ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1641/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1641/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamanta SC A.T. SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 350 din 09

aprilie 2012, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, prin

care s-a respins Contestația nr. 1742 din 21 martie 2012 formulată împotriva

Procesului-Verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a

Raportului de Inspecție Fiscală din data de 06 aprilie 2011, respectiv anularea

Procesului - Verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a

Raportului de Inspecție Fiscală din data de 06 aprilie 2011.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal de inspecție

fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 s-au stabilit în sarcina SC A.T. SRL

Ploiești obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 1.543.868

lei, iar prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011 s-a dispus angajarea

răspunderii solidare a SC A.T. SRL cu S.C A.T. SRL Ploiești, pentru plata în

solidar a obligațiilor fiscale în sumă totală de 1.588.362 lei.

Reclamanta

a arătat că a formulat contestație la D.G.F.P. Prahova împotriva Deciziei nr.

1345 din 21 iulie 2011, respinsă prin Decizia nr. 1487 din 30 septembrie 2011,

împotriva căreia a formulat contestație, aflată în curs de soluționare la

Curtea de Apel Ploiești - Dosar nr. 54/42/2012, cu termen de judecată la data

de 30 aprilie 2012 și că a înregistrat la Curtea de Apel Ploiești cererea de

suspendare a executării Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011, ce a format

obiectul dosarului nr. 897/42/2011, cerere respinsă prin Sentința nr. 345/2011,

împotriva căreia s-a formulat recurs, aflat în curs de soluționare la Înalta

Curte de Casație și Justiție, cu prim termen de judecată pe data de 30 mai

2012.

Reclamanta

a menționat că nu i s-au comunicat și actele de control și de impunere și de

sancționare privitoare la SC A.T. SRL Ploiești, deși au fost solicitate prin

adresele nr. 22872 din 29 iulie 2011, nr. 25211 din 09 august 2011, 6313/23480

din 16 august 2011 și 23479/31888 din 16 august 2011, în vederea contestării

acestora, conform art. 205 (1) și (2) C. proc. fisc. și că a intrat în posesia

Procesului-Verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a RIF

din data de 06 aprilie 2011, la termenul din data de 20 februarie 2012 în

cadrul dosarului nr. 54/42/2012, când D.G.F.P. Prahova a depus actele

respective, alături de alte înscrisuri ce au stat la baza emiterii Deciziei nr.

1345 din 21 iulie 2011. A precizat reclamanta că după acest moment a formulat

contestația nr. 1742 din 21 martie 2012, înregistrată la D.G.F.P. Prahova sub

nr. 16694 din 28 martie 2012, contestație ce a fost respinsă prin Decizia nr.

350 din 09 aprilie 2012, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză.

A mai

arătat reclamanta că, prin decizia contestată, D.G.F.P. Prahova a respins

contestația ca fiind formulată de o persoană juridică lipsită de calitate

procesuală, întrucât prin Procesul-Verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04

aprilie 2011 s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată în sumă de

1.543.868 lei în sarcina SC A.T. SRL, în timp ce contestația nr. 1742 din 21

martie 2012/16694 din 28 martie 2012 a fost formulată de SC A.T. SRL, fără a

avea de la SC A.T. SRL vreo împuternicire în acest sens.

Reclamanta

a arătat că motivația care a stat la baza respingerii contestației este

nelegală, deoarece este îndreptățită să formuleze contestație împotriva actului

de impunere privind pe SC A.T. SRL, în temeiul art. 205 alin. (1) și (2) C.

proc. fisc.; că, urmare Deciziei nr. 1345 din 21 iulie 2011, SC A.T. SRL a

căpătat calitatea de codebitor alături de debitorul principal SC A.T. SRL

Ploiești, pentru plata în solidar a obligațiilor fiscale în sumă totală de

1.588.362 lei, situație în care SC A.T. SRL este lezată în mod direct nu numai

prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, prin care s-a instituit răspunderea

solidară, ci și prin Procesul-Verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04

aprilie 2011, motiv pentru care, fiind lezată în drepturile proprii, este

îndreptățită să conteste și impunerea suplimentară față de SC A.T. SRL; că

acest drept este întărit și de faptul că Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011 a

fost emisă cu nerespectarea condițiilor de fond prevăzute de art. 28 alin. (1),

art. 28 alin. (2), art. 28 alin. (3) lit. c) și e), art. 43 alin. (2) lit. c),

art. 65 alin. (2) C. proc. fisc.

A mai

arătat reclamanta că organul fiscal, deși a instituit răspunderea solidară, nu

a comunicat, odată cu Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, Procesul-Verbal de

Inspecție Fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și nu a inclus în decizia

contestată "motivele de fapt și în fapt", care au stat la baza

impunerii suplimentare față de SC A.T. SRL

Referitor

la faptul că societatea înregistra obligații fiscale restante la data de 15

martie 2011, conform fișei sintetice totale, emisă de A.F.P.C. Brazi, în

valoare de 21.444 lei, reclamanta a arătat că la data de 06 aprilie 2011 a fost

întocmit de către A.F.P.C. Brazi un proces verbal de compensare a unor

obligații bugetare, că în data de 11 aprilie 2011 a fost achitată suma de 4521

lei, iar la data de 14 aprilie 2011 s-a solicitat aceleiași A.F.P.C. Brazi

certificat de atestare fiscală, înregistrat sub numărul 22020, din care rezulta

ca neachitată doar o amendă în valoare de 3000 lei, ceea ce însemna că

societatea nu datora și alte obligații la acea dată.

Pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova a formulat întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin

Sentința nr. 221 din 15 iunie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.T. SRL, în contradictoriu cu

pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova,

- a

anulat Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012 emisă de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Prahova,

- a respins

în rest acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că cererea de

anulare formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 350 din 09 aprilie 2012

de soluționare a contestației administrativ fiscale împotriva Procesului-verbal

de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de Inspecție

Fiscală din data de 06 aprilie 2011 este întemeiată, că în mod nelegal pârâta a

constatat prin decizia contestată că reclamanta nu are calitate procesuală

activă și a respins contestația administrativ fiscală pentru lipsa calității

procesuale, fără a proceda la analiza pe fond a acesteia.

În ceea

ce privește cererea formulată de reclamantă, de anulare a Procesului-verbal de

inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de inspecție

fiscală din data de 06 aprilie 2011, curtea a apreciat că nu poate proceda la

soluționarea pe fond a acesteia, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art.

205 - 218 C. proc. fisc., care reglementează modalitatea de soluționare a

contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale și, ulterior,

modalitatea de sesizare a instanței, instanța poate fi sesizată doar după

finalizarea procedurii administrative.

Față de

împrejurarea că, prin Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012, contestația fiscală

formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de inspecție fiscală nr.

2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 06

aprilie 2011 a fost respinsă printr-o excepție, respectiv pentru lipsa

calității procesuale active și nu a fost soluționată pe fond, curtea a apreciat

că urmează ca pârâta să soluționeze pe fond contestația administrativ fiscală,

iar instanța poate fi sesizată ulterior, potrivit procedurii reglementate

imperativ de dispozițiile art. 205 - 218 C. proc. fisc.

Pentru

toate aceste motive, curtea a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

SC A.T. SRL, a anulat Decizia nr. 350 din 09 aprilie 2012 emisă de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Prahova, urmând ca pârâta să soluționeze pe fond

contestația formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de inspecție

fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și Raportului de inspecție fiscală din

data de 06 aprilie 2011 și a respins în rest acțiunea, în ceea ce privește

cererea de anulare a Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04

aprilie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 06 aprilie 2011,

reclamanta având posibilitatea de a se adresa ulterior instanței, după

soluționarea pe fond a contestației administrativ fiscale formulată împotriva

acestora.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a

Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice

Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului declarat se arată că, interpretând în mod greșit

dispozițiile legale, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că SC A.T. SRL are

calitate procesuală activă pentru exercitarea căii administrative de atac

împotriva unui act administrativ emis pentru o altă societate comercială.

Recurenta

solicită instanței de recurs să ia act de faptul că, atât Procesul verbal nr.

2421 din 4 aprilie 2011 cât și Raportul de inspecție fiscală din data de 6

aprilie 2011, atacate în prezenta cauză, au ca obiect activitatea economică a

SC A.T. SRL, că în sarcina acestei societăți au fost stabilite obligațiile

fiscale suplimentare de plată către bugetul consolidat al statului și nicidecum

în sarcina reclamantei.

Mai arată

recurenta că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.

205 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât în speță singura societate

"lezată" prin emiterea actelor administrative fiscale este SC A.T.

SRL, în sarcina acesteia fiind stabilite obligațiile fiscale suplimentare și

nicidecum în sarcina reclamantei, care nu a dovedit ce interes legitim sau

drept al său este lezat.

Se mai

arată în motivele de recurs că pentru a fi parte civilă sau a exercita acțiunea

civilă trebuiesc îndeplinite cumulativ trei condiții, respectiv existența

capacității procesuale de folosință, calitatea procesuală și justificarea unui

interes, iar îndeplinirea lor cumulativă pentru a fi parte în procesul civil

reprezintă o condiție sine-qua-non pentru analizarea fondului unui litigiu

civil.

Subliniază

recurenta că, prin contestația administrativă, reclamanta a atacat procesul

verbal nr. 2421 din 4 aprilie 2011 și raportul de inspecție fiscală din data de

6 aprilie 2011, ambele acte vizând activitatea economică a SC A.T. SRL și nu

decizia prin care a fost instituită răspunderea solidară a reclamantei cu SC

A.T. SRL, astfel că singura societate care poate contesta actele administrative

în cauză este SC A.T. SRL

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța

de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de

art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau

modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în

raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare

juridică adecvată.

În speță,

reclamanta SC A.T. SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 350 din 09 aprilie

2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova, prin care s-a

respins contestația formulată de reclamantă împotriva Procesului verbal de

inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului de inspecție

fiscală din data de 06 aprilie 2011, precum și anularea celor două acte

administrative fiscale contestate.

Prin

decizia a cărei anulare se solicită, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Prahova a respins contestația formulată de reclamanta SC A.T. SRL ca fiind

formulată de o persoană juridică lipsită de calitate procesuală, în raport de

prevederile art. 217 alin. (1) C. proc. fisc.

Prin

Procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și Raportul

de Inspecție Fiscală din data de 06 aprilie 2011, s-au stabilit în sarcina SC

A.T. SRL Ploiești obligații fiscale suplimentare de plată, după cum urmează:

376.580 lei impozit pe profit; 315.055 lei majorări de întârziere; 456.838 lei

TVA; 395.395 lei majorări de întârziere aferente TVA.

Prin

Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Prahova, în temeiul art. 27 - 28 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală, a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei SC

A.T. SRL, pentru obligațiile fiscale restante datorate de debitoarea SC A.T.

SRL, în sumă totală de 1.588.362 lei, reprezentând: 376.580 lei impozit pe

profit, 329.215 lei majorări de întârziere și penalități aferente impozitului

pe profit, 457.487 lei TVA, 412.582 lei majorări de întârziere și penalități

aferente TVA și 12.500 lei amenzi, sumă în care sunt incluse obligațiile

fiscale suplimentare de plată stabilite prin cele două acte contestate în

sarcina debitoarei SC A.T. SRL

Organele fiscale

au constatat, prin Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, că sunt îndeplinite

condițiile pentru atragerea răspunderii solidare prevăzute de art. 27 alin. (3)

din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și de Ordinul

Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 560/2005, pentru

aprobarea Instrucțiunilor privind procedura de angajare a răspunderii solidare.

Reclamanta

SC A.T. SRL a formulat contestație fiscală împotriva Deciziei nr. 1345 din 21

iulie 2011, respinsă prin Decizia nr. 1487 din 30 septembrie 2011, a solicitat

anularea acesteia în Dosarul nr. 54/42/2012 și suspendarea executării în

Dosarul nr. 897/42/2011 ale aceleiași instanțe.

Potrivit

dispozițiilor art. 205 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură

fiscală, care reglementează posibilitatea de formulare a contestațiilor,

rezultă că împotriva actelor administrative fiscale, împotriva titlului de

creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula

contestație potrivit legii, contestația fiind o cale administrativă de atac,

care nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în

drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în

condițiile legii.

Alin. (2)

al art. 205 prevede că este îndreptățit la contestație numai cel care consideră

că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin

lipsa acestuia.

Înalta

Curte constată că în mod corect a reținut curtea de apel că situația de fapt

reținută anterior justifică în cauză calitatea reclamantei de persoană care se

consideră lezată în drepturile sale prin Procesul verbal de inspecție fiscală

nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și Raportul de inspecție Fiscală din data de 06

aprilie 2011, având în vedere următoarele considerente:

Prin

Decizia nr. 1345 din 21 iulie 2011, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Prahova a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei SC A.T. SRL

pentru obligațiile fiscale restante ale debitoarei SC A.T. SRL Ploiești, în

sumă totală de 1.588.362 lei, sumă în care sunt incluse obligațiile fiscale

suplimentare de plată stabilite în sarcina debitoarei SC A.T. SRL prin Procesul

verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și Raportul de

inspecție fiscală din data de 06 aprilie 2011.

Fiind

antrenată răspunderea solidară a reclamantei SC A.T. SRL pentru obligațiile

fiscale care au fost stabilite în sarcina debitoarei SC A.T. SRL prin cele două

acte administrative fiscale contestate, reclamanta s-a considerat lezată în

drepturile sale prin emiterea acestora, motiv pentru care era îndreptățită, în

temeiul dispozițiilor art. 205 C. proc. fisc., să formuleze contestație

administrativ fiscală, având așadar calitate procesuală activă pentru

exercitarea acestei căi administrative de atac, așa cum în mod corect a reținut

curtea de apel.

Trebuie

avut în vedere și faptul că Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, care constituie dreptul comun în materia contenciosului

administrativ, prevede la art. 1 alin. (2) că se poate adresa instanței de

contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un

interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat

altui subiect de drept.

Pentru

aceste motive, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că cererea

de anulare formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 350 din 09 aprilie

2012 de soluționare a contestației administrativ fiscale formulate împotriva

Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și a Raportului

de Inspecție Fiscală din data de 06 aprilie 2011 este întemeiată și că în mod

nelegal pârâta a constatat prin această decizie că reclamanta nu are calitate

procesuală activă și a respins contestația administrativ fiscală pentru lipsa

calității procesuale, fără a proceda la analiza pe fond a acesteia.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este

temeinică și legală.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile

art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova împotriva

Sentinței nr. 221 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 28 martie 2014.

Procesat

de GGC - GV