu evocă fondul, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2 și 5 se va respinge ca inadmisibilă. În ceea ce privește cererea de revizuire formulată în baza art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aceasta urmează a fi respinsă ca tardivă. Referitor la excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte constată că potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc.

civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare". În acest text este stabilit și termenul în care se poate formula cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Termenul este de 15 zile de la comunicarea hotărârii judecătorești atacate. Însă, fiind în discuție o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, în lege s-a prevăzut obligația pentru partea interesată de a solicita comunicarea hotărârii, iar pentru aceasta se impunea formularea unei cereri temeinic motivate, de către persoana interesată, cerere care trebuie adresată în termen de 15 zile de la pronunțare. Prin urmare, pentru a formula o asemenea cerere de revizuire, partea interesată, în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, va trebui să adreseze instanței care a pronunțat hotărârea definitivă și irevocabilă o cerere temeinic motivată pentru comunicarea hotărârii. Ulterior, cererea de revizuire trebuie adresată aceleiași instanțe într-un termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

În speță, se constată că hotărârea atacată în cererea de revizuire a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la 30 noiembrie 2009. Cererea de comunicare a deciziei s-a formulat la 25 martie 2010. Având în vedere că decizia s-a pronunțat la 30 noiembrie 2009, iar cererea de comunicare s-a formulat la 25 martie 2010, aceasta este tardivă, fiind depășit termenul de 15 zile reglementat de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de R.E. împotriva Deciziei nr. 5454 din 30 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ., ca inadmisibilă. Respinge cererea de revizuire formulată de R.E. împotriva aceleiași decizii, în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004, ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.