ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3571/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 286/42, la data de 12 aprilie 2012, reclamantul M.C.A., în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P - Prahova, a formulat cerere de suspendare a Deciziei nr. 1380 di 05 august 2011, întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în ceea ce privește cazul bine justificat, Procesul - Verbal de Inspecție Fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 prin care obligațiile fiscale suplimentare în suma de 1.588.362 lei s-au stabilit în sarcina SC A.T.

SRL Ploiești, nu a fost contestat de către reprezentanții legali ai acestei societăți și nu a fost comunicat și către persoanele obligate în solidar. Sub acest aspect a invocat art. 45 C. proc. fisc., susținând că atâta timp cât autoritatea fiscală nu comunică în mod direct debitorului solidar, Procesul - Verbal de Inspecție Fiscală nr. 2421 din 4 aprilie 2011, acest act administrativ împreuna cu Decizia nr. 1380 din 05 august 2011 nu sunt opozabile debitorului solidar și pentru aceleași motive, autoritatea fiscală nu are dreptul de a porni executarea silită a persoanei obligate în solidar M.C.A. În continuare a mai susținut că prin Procesul - Verbal de Inspecție Fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 și Raportul de Inspecție Fiscala din data de 06 aprilie 2011, s-au stabilit în sarcina SC A.T.

SRL Ploiești, obligații fiscale suplimentare de plata în sumă totală de 1.588.362 lei, reprezentând: 376.580 lei impozit pe profit; 329.214 lei majorări de întârziere și penalități aferente impozitului pe profit; 457.487 lei T.V.A.; 412.581 lei majorări de întârziere și penalități aferente T.V.A. și 12.500 lei amenzi. Prin Sentința nr. 201 din 6 iunie 2012, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul M.C.A. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele. Prin Decizia nr. 1380 din 5 august 2011 a D.G.F.P. Prahova s-a stabilit că pentru suma de 1.542.134 lei, reprezentând obligațiile bugetare restante ale debitoarei SC A.T. SRL, răspunde solidar M.C.A., în calitate de asociat și administrator societate în perioada 22 aprilie 1997-04 februarie 2011. La pronunțarea acestei decizii s-a reținut că M.C.A.

fost administrator al SC A.T. SRL, a cesionat părțile sociale în vederea sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, de asemenea în perioada ulterioară cesiunii părților sociale și revocarea din funcție, a păstrat controlul asupra administrării societății debitoare însușindu-și patrimoniul acesteia, respectiv disponibilitățile bănești în sumă de 861.150 lei și 27.300 euro prin ridicarea de numerar din conturile de virament deschise la Banca T. SA și utilizând în interes propriu „retur credit” suma de 1.410.000 lei. S-a mai reținut că prin înstrăinarea patrimoniului deținut de SC A.T. SRL și din justificarea sumelor încasate a fost provocată insolvabilitatea societății îndeplinind condițiile pentru atragerea răspunderii solidare conform art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G.

nr. 92/2003 R privind C. proc. fisc. și cele prevăzute de Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 560/2005, pentru aprobarea Instrucțiunilor privind procedura de angajare a răspunderii solidare. Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație soluționată prin Decizia nr. 1531 din 20 octombrie 2011 în sensul respingerii ca neîntemeiată. Reclamantul a formulat acțiune în anularea acestor acte administrative, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 334/42/2012 al Curții de Apel Ploiești, potrivit certificatului de grefă depus la dosar. Cu privire la condiția cazului bine justificat, Curtea a constatat că pârâta și-a întemeiat măsura luată pe prevederile art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 R privind C. proc.

fisc., dată fiind starea de insolvabilitate a debitoarei SC A.T. SRL. A apreciat Curtea că împrejurările invocate de reclamant, fără a examina fondul litigiului, nu se constituie într-un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și nu conduc la crearea unei îndoieli serioase în privința legalității actului administrativ, de natură a atrage suspendarea executării acestuia. În ceea ce privește paguba iminentă, Curtea a constatat că susținerile reclamantului privind producerea unei pagube materiale nu sunt suficiente pentru îndeplinirea acestei condiții în lipsa unor probe concrete privind amploarea măsurii dispuse de autoritatea publică în raport de situația materială a reclamantului.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs M.C.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 309 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac recurentul reia practic argumentele expuse în cuprinsul cererii de suspendare, arătând în esență că în cauză sunt îndeplinite cumulative condițiile referitoare la existența uni caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 1380 din 5 august 2011, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 287/42/2012.

Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Conform celor expuse anterior, reclamantul M.C.A. a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere având ca obiect suspendarea executării, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, a Deciziei nr. 1380 din 05 august 2011 a D.G.F.P. Prahova privind angajarea răspunderii solidare cu debitorul SC A.T. SRL Ploiești a persoanei fizice M.C.A. Prin sentințe ce formează obiectul recursului, instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că, prin Sentința nr. 24 din 28 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 287/42/2012, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu acțiunea în anularea Deciziei nr. 1531 din 20 octombrie 2011 privind soluționarea contestației și a Deciziei nr. 1380 din 5 august 2011 privind angajarea răspunderii solidare a contestatorului M.C.A., a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul M.C.A., în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. Prahova.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.

Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304 sau art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.C.A. împotriva Sentinței nr. 201 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2013.