ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1641/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC A.T. SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 350 din 09 aprilie 2012, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, prin care s-a respins Contestația nr. 1742 din 21 martie 2012 formulată împotriva Procesului-Verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de Inspecție Fiscală din data de 06 aprilie 2011, respectiv anularea Procesului - Verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de Inspecție Fiscală din data de 06 aprilie 2011. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 s-au stabilit în sarcina SC A.T.

SRL Ploiești obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 1.543.868 lei, iar prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011 s-a dispus angajarea răspunderii solidare a SC A.T. SRL cu S.C A.T. SRL Ploiești, pentru plata în solidar a obligațiilor fiscale în sumă totală de 1.588.362 lei. Reclamanta a arătat că a formulat contestație la D.G.F.P.

Prahova împotriva Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011, respinsă prin Decizia nr. 1487 din 30 septembrie 2011, împotriva căreia a formulat contestație, aflată în curs de soluționare la Curtea de Apel Ploiești - Dosar nr. 54/42/2012, cu termen de judecată la data de 30 aprilie 2012 și că a înregistrat la Curtea de Apel Ploiești cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011, ce a format obiectul dosarului nr. 897/42/2011, cerere respinsă prin Sentința nr. 345/2011, împotriva căreia s-a formulat recurs, aflat în curs de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu prim termen de judecată pe data de 30 mai 2012. Reclamanta a menționat că nu i s-au comunicat și actele de control și de impunere și de sancționare privitoare la SC A.T.

SRL Ploiești, deși au fost solicitate prin adresele nr. 22872 din 29 iulie 2011, nr. 25211 din 09 august 2011, 6313/23480 din 16 august 2011 și 23479/31888 din 16 august 2011, în vederea contestării acestora, conform art. 205 (1) și (2) C. proc. fisc. și că a intrat în posesia Procesului-Verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a RIF din data de 06 aprilie 2011, la termenul din data de 20 februarie 2012 în cadrul dosarului nr. 54/42/2012, când D.G.F.P. Prahova a depus actele respective, alături de alte înscrisuri ce au stat la baza emiterii Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011. A precizat reclamanta că după acest moment a formulat contestația nr. 1742 din 21 martie 2012, înregistrată la D.G.F.P.

Prahova sub nr. 16694 din 28 martie 2012, contestație ce a fost respinsă prin Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză. A mai arătat reclamanta că, prin decizia contestată, D.G.F.P. Prahova a respins contestația ca fiind formulată de o persoană juridică lipsită de calitate procesuală, întrucât prin Procesul-Verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sumă de 1.543.868 lei în sarcina SC A.T. SRL, în timp ce contestația nr. 1742 din 21 martie 2012/16694 din 28 martie 2012 a fost formulată de SC A.T. SRL, fără a avea de la SC A.T. SRL vreo împuternicire în acest sens. Reclamanta a arătat că motivația care a stat la baza respingerii contestației este nelegală, deoarece este îndreptățită să formuleze contestație împotriva actului de impunere privind pe SC A.T.

SRL, în temeiul art. 205 alin. (1) și (2) C. proc. fisc.; că, urmare Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011, SC A.T. SRL a căpătat calitatea de codebitor alături de debitorul principal SC A.T. SRL Ploiești, pentru plata în solidar a obligațiilor fiscale în sumă totală de 1.588.362 lei, situație în care SC A.T. SRL este lezată în mod direct nu numai prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, prin care s-a instituit răspunderea solidară, ci și prin Procesul-Verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011, motiv pentru care, fiind lezată în drepturile proprii, este îndreptățită să conteste și impunerea suplimentară față de SC A.T. SRL; că acest drept este întărit și de faptul că Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011 a fost emisă cu nerespectarea condițiilor de fond prevăzute de art. 28 alin. (1), art. 28 alin. (2), art. 28 alin. (3) lit. c) și e), art. 43 alin. (2) lit. c), art. 65 alin. (2) C. proc.

fisc. A mai arătat reclamanta că organul fiscal, deși a instituit răspunderea solidară, nu a comunicat, odată cu Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, Procesul-Verbal de Inspecție Fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și nu a inclus în decizia contestată "motivele de fapt și în fapt", care au stat la baza impunerii suplimentare față de SC A.T. SRL Referitor la faptul că societatea înregistra obligații fiscale restante la data de 15 martie 2011, conform fișei sintetice totale, emisă de A.F.P.C. Brazi, în valoare de 21.444 lei, reclamanta a arătat că la data de 06 aprilie 2011 a fost întocmit de către A.F.P.C. Brazi un proces verbal de compensare a unor obligații bugetare, că în data de 11 aprilie 2011 a fost achitată suma de 4521 lei, iar la data de 14 aprilie 2011 s-a solicitat aceleiași A.F.P.C.

Brazi certificat de atestare fiscală, înregistrat sub numărul 22020, din care rezulta ca neachitată doar o amendă în valoare de 3000 lei, ceea ce însemna că societatea nu datora și alte obligații la acea dată. Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 221 din 15 iunie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, - a anulat Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, - a respins în rest acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că cererea de anulare formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 350 din 09 aprilie 2012 de soluționare a contestației administrativ fiscale împotriva Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de Inspecție Fiscală din data de 06 aprilie 2011 este întemeiată, că în mod nelegal pârâta a constatat prin decizia contestată că reclamanta nu are calitate procesuală activă și a respins contestația administrativ fiscală pentru lipsa calității procesuale, fără a proceda la analiza pe fond a acesteia. În ceea ce privește cererea formulată de reclamantă, de anulare a Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 06 aprilie 2011, curtea a apreciat că nu poate proceda la soluționarea pe fond a acesteia, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 205 - 218 C. proc.

fisc., care reglementează modalitatea de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale și, ulterior, modalitatea de sesizare a instanței, instanța poate fi sesizată doar după finalizarea procedurii administrative. Față de împrejurarea că, prin Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012, contestația fiscală formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 06 aprilie 2011 a fost respinsă printr-o excepție, respectiv pentru lipsa calității procesuale active și nu a fost soluționată pe fond, curtea a apreciat că urmează ca pârâta să soluționeze pe fond contestația administrativ fiscală, iar instanța poate fi sesizată ulterior, potrivit procedurii reglementate imperativ de dispozițiile art. 205 - 218 C. proc.

fisc. Pentru toate aceste motive, curtea a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.T. SRL, a anulat Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, urmând ca pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și Raportului de inspecție fiscală din data de 06 aprilie 2011 și a respins în rest acțiunea, în ceea ce privește cererea de anulare a Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 06 aprilie 2011, reclamanta având posibilitatea de a se adresa ulterior instanței, după soluționarea pe fond a contestației administrativ fiscale formulată împotriva acestora.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că, interpretând în mod greșit dispozițiile legale, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că SC A.T. SRL are calitate procesuală activă pentru exercitarea căii administrative de atac împotriva unui act administrativ emis pentru o altă societate comercială. Recurenta solicită instanței de recurs să ia act de faptul că, atât Procesul verbal nr. 2421 din 4 aprilie 2011 cât și Raportul de inspecție fiscală din data de 6 aprilie 2011, atacate în prezenta cauză, au ca obiect activitatea economică a SC A.T.

SRL, că în sarcina acestei societăți au fost stabilite obligațiile fiscale suplimentare de plată către bugetul consolidat al statului și nicidecum în sarcina reclamantei. Mai arată recurenta că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 205 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât în speță singura societate "lezată" prin emiterea actelor administrative fiscale este SC A.T. SRL, în sarcina acesteia fiind stabilite obligațiile fiscale suplimentare și nicidecum în sarcina reclamantei, care nu a dovedit ce interes legitim sau drept al său este lezat. Se mai arată în motivele de recurs că pentru a fi parte civilă sau a exercita acțiunea civilă trebuiesc îndeplinite cumulativ trei condiții, respectiv existența capacității procesuale de folosință, calitatea procesuală și justificarea unui interes, iar îndeplinirea lor cumulativă pentru a fi parte în procesul civil reprezintă o condiție sine-qua-non pentru analizarea fondului unui litigiu civil.

Subliniază recurenta că, prin contestația administrativă, reclamanta a atacat procesul verbal nr. 2421 din 4 aprilie 2011 și raportul de inspecție fiscală din data de 6 aprilie 2011, ambele acte vizând activitatea economică a SC A.T. SRL și nu decizia prin care a fost instituită răspunderea solidară a reclamantei cu SC A.T. SRL, astfel că singura societate care poate contesta actele administrative în cauză este SC A.T. SRL Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. În speță, reclamanta SC A.T. SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 350 din 09 aprilie 2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Procesului verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 06 aprilie 2011, precum și anularea celor două acte administrative fiscale contestate.

Prin decizia a cărei anulare se solicită, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a respins contestația formulată de reclamanta SC A.T. SRL ca fiind formulată de o persoană juridică lipsită de calitate procesuală, în raport de prevederile art. 217 alin. (1) C. proc. fisc. Prin Procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și Raportul de Inspecție Fiscală din data de 06 aprilie 2011, s-au stabilit în sarcina SC A.T. SRL Ploiești obligații fiscale suplimentare de plată, după cum urmează: 376.580 lei impozit pe profit; 315.055 lei majorări de întârziere; 456.838 lei TVA; 395.395 lei majorări de întârziere aferente TVA. Prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, în temeiul art. 27 - 28 din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei SC A.T. SRL, pentru obligațiile fiscale restante datorate de debitoarea SC A.T. SRL, în sumă totală de 1.588.362 lei, reprezentând: 376.580 lei impozit pe profit, 329.215 lei majorări de întârziere și penalități aferente impozitului pe profit, 457.487 lei TVA, 412.582 lei majorări de întârziere și penalități aferente TVA și 12.500 lei amenzi, sumă în care sunt incluse obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin cele două acte contestate în sarcina debitoarei SC A.T. SRL Organele fiscale au constatat, prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, că sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. (3) din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și de Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 560/2005, pentru aprobarea Instrucțiunilor privind procedura de angajare a răspunderii solidare. Reclamanta SC A.T. SRL a formulat contestație fiscală împotriva Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011, respinsă prin Decizia nr. 1487 din 30 septembrie 2011, a solicitat anularea acesteia în Dosarul nr. 54/42/2012 și suspendarea executării în Dosarul nr. 897/42/2011 ale aceleiași instanțe. Potrivit dispozițiilor art. 205 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care reglementează posibilitatea de formulare a contestațiilor, rezultă că împotriva actelor administrative fiscale, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, contestația fiind o cale administrativă de atac, care nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Alin. (2) al art. 205 prevede că este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut curtea de apel că situația de fapt reținută anterior justifică în cauză calitatea reclamantei de persoană care se consideră lezată în drepturile sale prin Procesul verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și Raportul de inspecție Fiscală din data de 06 aprilie 2011, având în vedere următoarele considerente: Prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei SC A.T. SRL pentru obligațiile fiscale restante ale debitoarei SC A.T. SRL Ploiești, în sumă totală de 1.588.362 lei, sumă în care sunt incluse obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite în sarcina debitoarei SC A.T.

SRL prin Procesul verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și Raportul de inspecție fiscală din data de 06 aprilie 2011. Fiind antrenată răspunderea solidară a reclamantei SC A.T. SRL pentru obligațiile fiscale care au fost stabilite în sarcina debitoarei SC A.T. SRL prin cele două acte administrative fiscale contestate, reclamanta s-a considerat lezată în drepturile sale prin emiterea acestora, motiv pentru care era îndreptățită, în temeiul dispozițiilor art. 205 C. proc. fisc., să formuleze contestație administrativ fiscală, având așadar calitate procesuală activă pentru exercitarea acestei căi administrative de atac, așa cum în mod corect a reținut curtea de apel.

Trebuie avut în vedere și faptul că Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, prevede la art. 1 alin. (2) că se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că cererea de anulare formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 350 din 09 aprilie 2012 de soluționare a contestației administrativ fiscale formulate împotriva Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de Inspecție Fiscală din data de 06 aprilie 2011 este întemeiată și că în mod nelegal pârâta a constatat prin această decizie că reclamanta nu are calitate procesuală activă și a respins contestația administrativ fiscală pentru lipsa calității procesuale, fără a proceda la analiza pe fond a acesteia. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova împotriva Sentinței nr. 221 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2014. Procesat de GGC - GV