ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3571/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub

nr. 286/42, la data de 12 aprilie 2012, reclamantul M.C.A., în contradictoriu

cu pârâta D.G.F.P - Prahova, a formulat cerere de suspendare a Deciziei nr.

1380 di 05 august 2011, întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că, în ceea ce privește cazul bine justificat, Procesul

- Verbal de Inspecție Fiscală nr. 2421 din 04 aprilie 2011 prin care

obligațiile fiscale suplimentare în suma de 1.588.362 lei s-au stabilit în

sarcina SC A.T. SRL Ploiești, nu a fost contestat de către reprezentanții

legali ai acestei societăți și nu a fost comunicat și către persoanele obligate

în solidar.

Sub acest aspect a

invocat art. 45 C. proc. fisc., susținând că atâta timp cât autoritatea fiscală

nu comunică în mod direct debitorului solidar, Procesul - Verbal de Inspecție

Fiscală nr. 2421 din 4 aprilie 2011, acest act administrativ împreuna cu

Decizia nr. 1380 din 05 august 2011 nu sunt opozabile debitorului solidar și

pentru aceleași motive, autoritatea fiscală nu are dreptul de a porni

executarea silită a persoanei obligate în solidar M.C.A.

În continuare a mai

susținut că prin Procesul - Verbal de Inspecție Fiscală nr. 2421 din 04 aprilie

2011 și Raportul de Inspecție Fiscala din data de 06 aprilie 2011, s-au

stabilit în sarcina SC A.T. SRL Ploiești, obligații fiscale suplimentare de

plata în sumă totală de 1.588.362 lei, reprezentând: 376.580 lei impozit pe

profit; 329.214 lei majorări de întârziere și penalități aferente impozitului

pe profit; 457.487 lei T.V.A.; 412.581 lei majorări de întârziere și penalități

aferente T.V.A. și 12.500 lei amenzi.

Prin Sentința nr. 201

din 6 iunie 2012, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantul M.C.A.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Prin Decizia nr. 1380

din 5 august 2011 a D.G.F.P. Prahova s-a stabilit că pentru suma de 1.542.134

lei, reprezentând obligațiile bugetare restante ale debitoarei SC A.T. SRL,

răspunde solidar M.C.A., în calitate de asociat și administrator societate în

perioada 22 aprilie 1997-04 februarie 2011.

La pronunțarea

acestei decizii s-a reținut că M.C.A. fost administrator al SC A.T. SRL, a

cesionat părțile sociale în vederea sustragerii de la plata obligațiilor

fiscale, de asemenea în perioada ulterioară cesiunii părților sociale și

revocarea din funcție, a păstrat controlul asupra administrării societății

debitoare însușindu-și patrimoniul acesteia, respectiv disponibilitățile

bănești în sumă de 861.150 lei și 27.300 euro prin ridicarea de numerar din

conturile de virament deschise la Banca T. SA și utilizând în interes propriu

„retur credit” suma de 1.410.000 lei.

S-a mai reținut că

prin înstrăinarea patrimoniului deținut de SC A.T. SRL și din justificarea

sumelor încasate a fost provocată insolvabilitatea societății îndeplinind

condițiile pentru atragerea răspunderii solidare conform art. 27 alin. (2) lit.

b) din O.G. nr. 92/2003 R privind C. proc. fisc. și cele prevăzute de Ordinul

Președintelui A.N.A.F. nr. 560/2005, pentru aprobarea Instrucțiunilor privind

procedura de angajare a răspunderii solidare.

Împotriva acestei

decizii, reclamantul a formulat contestație soluționată prin Decizia nr. 1531

din 20 octombrie  2011 în sensul respingerii ca neîntemeiată.

Reclamantul a

formulat acțiune în anularea acestor acte administrative, cauză ce face

obiectul Dosarului nr. 334/42/2012 al Curții de Apel Ploiești, potrivit

certificatului de grefă depus la dosar.

Cu

privire la condiția cazului bine justificat, Curtea a constatat că pârâta și-a

întemeiat măsura luată pe prevederile art. 27 alin. (2) lit. b) din O.G. nr.

92/2003 R privind C. proc. fisc., dată fiind starea de insolvabilitate a

debitoarei SC A.T. SRL.

A

apreciat Curtea că împrejurările invocate de reclamant, fără a examina fondul

litigiului, nu se constituie într-un caz bine justificat, în sensul art. 2 lit.

t) din Legea nr. 554/2004 și nu conduc la crearea unei îndoieli serioase în

privința legalității actului administrativ, de natură a atrage suspendarea

executării acestuia.

În

ceea ce privește paguba iminentă, Curtea a constatat că susținerile

reclamantului privind producerea unei pagube materiale nu sunt suficiente

pentru îndeplinirea acestei condiții în lipsa unor probe concrete privind

amploarea măsurii dispuse de autoritatea publică în raport de situația

materială a reclamantului.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a declarat recurs M.C.A.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile

art. 309 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac recurentul reia practic argumentele expuse în cuprinsul cererii de

suspendare, arătând în esență că în cauză sunt îndeplinite cumulative

condițiile referitoare la existența uni caz bine justificat și pentru

prevenirea unei pagube iminente, solicitând admiterea recursului, modificarea

în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea cererii de suspendare a

executării Deciziei nr. 1380 din 5 august 2011, până la soluționarea

irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 287/42/2012.

Examinând cauza prin

prisma criticilor din recurs, în raport cu art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare.

Conform celor expuse

anterior, reclamantul M.C.A. a învestit instanța de contencios administrativ,

în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere având ca obiect

suspendarea executării,

până

la soluționarea irevocabilă a cauzei, a Deciziei nr. 1380 din 05 august 2011 a

D.G.F.P. Prahova privind angajarea răspunderii solidare cu debitorul SC A.T.

SRL Ploiești a persoanei fizice M.C.A.

Prin sentințe ce formează

obiectul recursului, instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii

cererii de suspendare ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 15 coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Înalta Curte constată

că, prin Sentința nr. 24 din 28 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr.

287/42/2012, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și

fiscal, învestită cu acțiunea în anularea Deciziei nr. 1531 din 20 octombrie

2011 privind soluționarea contestației și a Deciziei nr. 1380 din 5 august 2011

privind angajarea răspunderii solidare a contestatorului M.C.A., a respins, ca

neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul M.C.A., în contradictoriu

cu intimata D.G.F.P. Prahova.

Soluția pronunțată de

instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă

consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine

justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a

fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor

două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării

executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în

anulare.

Or, constatarea

faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat

în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos

analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi

dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ,

este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare a

hotărârii atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

304 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de

reclamantul

M.C.A. împotriva Sentinței nr. 201 din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 martie 2013.